Din istoria medicinei Greciei antice: plante ┼či filosofi jpeg

Din istoria medicinei Greciei antice: plante ┼či filosofi

­čôü Grecia Antic─â
Autor: Diaconu Andreea

Se ╚Ötie c─â ├«n urm─â cu 1800 de ani ├«.Hr., ├«n Grecia Antic─â r─ânile erau sp─âlate cu vin vechi, grecii ╚Ötiind de existen╚Ťa taninului din alcool; profilaxia era f─âcut─â cu plante ╚Öi ierburi aromatice, cu efect at├ót hemostatic, c├ót ╚Öi cicatrizant. De asemenea, ei foloseau ca metod─â terapeutic─â ╚Öi frec╚Ťia sau masajul cu ulei ╚Öi vin, c├ót ╚Öi sugerarea exercitiilor fizice, care au dus ulterior la binecunoscutele olimpiade grece╚Öti (prima olimpiad─â av├ónd loc ├«n anul 776 ├«.Hr.). 

Medicina ├«n Grecia Antic─â s-a dezvoltat ├«n cursul evolu┼úiei sociale, fiind totodat─â ├«n str├óns─â leg─âtur─â cu cuno╚Ötin╚Ťele proprii ale societ─â╚Ťii. Mileniul 1600-600 ├«.Hr. are denumirea improprie de perioad─â pre╚Ötiin╚Ťific─â a medicinei grece╚Öti, de╚Öi ├«n tehnicile ┼či procedeele sale medicale se g─âsesc anumite procedee pragmatic ra╚Ťionale, care au capacitatea de a constitui o component─â empiric─â la baz─â. De asemenea a coexistat ╚Öi o medicin─â mitic─â, fapt datorat faptului c─â grecii se inspirau din cultura oriental─â ├«n tehnicile lor terapeutice. Se ╚Ötie c─â ├«n urm─â cu 1800 de ani ├«.Hr., ├«n Grecia Antic─â se practica o chirurgie cu un caracter relativ simplu, ca de exemplu s─âge╚Ťile, care erau pur si simplu extrase, iar pl─âgile tratate ulterior intr-un mod ra┼úional, rapid; at├ót grecii c├ót ╚Öi cretanii ╚Ötiau totu╚Öi de ac╚Ťiunea hemostatic─â a pl─âcilor de roc─â pisate. R─ânile erau sp─âlate cu vin vechi, ei ╚Ötiind de existen╚Ťa taninului din alcool; profilaxia era facut─â cu plante ╚Öi ierburi aromatice, cu efect at├ót hemostatic c├ót ╚Öi cicatrizant, ei foloseau ca metod─â terapeutic─â ╚Öi frec╚Ťia sau masajul cu ulei ╚Öi vin, c├ót ╚Öi sugerarea exercitiilor fizice, care au dus la binecunoscutele olimpiade grece╚Öti ulterior (prima olimpiad─â a avut loc ├«n anul 776 ├«.Hr.). Medicina practicat─â ├«nainte de Hippocrat are drept caracteristici urm─âtoarele: g├óndirea filozofic─â material─â c├ót ╚Öi experien╚Ťa care era acumulat─â ├«n timpul trat─ârii persoanei suferinde, de asemenea ele au fost baza medicinei populare elene.

A fost direct propor╚Ťional─â cu medicina hieratic─â care se practica ├«n templele lui Asclepios, o form─â mai rudimentar─â de ╚Öcoli; impropriu denumite ╚Öcoli, deoarece acestea nu erau de fapt dec├ót grup─âri de medici. ╚ścolile care au ajutat la formarea ╚Öi evolu╚Ťia medicinei grece╚Öti au meritul de a fi de fapt ╚Öcolile din Kos ╚Öi Knidos, cu principalul principiu c─â medicina merge m├ón─â ├«n m├ón─â cu metodologia. Disciplina impus─â ┼či cerut─â de aceste ╚Öcoli oferea garan╚Ťia pentru respectarea at├ót a normelor deontologice, care duc ulterior la faimosul jur├úm├ónt. Aceste principii metodologice sunt explicate mai bine ├«n urm─âtoarele versuri:

ÔÇśÔÇśDin chemarea urechii Machaon ii smulsese s─âgeata, Rupse ascu╚Ťitele-i c─ângi c├ónd o scoase cu m├óna-i din ran─â, ╚śi desf─âcu s─âbieru-mpestrit ╚Öi apoi de sub d├ónsul.
Br├óul ┼či platosa cea f─âurit─â de me╚Öterii f─âurari
Locul apoi nemerind pe unde s─âgeata-l lovise
S├óngele l-a stors ╚Öi i-a pus cu pricepere leacuri u╚ÖoareÔÇÖÔÇÖ.


Învăţaţii medicinei

Tr─âs─âturile ╚Öcolii hippocratice de medicin─â sunt vaste, unul din exemple fiind concretismul practic al tratamentului cu prec├údere ├«n chirurgie. De asemenea acum este prima dat─â ├«n istoria medicinei c├ónd se pune accent ├«nt├ói pe bolnav ╚Öi nu pe boal─â. Colec╚Ťia Hippocratic─â cuprinde 67 de c├úr╚Ťi, care trateaz├ú subiecte ca cercetarea filozofic├ú ╚Öi medico-istoric├ú, care de asemenea informeaz─â c─â autorii acestora apar╚Ťin de 3 concep╚Ťii medicale. Asfel, ei pot fi cataloga╚Ťi ├«n 3 feluri: medici teoreticieni sau iatrosofi┼čti, medicii ╚Öcolii din Knidos ╚Öi ultimii dar cei dint├ói, cei care urmau concep╚Ťia lui Hippocrate. Aceste c─âr╚Ťi au ca idei comune urm─âtoarele: un rol foarte important ├«n apari╚Ťia unei boli ├«l are factorul de mediu, boala este rezultatul unui dezechilibru al celor 4 umori vitale (bila galben├ú, s├óngele, flegma ┼či bila neagr├ú), sinteza ┼či analiza semiologic─â trebuie s─â aib├ú un rol foarte exact ├«n aflarea diagnosticului c├ót mai corect, av├ónd dou├ú obiective ╚Öi anume reechilibrarea umorilor prin eliminarea materiei ├«n plus ╚Öi stimularea for╚Ťei intrinseci de ap├úrare ╚Öi de vindecare.

Epoca medicinei grece╚Öti cuprinde o perioad─â de aproximativ 750-800 de ani, mai exact epoca lui Alexandru. Principalul ora╚Ö care e reprezentativ este cel din Alexandria, unde organizarea vie╚Ťii ╚Ötiin╚Ťifice ╚Öi medicale era organizat─â ├«ntr-un fel de academie special─â ╚Ötiin╚Ťific─â sub tutela statului. ╚śtiin╚Ťa medical─â s-a dezvoltat av├ónd un caracter de plin─â ascensiune, mai ales sub unele condi╚Ťii favorabile, exemplu fiind ├«nfiin╚Ťarea bibliotecii din Alexandria, sub Ptolemei, de asemenea ea devenind principalul centru de constituire a mo┼čtenirii hippocratice.

Hora╚Ťiu spunea ÔÇśÔÇÖGraecia capta ferro vitoriem cepitÔÇÖÔÇÖ ÔÇôGrecia prin fier cucerit─â, cucere╚Öte la r├óndu-i pe ├«nving─âtori. Aceast─â afirma╚Ťie arat─â c─â civiliza╚Ťia ╚Öi cultura greac─â, medicina, au avut un mare impact asupra Siciliei, Pergamului, aflat ├«n Asia Mic─â, ╚Öi ulterior ╚Öi asupra Romei. La Alexandria se afirm─â dou─â mari personalit─â╚Ťi ai medicinei grece╚Öti, ╚Öi anume Herofil din Calcedonia ╚Öi Erasistrate din Ceros.


image

Herofil a studiat alc─âtuirea sistemului nervos, a observat diferen╚Ťa dintre aspectul ╚Öi topografia substan╚Ťei cenu╚Öii ╚Öi a celei albe, a descries ├«nvelitorile meningeale ╚Öi vasculariza╚Ťia. De asemenea el a introdus denumirea de duoden, totodat─â d├ónd ╚Öi o mare importan╚Ť─â afl─ârii pulsului corect. Erasistrate este urma╚Öul lui Herofil, el a observant circuitul dus-├«ntors al s├óngelui ├«ntre inim├ú ╚Öi pl─âm├óni, a observat c─â datorit─â valvulelor din vene, s├óngele care se duce ├«ntr-un sens nu se re├«ntoarce pe acelasi vas. El a descris sistematizat compartimentele inimii ╚Öi locurile de ie╚Öire ale nervilor cranieni mul╚Ťumit─â disec╚Ťiilor f─âcute.

├Än paralel cu ╚Öcoala hippocratic─â a ap─ârut ╚Öi ╚Öcoala empiric─â, Filinos fiind considerat ├«ntemeietorul ei (Filinos fiind elev al lui Herofil). Cele dou─â principii dup─â care se ghida acesta erau imposibilitatea cunoa╚Öterii obiective a fenomenelor ╚Öi primatul experien╚Ťei senzoriale ca unic─â surs─â gnoseologic├ú. Ca urmare, se renun╚Ť─â la sistematizarea nosografic─â, la clasificare ╚Öi la teorie ├«n experien╚Ťa medical─â. Aceast─â ┼čcoal─â empiric─â a durat p├ón─â la sf├ór╚Öitul secolului al II-lea. O alt─â ramur─â a medicinei grece┼čti destul de important─â s-a dezvoltat mai cu seam─â ├«n epoca elenistic─â, ╚Öi anume farmacologia. Acest lucru se datoreaz─â caracterului extensiv al cre╚Öterii nivelului de cultur─â si a rela╚Ťiilor comerciale cu Orientul ╚Öi India, care abundau ├«n droguri vegetale. C├ó╚Ťiva reprezentan╚Ťi ai farmacologiei elenistice sunt Nicandru, Matias, Apolodor, Heraclide din Trent; despre ei se vorbeste ├«n lucrarea scris─â de Discoride, ╚Öi anume Despre materia medical─â.

V.L. Bologa, Istoria medicinei universale, Editura Medical├ú, Bucure┼čti, 1970, p. 156.
K. Deichgraber, Die griechische Empirikerschule, 1930, p. 68.
A. Rehm, K. Vogel, Exakte Wissenshaften, 1933, pp. 102-114.
W. Jaeger, Diokles von Karystos, 1938, pp. 45-59.
A. Bonnard, Civiliza╚Ťia greac├ú, vol.II, p. 190.
Homer, Iliada, IV, 750, pp. 206-212.
H. Diller, Wanderrarzt und Aetiologe, Leipzig, 1934, pp. 156-167.
Radu Iftimovici, Istoria medicinei, Editura All, Bucure┼čti, 1994, p. 89.
W. Nestle, Vom mytos zum logos, 1940, p. 217.
G. Bratescu, Hipocratismul de-alungul secolelor, Bucure┼čti, 1968, p. 30.
Diepgen, Geschichte der Medizin, vol I, Berlin, 1932, p. 16.