De ce monumentul românesc din Majadahonda amintește doar 2 dintre cei peste 420 de români morți în Spania

Pe drumul de la Majadahonda spre Boadilla del Monte, în spatele cimitirului municipal, în apropiere de Madrid poți vedea un monument ciudat a cărui origine datează din timpul războiului civil. El este legat de trecerea românilor pe aceste meleaguri.

Azi, Majadahonda face parte din salba de orășele prospere așezate în jurul capitalei Spaniei și mult-dorite ca rezidență de spaniolii și expații cu familii, precum și de cei care vor mai multă liniște, dar în același timp să fie bine conectați de Madrid. Ironia face ca în timpul războiului civil spaniol exact acest aliniament de localități – de la nord la vest, Las Rozas–Majadahonda–Boadilla del Monte – să fie cel pe care s-au dus lupte crâncene și rezultate minime de ambele părți aproape pe întreaga durată a conflictului, din 1936 până în 1939. O mobilitate mai mare, pe acest front, a fost în partea de sud, sud-vest, din dreptul localității Brunete spre Toledo, trupele generalului Franco reușind să avanseze în 1938 în încercarea de a încercui capitala Spaniei.

Monumentul, la inaugurare

Monumentul este așezat pe una dintre multele coline pe care se află orașul Majadahonda. Se ajunge la el pe un drum de pământ ce înconjoară cimitirul sau de-a dreptul din stația de autobuz ce deservește cartierele din zonă. Este des frecventat de petrecăreții nocturni și destul de des vandalizat cu graffiti. Este o construcție neobișnuită din piatră pe care sunt gravate două nume românești: Ion Moța și Vasile Marin. Se spune că aceștia „ Caídos por Dios, España y Rumania. 13. 1. 1937” (Au căzut pentru Dumnezeu, Spania și România. 13.07.1937, n.r.). Pe soclu mai apar două citate: „He amado a Cristoy he marchado feliz a la muerte por el” (L-am iubit pe Hristos și am murit fericit pentru el, n.r.) Ion Moța; „He hecho con el mismo amor con el lo hubiera hecho por mi patria” (Am făcut-o cu aceeași dragoste cu care aș fi făcut-o pentru țara mea, n.r.) Vasile Marin.

În România, acești doi membri ai Gărzii de Fier au fost primiți ca niște martiri, iar comemorările și parastasurile au ținut din 1937 până la 24 ianuarie 1941, când rebeliunea legionară a eșuat, iar capii Gărzii de Fier au fugit.

Când a fost ridicat monumentul?

Monumentul comemorativ de la Majadahonda nu a fost ridicat imediat după încheierea conflictului, deși Spania și Portugalia lui Salazar au fost destinații preferate de fugarii legionari, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Abia în 1970, în ultimii ani ai regimului generalului Franco, monumentul a fost ridicat, alături de o cruce de piatră, în memoria celor doi voluntari români din Mișcarea Legionară, Ion Moța și Vasile Marin, care au murit pe frontul războiului civil spaniol (1936-1939) la data de 13 ianuarie 1937, în rândurile armatei franchiste.

Proiectul monumentului a fost schițat de Sergio Cifuentes, secretarul general al Asociației „Hispano Rumana Majadahonda” și finalizat de arhitectul Luciano Diez-Canedo. Lucrările efective de ridicare a monumentului au început la 1 iulie 1970. Silueta sa este alcătuită din două litere „M” stilizate, reprezentând inițialele celor doi luptători comemorați.

Monumentul a fost inaugurat la data de 13 septembrie 1970 în prezența comandantului Mișcării Legionare, Horia Sima. Construcția monumentului a fost cofinanțată de guvernul fascist spaniol.

Dincolo de aspectul neîngrijit al monumentului, asupra lui atârnă sentința demolării încă din anul 2007, când Spania a adoptat celebra Ley de la Memoria Historica (Legea Memoriei Istorice). Această lege prevede, printre altele, demolarea tuturor monumentelor și simbolurilor franchiste, excepție făcând acele monumente care au utilitate privată și care nu generează acte comemorative publice. Legea incriminează practic integral regimul generalului Francesco Franco. În baza acestei legi s-au dărâmat sau demontat multe monumente considerate naționaliste ridicate în timpul regimului Franco. Așa au dispărut plăcile comemorative, statuile lui Franco, efigiile sale, monumentul închinat lui José Antonio Primo de Riveira etc. De altfel, acesta din urmă a fost scos din cripta mausoleului Valle de los Caídos și dus într-un cimitir de lângă Madrid.

Mai mult chiar, s-a încercat inclusiv demolarea celebrei Cruci de la Valle de los Caídos, un „monument al împăcării” care adăpostește morminte ale combatanților din ambele tabere. În urma unui proces, a fost retrasă sentința care prevedea demolarea ei, însă au fost îndepărtate orice simboluri și inscripții legate de regimul Franco. Mai mult, în tot perimetrul Valle de los Caídos, sunt interzise orice acțiuni comemorative sau de ordin politic.

Revenind la monumentul românesc din Majadahonda, la finele lui 2015 s-a votat în Consiliul Local al municipiului Majadahonda demolarea sa și amplasarea unei plăci comemorative „a păcii” într-un loc mai potrivit. Totuși, această acțiune nu a putut fi dusă la îndeplinire, deoarece monumentul se află pe proprietatea privată a Asociației Româno-Hispane. Opt ani mai târziu, monumentul este tot acolo. Este o bucată complicată de istorie, care prin demolare s-ar evapora, în același timp este trist că pentru aceștia doi există un monument deasupra tranșeei în care au murit, iar pentru ceilalți 420 de români căzuți pentru cauza republicană nu există nimic...

Fragmentul face parte din articolul „Românii care au luptat în războiul civil spaniol”, publicat în numărul 264 al revistei „Historia”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 ianuarie - 14 februarie, și în format digital pe platforma paydemic.