Dincolo e p─âdure  O istorie faptic─â a Transilvaniei jpeg

Dincolo e p─âdure. O istorie faptic─â a Transilvaniei

* Prefa╚Ť─â la volumul Histoire de la Transylvanie, de Ioan-Aurel Pop ╚Öi Ioan Bolovan, publicat ├«n Fran╚Ťa, de Editions Rafael de Curtis, ├«n aprilie 2016. (intertitlurile apar┼úin redac┼úiei)

Are dreptate Octavio Paz c├ónd spune c─â istoriile tuturor popoarelor sunt ÔÇ×simboliceÔÇŁ. Un permanent proces de simbolizare se produce ├«nl─âuntrul oric─ârui spa╚Ťiu istoric;dar ╚Öi un altul, cu reprezent─âri simbolice despre acela╚Öi spa╚Ťiu, se produce ├«n afara lui. Pe vremea c├ónd istoria ╚Öi miturile locuiau ├«n aceea╚Öi cas─â, se vehiculau deja numeroase informa╚Ťii ╚Öi fabula╚Ťii despre locuitorii ╚Öi ╚Ťinuturile de la nordul Dun─ârii. 

Apollo ├«nsu╚Öi se retr─âgea, pare-se, prin aceste p─âr╚Ťi hiperboreice timp de o jum─âtate de an, s─â-╚Öi refac─â puterile. Herodot, at├ót de familiarizat cu mitul fundamental al civiliza╚Ťiei egiptene, dob├óndirea vie╚Ťii eterne, observa, cu oarecare umire, c─â ╚Öi ge╚Ťii se considerau nemuritori ÔÇô atanathi zontes ÔÇô (╬▒╬Ş╬Č╬Ż╬▒¤ä╬Ě ╬¤Ä╬Ż¤ä╬Á¤é), ╚Öi descria sacrificiile lor ritualice ├«n onoarea unei zeit─â╚Ťi unice:Zamolxis. M─ârturiile lui Strabon depre regatul lui Burebista, probabil primul stat pe deplin structurat ├«n aceast─â zon─â, sunt dintre cele mai fiabile, ╚Öi con╚Ťin deja date despre rivalitatea ce prevestea confruntarea cu marele imperiu roman. 

Nu ╚Ötim s─â facem prea bine delimitarea spa╚Ťiilor ├«n care au tr─âit dacii ╚Öi ge╚Ťii (probabil un singur popor sub ambele nume), ├«n vecin─âtatea sci╚Ťilor ╚Öi a tracilor. Dar nici nu are mare importan╚Ť─â. Cert este c─â o cultur─â major─â, structurat─â, complex─â, cu dimensiuni transcedentale, era identificat─â de timpuriu, pe o larg─â arie ├«n aceast─â zon─â. Herodot probabil c─â nu a c─âl─âtorit pe aici, dar a ├«nregistrat ceea ce circula despre geto-daci ├«n spa╚Ťiul mediteranean. 

Toate marile culturi, ├«n Asia, ├«n Egipt, ├«n arcul carpatic, ├«n nordul Europei sau pe continentul american precolumbian, au dezvoltat o obsesiv─â rela╚Ťie cu eternitatea. ╚śi pretutindeni au existat oribile sacrificii umane, pe care nu prea le ├«n╚Ťelegem. Iat─â de ce trebuie s─â consider─âm c─â ÔÇ×faptul istoric e manifestarea vizibil─â a unei realit─â╚Ťi oculteÔÇŁ, cum adaug─â acela╚Öi Octavio Paz. Ne r─âm├ón, ├«n bun─â m─âsur─â, ascunse argumentele ce f─âceau s─â func╚Ťioneze acele societ─â╚Ťi, nu le ├«n╚Ťelegem totdeauna cu mintea noastr─â ra╚Ťional─â de azi, a╚Öa cum nici mexicanul, mai devreme citat, nu ├«n╚Ťelegea sacrificiile umane ale aztecilor sau decapitarea pe care o accepta benevol c├ó╚Ötig─âtorul unei partide de pelot─â din Yucatan, convins c─â s├óngele s─âu v─ârsat va asigura buna lubrifiere a ro╚Ťilor timpului, venirea ploii, ordinea lumii etc. Era ÔÇ×ra╚ŤiuneaÔÇŁ simbolic─â, la care popoarele participau f─âr─â s─â o analizeze sau s-o explice. Iar de multe ori asemenea acte simbolice au fost ╚Öi singura istorie atestat─â, spre disperarea pozitivi╚Ötilor din toate timpurile.ÔÇČÔÇČÔÇČÔÇČÔÇČÔÇČÔÇČÔÇČ

2 310 jpg jpeg
Istorie gravata în marmura de Carrara: finalizata în anul 113, Columna lui Traian, cu al ei faimos basorelief în forma de spirala, spune povestea razboaielor purtate de Traian pentru cucerirea Daciei

Istorie gravata în marmura de Carrara:finalizata în anul 113, Columna lui Traian, cu al ei faimos basorelief în forma de spirala, spune povestea razboaielor purtate de Traian pentru cucerirea Daciei

O istorie faptic─â a Transilvaniei.Sigur c─â Istoria, cu majuscul─â, are nevoie de fapte consemnate prin documente ╚Öi m─ârturii, de analize pertinente, de ample deduc╚Ťii ╚Öi conexiuni argumentate, ca s─â devin─â coerent─â ╚Öi c├ót de c├ót ├«n╚Ťeleas─â de noi. Dar ea nu poate ignora nici psihicul social alc─âtuit din credin╚Ťe, obiceiuri, atitudini ╚Öi mituri subterane care fabric─â simbolismul ei intern. Iat─â aici [├«n lucrarea Histoire de la Trannsylvanie ÔÇô n.r.] o istorie faptic─â a Transilvaniei ÔÇô oarecum miraculoas─â, dac─â ne g├óndim c─â este una dintre pu╚Ťinele lucr─âri moderne dedicate acestei importante zone din Europa. ├Än buna tradi╚Ťie de la Herder ╚Öi Fichte, ea scoate ├«n lumin─â ╚Öi procesul de constituire a unei entit─â╚Ťi colective transilvane, multienice, ce prinde expresie ├«n literatur─â, arte, ╚Öcoli, institu╚Ťii, eroi, sfin╚Ťi etc. 

P├ón─â nu demult, iar pe alocuri ├«nc─â ╚Öi ast─âzi, istoria Transilvaniei a constituit un teren de ├«nfrunt─âri politice ╚Öi ideologice, care ╚Öi-au anexat adev─âruri par╚Ťiale, dac─â nu chiar mistificate. Aceast─â lucrare acord─â o importan╚Ť─â deosebit─â rom├ónilor din Transilvania, op╚Ťiune de la bun ├«nceput revendicat─â. Fiindc─â aceast─â parte constitutiv─â majoritar─â ├«n mozaicul transilvan a fost mult─â vreme tratat─â ca o minoritate, cu consecin╚Ťe pe care o lucrare de istorie nu le poate ignora. Sigur c─â ├«n vremea noastr─â suntem foarte aten╚Ťi la tratamentul egal acordat tuturor minorit─â╚Ťilor, tradi╚Ťiilor, opiniilor, particularit─â╚Ťilor locale ╚Öi chiar tendin╚Ťelor care merg ├«mpotriva curentului dominant. Dar respectarea acestei corectitudini nu trebuie s─â obstruc╚Ťioneze studierea corect─â a trecutului, care mai niciodat─â nu a fost ÔÇ×corectÔÇŁ. ╚śtim c─â exist─â ├«nc─â destule zone geografice ╚Öi istorice sensibile unde e mai bine s─â evi╚Ťi cercetarea adev─ârului istoric. Nu e cazul ├«n Transilvania unde, ├«n ciuda unor tensiuni pasagere sau locale, influen╚Ťate mai mult de interese politice zonale, se poate spune c─â ideile democratice moderne, de respect mutual ╚Öi de toleran╚Ť─â, pe baza c─ârora s-a constituit Uniunea European─â multietnic─â, sunt larg ├«mp─ârt─â╚Öite. 

Reper identitar.Cert este c─â, din cele mai vechi timpuri, ├«nainte chiar s─â se numeasc─â Transilvania ÔÇô de parc─â Platon ├«nsu╚Öi ar fi botezat-o! ÔÇô, aceast─â parte a lumii a alimentat abundent imagina╚Ťia simbolic─â a popoarelor din jur. Iar primul moment care ├«i fixeaz─â din exterior o imagine indelebil─â, idealizat─â, spre gloria ├«nving─âtorului roman, este chiar faimoasa Column─â a lui Traian. Ea a devenit dovada faptului c─â Roma a considerat cucerirea Daciei ca o victorie colosal─â. Decapitarea lui Decebal, sinucis sau nu, apare men╚Ťionat─â ╚Öi pe o stel─â identificat─â relativ recent ├«n Macedonia, care glorific─â faptele de arme ale unui participant direct la acea expedi╚Ťie roman─â, decurionul Tiberius Claudius Maximus . 

Iar a╚Öa cum pentru Traian Peninsula iberic─â, ╚Ťinutul na╚Öterii sale, devenise ├«n mod firesc o parte integrant─â a imperiului roman, Dacia avea s─â devin─â o component─â latinizat─â ╚Öi reorganizat─â de acela╚Öi imperiu. E normal c─â legiunile sta╚Ťionate ├«n Dacia ╚Öi noua societate mixt─â ap─ârut─â dup─â aceast─â invazie aveau s─â se raporteze ╚Öi s─â transmit─â prin memoria colectiv─â mometul acestei cotituri istorice. S─â nu ne mir─âm c─â pentru vorbitorii limbii rom├óne, ╚Öi nu doar din Transilvania, momentul simbolic sculptat pe aceast─â coloan─â epic─â a r─âmas principalul reper al identit─â╚Ťii lor. Imaginile Columnei fixeaz─â figurile demne ╚Öi chiar impozante ale ├«nvin╚Öilor, spre a sublinia importan╚Ťa cuceririi acestui Eldorado carpatic. Este, deci, o victorie sculptat─â ├«n legend─â, iar mesajul va fi transmis astfel peste veacuri. 

Nenum─âratele statui de daci r─âmase la Roma, din momentul ├«n care s-a constituit ├«ntregul ansamblu arhitectonic al Forumului lui Traian, sau prezen╚Ťa dacilor ├«ncorpora╚Ťi ulterior ├«n legiunile romane p├ón─â ╚Öi pe teritoriul Marii Britanii au fost de natur─â s─â men╚Ťin─â prestigiul acelei victorii. Ea a r─âmas un act ├«ntemeietor prezent ├«n con╚Ötiin╚Ťa popula╚Ťiei romanizate din fosta Dacie pe timpul celor aproape dou─â secole c├ót a durat ocuparea provinciei cucerite. 

├Än mod cert, momentul nu a disp─ârut din memoria colectiv─â nici dup─â anul 275. Cet─â╚Ťile dacice din interiorul arcului carpatic, cucerite cu dificultate, iar apoi ╚Öi noile localit─â╚Ťi romane fixate ├«n acela╚Öi areal au men╚Ťinut vie ╚Öi ├«n memoria colectiv─â a imperiului individualitatea acestei regiuni. Nu e de mirare c─â rom├ónii din Transilvania au fost primii care s-au identificat cu imaginile de pe Column─â, ├«n momentul c├ónd ideile Rena╚Öterii ╚Öi cele ale romantismului european au propagat tema identit─â╚Ťii na╚Ťionale, pe temeiul c─âreia s-a generalizat no╚Ťiunea de stat-na╚Ťiune. 

3 242 jpg jpeg
Începând cu secolul al XVI-lea, numerosi învatati au încercat sa descifreze semnificatia istorica a scenelor redate pe Columna lui Traian; gravurile pe care le publicam fac parte din albumul realizat de Petro Sancto Bartoli în anul 1667 si redau scene de lupta din razboaiele daco-romane

Începând cu secolul al XVI-lea, numerosi învatati au încercat sa descifreze semnificatia istorica a scenelor redate pe Columna lui Traian;gravurile pe care le publicam fac parte din albumul realizat de Petro Sancto Bartoli în anul 1667 si redau scene de lupta din razboaiele daco-romane

Continuitate.Nu prea ╚Ötim ce limb─â vorbeau dacii, nici ce scriere foloseau (iar la asemenea ├«ntreb─âri s-ar putea probabil r─âspunde dac─â ar fi cercetate mai bine multe situri arheologice dacice ├«nc─â aflate sub p─âm├ónt, cum se ├«nt├ómpl─â ╚Öi cu jum─âtate din templele Yucatanului acoperite de jungl─â!);╚Öi nu prea ╚Ötim multe lucruri nici despre societatea complex─â a dacilor, de dinaintea sosirii acestor ÔÇ×conquistadoriÔÇŁ latini. Cert este c─â a existat o continuitate a popula╚Ťiei autohtone latinizat─â, metisat─â cu legiunile venite din alte provincii ale latinit─â╚Ťii ╚Öi dup─â ce ├«mp─âratul Aurelian ╚Öi-a retras administra╚Ťia la sud de Dun─âre. Teoriile care pretind c─â a plecat toat─â popula╚Ťia, odat─â cu retragerea aurelian─â, iar apoi s-ar fi produs un fel de du-te vino al neolatinilor peste Dun─âre, sunt ridicole. Un asemenea vacuum de popula╚Ťie poate interveni numai ├«n cazul unor catastrofe naturale de mare amploare. Continutatea acestei popula╚Ťii romanizate, ╚Öi nu doar ├«n interiorul arcului carpatic, e dovedit─â nu doar de logica elementar─â, dar ╚Öi de numeroase dovezi arheologice. Iar caracterul latin al limbii rom├óne, sub toate aspectele esen╚Ťiale care definesc natura unei limbi vorbite, a fost, este ╚Öi r─âm├óne ceea ce sugereaz─â chiar vrejul imaginilor de pe Column─â:dovada acestei ne├«ntrerupte continuit─â╚Ťi.

Sigur c─â aceast─â limb─â neo latin─â s-a metisat cu cele ale popoarelor sosite ulterior ├«n Transilvania, a╚Öa cum s-au amestecat ╚Öi genele locuitorilor ei. Dar miracolul continuit─â╚Ťii e dovedit ├«n primul r├ónd de vivacitatea cu care se reg─âsesc ├«n limba rom├ón─â toate caracteristicile fundamentale ale limbii latine populare, care cu dou─â mii de ani ├«n urm─â structurase via╚Ťa social─â ├«n Transilvania. Probabil c─â un miracol asem─ân─âtor s-a mai produs numai ├«n Brazilia, unde limba portughez─â a unificat, ├«n timp, o ╚Ťar─â uria╚Ö─â, p├ón─â ├«n ad├óncul p─âdurii amazoniene. Altfel nu ne explic─âm cum de c├óteva mii de coloni╚Öti portughezi stabili╚Ťi prin golfurile atlantice ale noii colonii au reu╚Öit s─â-┼či men╚Ťin─â prezen╚Ťa ╚Öi autoritatea pretutindeni, anihil├ónd ╚Öi tentativele de influen╚Ť─â ale spaniolilor, francezilor, olandezilor sau britanicilor.

Transilvania fusese ╚Ťinta natural─â a expedi╚Ťiilor romane, fiindc─â aici se afla ╚Öi nucleul celui mai puternic stat european constituit ├«n acea vreme la marginea imediat european─â a imperiului latin. Dacia era pentru Roma un rival, un du╚Öman de luat ├«n seam─â. Dar latinizarea ╚Öi infuzia elementelor de cultur─â s-au r─âsp├óndit treptat ╚Öi spre spa╚Ťiile dacice neaflate sub administra╚Ťia roman─â;ca dovad─â st─â existen╚Ťa at├ótor drumuri romane ce se pierd spre zona dacilor liberi. Iar dovada ╚Öi mai conving─âtoare e r─âsp├óndirea limbii rom├óne dincolo de limesul roman. 

├Än momentele de interferen╚Ť─â cu at├ótea popoare migratoare, mai cu seam─â cu slavii, cu ungurii ╚Öi cu turcii, limba rom├ón─â a asimilat, dar nu a cedat. Bog─â╚Ťia influen╚Ťelor lexicale sau unele caracteristici de sintax─â asimilate ulterior nu fac dec├ót s─â pun─â ├«n valoare unicitatea acestei limbi neolatine, consubsta╚Ťial─â ├«ntru totul cu limbile ╚Öi dialenctele neoromanice cunoscute azi. 

Poate c─â pentru un cititor din nordul continentului american, din Asia sau din Africa, insisten╚Ťa cu care este subliniat─â continuitatea latin─â ├«n teritoriul rom├ónesc pare bizar─â, sau susceptibil─â de na╚Ťionalism. ╚śtim c─â nu exist─â o ierarhie de prestigiu ├«n diversitatea lingvistic─â planetar─â, deci nici latinitatea nu poate fi revendicat─â ca un titlu de noble╚Ťe ├«n compara╚Ťie, s─â zicem, cu caracterul slav al unei limbi sau cu cel fino-ugric. Nici rom├ónii nu se revendic─â din latinitatea comun─â at├ótor ╚Ť─âri din cine ╚Ötie ce orgoliu, sau doar pentru a se distinge de nelatinii care ├«i ├«nconjoar─â. Ei o fac spre a fixa o identitate atestat─â istoric, intrat─â profund ╚Öi ├«n con╚Ötiin╚Ťa colectiv─â. 

4 475 jpg jpeg
Harta a Transilvaniei, gravata în arama colorata manual, semnata Gerard Mercator (cca. 1595, Amsterdam); reprezentarile Transilvaniei au ramas practic nemodificate pâna în 1699, când începe perioada cartografiei austriece

Harta a Transilvaniei, gravata în arama colorata manual, semnata Gerard Mercator (cca. 1595, Amsterdam);reprezentarile Transilvaniei au ramas practic nemodificate pâna în 1699, când începe perioada cartografiei austriece

Argument pentru revendicarea drepturilor sociale ┼či civile.├Än istoria premedieval─â a Transilvaniei exist─â o lung─â perioad─â ├«n care lipsesc informa╚Ťiile despre structurile ei sociale;╚Öi nu e singura zon─â european─â ├«n aceea╚Öi situa╚Ťie. Dar din momentul ├«n care documentele scrise ╚Öi m─ârturiile externe se ├«nmul╚Ťesc, vehiculate mai cu seam─â de cronicari occidentali sau de cei ai Vaticanului, aproape toate consemneaz─â specificitatea aparte a popula╚Ťiei majoritare din Transilvania:oamenii vorbeau o limb─â derivat─â din latin─â, erau singurii ortodoc╚Öi latini, ╚Öi singurii latini asimila╚Ťi structurii confesionale a cre╚Ötinismului bizantin. 

Ulterior, acest popor latin aveau s─â adopte ritul ordodox slav ╚Öi, pentru o vreme, alfabetul chirilic, sub influen╚Ťa Moscovei, inclusiv ├«n scrierea primelor texte liturgice sau civile. Dar nici acest lucru nu a denaturat latinitatea limbii rom├óne. A╚Öadar, aceast─â latinitate, de╚Öi influen╚Ťat─â ╚Öi chiar deformat─â din toate p─âr╚Ťile, r─âm├ónea totu╚Öi principalul reper al identit─â╚Ťii colective rom├óne╚Öti. Nu e de mirare c─â ideea continuit─â╚Ťii latine va deveni, la ├«nceput latent, dar ulterior tot mai puternic afirmat─â, argumentul principal ╚Öi pentru revendicarea depturilor sociale ╚Öi civice ÔÇô ├«n virtutea acelui criteriu universal r─âmas din dreptul roman:Jus soli. Iar revendicarea legitim─â de a beneficia de drepturi depline pe teritoriul pe care ├«l ocupau deja de peste o mie de ani a ├«nceput s─â se pun─â acut din momentul marii nedrept─â╚Ťi f─âcute rom├ónilor tocmai de un rege latin al Ungariei ÔÇô faimosul Carol Robert de Anjou. Dac─â acest brav reprezentant al dinastiei angevine, bun vorbitor de francez─â ╚Öi italian─â cel pu╚Ťin, ╚Öi-ar fi plecat urechea la limba vorbit─â de popor ├«n Transilvania, ar fi recunoscut inflexiunile bogate ale latinei ├«nc─â vorbit─â pe atunci de ├«ntreg clerul occidental. ╚śi poate ar fi ├«n╚Ťeles c─â trebuie s─â ├«i considere ÔÇ×na╚ŤiuneÔÇŁ, nu briganzi sau delicven╚Ťi marginali, ╚Öi pe rom├ónii majoritari din Transilvania, ├«n acel funest edict Unio trium nationem care le d─âdea drepturi civice prin acele locuri doar unugurilor, sa╚Öilor ╚Öi secuilor. Transilvania a devenit de timpuriu un spa╚Ťiu al multilingvismului, dar majoritari au fost totdeauna vorbitorii acestei limbi neolatine, limba rom├ón─â. 

Teatru de rivalit─â┼úi prozelitiste.Sigur, e vorba de trecut, istoria nu poate fi rectificat─â doar fiindc─â, pe la 1310, cavalerul francez numit Carobert prelua la Budapesta coroana legendarului ╚śtefan al Ungariei, profit├ónd de o alian╚Ť─â matrimonial─â ╚Öi de sprijinul politic decisiv al papei Bonifaciu al VIII-lea, de╚Öi nu ╚Ötia de cine era locuit─â Transilvania. A trebuit s─â apar─â un puternic curent umanist rom├ónesc, ┼×coala Ardelean─â, pentru a scoate ├«n eviden╚Ť─â pentru prima dat─â c├óteva adev─âruri simple. Afirmarea insistent─â a latinit─â╚Ťii era nu doar o o asumare a identit─â╚Ťii ci, tocmai prin ea, se ├«nf─â╚Ťi╚Öa argumentul suprem ├«n numele c─âruia popula╚Ťia majoritar─â ├«╚Öi cerea dreptul de a fi reprezentat─â ├«n institu╚Ťiile voievodatului. Iat─â cum a devenit argumentul latinit─â╚Ťii principalul vector al con╚Ötiin╚Ťei na╚Ťionale pentru rom├ónii din Transilvania, dar ╚Öi argumentul revendic─ârilor civice, sociale ╚Öi politice, f─âr─â ca acest lucru s─â nege realitatea plurietnic─â ╚Öi multiconfesional─â ce caracteriza deja de c├óteva veacuri istoria comun─â a Transilvaniei.

5 202 jpg jpeg
Vedere panoramic─â a ora╚Öului Cluj ├«n secolul al XVII-lea (gravura ├«n metal, cca. 1617). ├Än st├ónga jos, pe o plac─â dreptunghiular─â, se consemneaz─â dedica╚Ťia c─âtre arhiducele Ferdinand, precum ╚Öi numele autorilor: Egidius van der Raye Belga ╚Öi Georg Houfnaglius. ├Än prim-plan sunt trei doamne din nobilime, ├«n costumele epocii, desenate cu multa migal─â. ├Än planul doi, un osta╚Ö c─âlare str─âbate drumul de intrare ├«n ora╚Ö printre dealurile cu vii.

Vedere panoramic─â a ora╚Öului Cluj ├«n secolul al XVII-lea (gravura ├«n metal, cca. 1617). ├Än st├ónga jos, pe o plac─â dreptunghiular─â, se consemneaz─â dedica╚Ťia c─âtre arhiducele Ferdinand, precum ╚Öi numele autorilor:Egidius van der Raye Belga ╚Öi Georg Houfnaglius. ├Än prim-plan sunt trei doamne din nobilime, ├«n costumele epocii, desenate cu multa migal─â. ├Än planul doi, un osta╚Ö c─âlare str─âbate drumul de intrare ├«n ora╚Ö printre dealurile cu vii.

S─â nu uit─âm c─â ├«n perioada medieval─â, ╚Öi mult dup─â aceea, acest teritoriu a devenit cel mai aprig teatru de rivalit─â╚Ťi prozelitiste pentru toate confesiunile cre╚Ötine prezente ├«n Europa.Vaticanul ╚Öi-a dorit dintotdeauna extinderea catolicismului peste aceast─â zon─â izolat─â a latinit─â╚Ťii unde, ├«n mod paradoxal, se ├«ncet─â╚Ťenise varianta cre╚Ötinismului ortodox, considerat eretic. Tensiunile au fost ╚Öi mai tare resim╚Ťite ├«n Transilvania odat─â cu Reforma ╚Öi cu mi╚Öc─ârile neoreformiste. Atunci Transilvania a devenit teritoriul tuturor coloniz─ârilor confesionale, ceea ce explic─â ╚Öi azi prezen╚Ťa unor l─âca╚Öuri de cult diferite, care func╚Ťioneaz─â ├«n aceea╚Öi comunitate, inclusiv prin satelele Transilvaniei cu o popula╚Ťie redus─â. Noroc c─â nu s-a ajuns la adev─ârate r─âzboaie religioase, c─âci toleran╚Ťa reciproc─â s-a impus aproape de la sine, de╚Öi la nivel institu╚Ťional ortodoc╚Öii au fost mult─â vreme marginaliza╚Ťi. 

S─â nu uit─âm c─â tot pe acest spa╚Ťiu au fost ├«nfiin╚Ťate forme hibride catolice, ortodoxe ╚Öi reformate. ╚śi chiar catolicismul, iar apoi curen╚Ťii Reformei s-au adaptat interferen╚Ťelor cu Bizan╚Ťul. O bun─â sintez─â vedem ├«n colec╚Ťia de covoare orientale care tapiseaz─â zidurile sobre ale catedralei gotice luterane de la Bra╚Öov, Biserica Neagr─â. Erau admise nu doar fiindc─â era frig ├«n biserica bra╚Öovean─â, dar mai ales fiindc─â nu aveau imagini, ci doar simboluri geometrice. P├«n─â la urm─â, se ├«nt├ólnesc aici dou─â curente iconoclastice de la dou─â extreme, fiecare ├«n parte alung─â imaginile sacralit─â╚Ťii, dar din ra╚Ťiuni doctrinale diferite. La nivelul colectivit─â╚Ťilor locale, ├«n via╚Ťa de zi cu zi, s-a instaurat ├«ns─â o bun─â convie╚Ťuire ├«ntre toate confesiunile ╚Öi etniile. Sinteza aceasta a func╚Ťionat bine mai cu seam─â ├«n perioada interbelic─â, dup─â revenirea Transilvaniei ├«n teritoriul Rom├óniei unificate. 

Unire efemer─â la 1600.Pentru rom├óni, la capitolul avantaje, ├«n compara╚Ťie cu situa╚Ťia din celelalte provincii rom├óne╚Öti, trebuie trecute ╚Öi beneficiile aduse de o administra╚Ťie central─â austriac─â, iar apoi austro-ungar─â, care nu neglija nici introducerea treptat─â a ├«nv─â╚Ť─âm├óntului public sau acordarea de autonomie administrativ─â relativ─â pentru unele zone de frontier─â. Dar au existat ╚Öi perioade lungi de ├«ncerc─âri de dezna╚Ťionalizare a rom├ónilor, ├«n ciuda faptului c─â unii au fost asimila╚Ťi nobilimii maghiare sau chiar au devenit conduc─âtori ai Transilvaniei, cu fluctuantul ei statut de autonomie.

6 164 jpg jpeg
Bran, castelul din mijlocul padurii, primeste anual sumedenie de turisti aflati pe urmele sângerosului conte Dracula

Bran, castelul din mijlocul padurii, primeste anual sumedenie de turisti aflati pe urmele sângerosului conte Dracula

La 1600, Mihai Viteazul, conduc─âtorul Valahiei, realizeaz─â o efemer─â unire a celor trei principale provincii rom├óne╚Öti. E dovada dorin╚Ťei latente de unire ce exista ├«n toate teritoriile acestei romanit─â╚Ťi nord danubiene, chiar dac─â ├«nc─â nu se putea vorbi de con╚Ötiin╚Ť─â na╚Ťional─â, ├«n ├«n╚Ťelesul de mai t├órziu al termenului. ├Än tot acest timp, ╚Öi dup─â, Transilvania a fost permanent implicat─â ├«n istoria celorlalte provincii rom├óne╚Öti;╚Öi toate au fost greu ├«ncercate de presiunea imperiilor care le ├«nconjurau. Mihai Viteazul ╚Öi-a pierdut via╚Ťa l├óng─â Turda, ├«n inima Transilvaniei, iar faimosul voievod Vlad ╚Üepe╚Ö a cunoscut timp de peste zece ani rigorile unei ├«nchisori la Buda, fiindc─â ╚Öi liderii Transilvaniei se implicau ├«n instalarea sau detronarea unor c─âpetenii din celelalte provincii rom├óne╚Öti. Iar ├«n fa╚Ťa permanentelor probleme puse de prezen╚Ťa Imperiului otoman, deseori cele trei provincii au cooperat ├«n numele unei identit─â╚Ťi cre╚Ötine comune. ├Äncep├ónd cu epoca premodern─â, popula╚Ťia Transilvaniei a fost parte activ─â ├«n toate momentele istorice ale Europei, de la r─âscoalele ╚Ť─âr─âne╚Öti, la ├«nfrunt─ârile cu Napoleon sau ├«n tran╚Öeele celor dou─â r─âzboaie moderne. 

Dracula. Strigoi. Strega.Dar pentru partea occidental─â a Europei, inclusiv ├«n cancelariile marilor puteri, imaginea identitar─â a Transilvaniei nu a devenit mai limpede nici m─âcar la sf├ór┼čitul secolului al XIX-lea. ├Än imagina╚Ťia apuseanului, avid de exotism, Carpa╚Ťii erau oarecum limita Europei civilizate ╚Öi ÔÇ×cunoscuteÔÇŁ, dincolo de care se ├«ntindeau stepele t─âtarilor ╚Öi Siberia slavilor. E semnificativ faptul c─â un roman de gar─â al romanului gotic britanic a reu╚Öit, treptat, s─â impun─â o terifiant─â imagine despre un prin╚Ť valah ce b├óntuia prin mun╚Ťii B├órg─âului ╚Öi sugea s├óngele unor biete victime umane. Mult─â lume ├«nc─â nu crede c─â e vorba de fic╚Ťiune. Trebuie s─â-i recunoa╚Ötem ├«ns─â lui Bram Stocker un merit:Dracula trimite direct la mitul ancestral identificat ╚Öi de Herodot ÔÇô secretul nemuririi. Altfel, geografia fantezist─â, cu r├óuri carpatice navigabile ├«n amonte p├ón─â ├«n creierii mun╚Ťilor, cu castele sumbre care sfideaz─â din v├órful piscurilor gravita╚Ťia (imagine luat─â ╚Öi de Jules Verne), n-ar fi reu╚Öit s─â prelungeasc─â p├ón─â spre neogoticul cinematografic de ast─âzi aceast─â povestioar─â cu vampiri. Rom├ónii din Transilvania au descoperit abia dup─â c─âderea Zidului berlinez prin ce era faimoas─â ╚Ťara lor ├«n viziunea apusului. Circula╚Ťia acestui simbol, vechea tem─â a c─âl─âtoriei ├«n lumea mor╚Ťilor, vine din alt fond simbolic:dac─â arunc─âm o privire spre simpla etimologie a cuv├óntului rom├ónesc strigoi, vedem imediat filia╚Ťia cu latinescul strega, iar mai ad├ónc ajungem la misterele orfice ale vechilor greci.

├Än cur├ónd se va ├«mplini un secol de la semnarea tratatelor de la Versailles, care au configurat cea mai stabil─â hart─â a Europei ╚Öi au fixat, ├«ntre altele, inclusiv statutul geopolitic al Transilvaniei. Am trecut prin dezastrele celor dou─â r─âzboaie mondiale fierbin╚Ťi, la care s-au ad─âugat ╚Öi nefericirile unui teribil r─âzboi rece, ca s─â ajungem la aceast─â pace european─â efectiv stabil─â. Istoria Transilvaniei este o sec╚Ťiune extrem de bogat─â prin zona de contact unde mai multe pl─âci tectonice au modelat nu geografia, ci chiar via╚Ťa colectiv─â multimilenar─â a continentului. Ne afl─âm, cu aceast─â lucrare, chiar ├«n bogata ei p─âdure de simboluri. Iar numele Transilvaniei ne promite prelungirea orizontului chiar ╚Öi dincolo de aceast─â p─âdure.