⬆

Din presa de altădată: Crima din Expresul București-Paris

Autor: Redacția

Crimele misterioase au făcut dintotdeauna deliciul presei de peste tot din lume și din România. Orice crimă pasionată, sau cu sânge rece era numai bună să fie analizată, povestită și disecată pe prima sau n... pagină a ziarelor și revistelor. Din presa de altă dată am selectat o crimă relatată de către Geo Bogza pentru revista Realitatea Ilustrată din 11 noiembrie 1936. Cu mare talent, Geo Bogza se apleacă asupra imensului interes trezit de această crimă în presa vremii, cât de mult se discuta în cercurile jurnaliștilor bucureșteni despre asasinarea Mariei Fărcășanu.

Într-un mic orășel din Austria s-a judecat procesul unei crime petrecută cu un an înainte – procesul acesta a fost urmărit în țară la noi cu o neîntreruptă atenție, deoarece victima era o româncă, doamna Maria Fărcășanu, frumoasă după fotografiile publicate, elegantă după blana de vulpe argintie pe care o purta în noaptea crimei, când străbătea Austria într-un tren internațional. Cam în aceiași zi cu începutul acestui proces, care se dezbătea într-un orășel din Austria, s-a descoperit în țară la noi, mult mai aproape, la Galați, o înșeșită crimă abominabilă și înfiorătoare, care se petrecuse peste noapte.

Dar ce lucru ciudat! După ce timp de două zile lumea s-a îngrozit de imaginea celor șase oameni măcelăriți cu toporul, în sumbra brutărie și a privit apoi cu spaimă fotografia încruntată a asasinului, identificat și prins într-un mod neobicinuit de repede, a părăsit în mod subit această crimă și și-a întors din nou, toată curiozitatea spre cele ce se petrec în sala curții cu jurii din Leoben unde Karl Strasser, student, e judecat pentru asasinarea și jefuirea Mariei Fărcășanu, româncă, în drum spre Paris. Începem, așa dar cronica acestui proces și a crimei pe care vroia să o sancționeze, cu constatarea că misterul, toată complexitatea de împrejurări pe care o exprimă acest cuvânt, este încă un foarte puternic magnet, capabil să atragă și să întrețină, zile întregi, curiozitatea mulțimii.

Geo Bogza era fascinat cum asasinarea unei actrițe ingenue într-un tren expres cu ajutorul unui bob de acid cianuric, era mult mai citită decât ciopărțirea a șase oameni, undeva mult mai aproape. Misterul consta după părerea lui Bogza tocmai lipsa sângelui, a unei lupte, a unor indicii clare făceau din Crima din Expresul București - Paris un mare MISTER. MISTER! Moartea unei singure ființe să fie înconjurată de mister, și ea va interesa omenirea, ziarele vor scrie luni întregi, mai mult decât dacă ar fi vorba de masacrarea lămurită a sute de oameni, căzuți sub topoare de ucigași, sau sub gloanțe de mitralieră.

Cei trei eroi ai dramei

Din aceleași motive, de-a fi fost înconjurată de mister, asasinarea Mariei Fărcășanu a preocupat o toamnă întreagă lumea dela noi, iar acum, procesul a preocupat-o din nou, în același grad de intensitate. În drama care s-a petrecut în expresul de Paris, lucrurile nelămurite abundă. ... Din cele trei personagii principale, care au participat la ea, singur Strasser s-a aflat în fața juraților, dar și aici, ca și în fața judecătorului de instrucție, tăcerile lui îndelungi, la anumite întrebări în legătură cu crima, o lasă pe aceasta nedefinită în contururi și tot ce s-a petrecut atunci în tren plutește într-o nebuloasă.

Noapte de septembrie, fatală frumoasei călătoare românce, Maria Fărcășanu. În același tren s-au întâlnit toți trei, deodată. Din paginile ziarelor, o fotografie mai veche a lui Strasser îl arată bărbierit proaspăt, cu părul bine pieptănat pe spate, cu o haină neagră și guler tare, încât i se ghicesc pantofii de lac în picioare și pare un tânăr, care merge la un concert sau la teatru. Era student Strasser și din frica pe care a arătat-o tot timpul, față de Traian Teodorescu, acum dispărut undeva peste ocean, se vede că acesta era un adevărat geniu rău și a exercitat asupra lui o influență, care a mers până la teroare.

Fotografia care-l reprezintă pe Traian Teodorescu, cu ochii pe jumătate închiși pare fotografia măștii lui mortuare, imobilă și rece expresie de nepătruns. Și între ei, Maria Fărcășanu cu liniile obrazului regulate și clasice, îmbrăcată în rochie neagră, cu guler alb, îngust, austeră și elegantă în același timp.

Une princesse en exil

Cochetăria, nepriceperea, încrederea în oameni? Ce va fi determinat-o pe Maria Fărcășanu, care nu era o fetiță simplă și putea să-și dea seama de toate împrejurările, în care se află, să călătorească singură, noaptea în tren, într-o țară străină, cu colier de perle la gât și cu o blană de vulpe argintie? Hamalii din gara Viena, audiați ca martori, și-au reamintit acum de eleganța acestei călătoare.

Singură, într-un compartiment, cu o blană de vulpe argintie, noaptea, acestea au fost semnele care au chemat spre ea crima, ca vorbele magice ale unui descântec. Și ușa compartimentului s-a deschis pentru a face loc unui tânăr, care s-a așezat în față, plictisit parcă de voiajul pe care trebuia să-l facă. Maria Fărcășanu citea Une princess en exil, pe urmă a stins lumina și s-a culcat. Un om tânăr era pe banca din fața ei, Strasser, student, cu înfățișare de om care merge sau vine dela teatru.

Ce va fi scris pe pagina din Une princesse en exil, la care se oprise Maria Fărcășanu, pentru a închide ochii și pentru a se gândi probabil asupra acelei imagini O oră mai târziu, când controlorul de bilete a făcut o nouă revizie, Maria Fărcășanu nu mai era în compartiment. Poate abia a mai avut timp să-și dea seama de monstruozitatea ce se petrece, cât de atroce este să fii, trezit din somn și aruncat pe fereastra vagonului, în plină noapte, în plină viteză a trenului.

Cadavrul frumoasei călătoare a fost găsit a doua zi, dimineața, într-un șanț, fără blana de vulpe argintie și fără colierul de perle. Din scurtele mărturisiri ale lui Strasser, întreaga noapte a dramei se reface, neclară, ca un vis greu și urât. Gara de Vest din Viena, hamalii, Traian Teodorescu, hoțul de trenuri internaționale, compartimentul Mariei Fărcășanu, blana de vulpe argintie, Une princesse en exil, poșeta cu bani, compartimentul gol, fără frumoasa călătoare și trenul alergând mai departe în noapte.

Cei doi asasini străbat culoarele, își împart prada, în timp ce cadavrul Mariei Fărcășanu rămâne tot mai în urmă, într-un șanț. E în această crimă, o fugă a faptelor, o nebulozitate a împrejurărilor, pe care justiția nu poate să le lămurească deplin și tot ce s-a întâmplat în noaptea aceea, între cei trei eroi, rămâne încă nedeslușit. O crimă misterioasă, petrecută noaptea în tren.