image

Din 1948, Moş Crăciun a venit doar clandestin, iar Moş Gerilă era un tânăr atletic inventat de comunişti

Instaurarea regimului comunist în România a venit și cu desfiinţarea unor tradiţii cu substrat religios. Cel mai crunt au fost loviţi românii prin Moş Gerilă, promovat drept idealul omului socialist de tip nou, muncitor în putere şi entuziast, care aducea cadouri copiilor la Revelion, şi nu de Crăciun.

Instaurarea regimului comunist în România a avut printre efecte şi prigonirea celui mai marcant simbol al sărbătorilor de iarnă, Moş Crăciun. Locul acestuia a fost luat cu forţa de Moş Gerilă, traducerea din rusă a lui Ded Moroz, care are la origini tradiţii pre-creştine slave.Moş Gerilă, acolo unde s-a încetăţenit şi a fost acceptat, venea în ajunul Anului Nou, în seara de 31 decembrie. În perioada influenţei Uniunii Sovietice asupra Europei de Est şi a României, regimurile comuniste au încercat să-l introducă în tradiţiile locale pe Moş Gerilă ca substitut al celorlalţi doi moşi – Nicolae şi Crăciun, în tentativa lor de a înlătura rolul religiei din tradiţii şi de a îndepărta forţat cultura acestor ţări de simbolistica religioasă. Ultimele zile de glorie ale lui Moş Crăciun au fost 25 decembrie 1946 şi 25 decembrie 1947. Începând cu 1948, Moş Crăciun a mai venit doar clandestin, pentru că 25 decembrie a devenit zi lucrătoare. Oficial, fusese deturnat de la putere de Moş Gerilă, care venea însă pe 30 sau 31 decembrie.

Portretul lui Moş Gerilă

Noul moş din anii 1950, care nu mai venea de Crăciun, ci de Revelion, era tânăr, atletic, proletar, cu pieptul dezgolit, zâmbitor la gândul de a intra în prima uzină pentru a se dedica partidului, prin muncă. În mâna dreaptă ţinea „Noua istorie a României“, detaliu extrem de important pentru mesajul pe care noul tip de Moş Crăciun intenţiona să-l transmită.

Mai mult, într-un articol cu titlul „Dialog de Crăciun”, publicat în oficiosul PCR „Scânteia”, noua realitate e spusă franc: „De anul acesta Crăciunul nu va semăna cu altele şi aceasta o ştiu toţi aceia care se călăuzesc după steaua ce suie în fiecare seară pe cerul mare al Moscovei”.

Click aici pentru continuarea articolui pe turismistoric.ro