De ce a purtat ┼×tefan cel Mare at├ót de multe r─âzboaie? jpeg

De ce a purtat ┼×tefan cel Mare at├ót de multe r─âzboaie?

Tradi┼úia popular─â consemnat─â de Ioan Neculce spune c─â ┼×tefan cel Mare ar fi ridicat at├ótea biserici c├óte r─âzboaie ar fi purtat, astfel ├«nc├ót, potrivit datelor oferite de Grigore Ureche, domnitorul Moldovei ar fi condus nu mai pu┼úin de 44 de campanii, aproape c├óte una pentru fiecare an al domniei sale. ┼×tefan cel Mare a luptat ├«mpotriva tuturor vecinilor s─âi, fie c─â este vorba de Imperiul Otoman, Ungaria, Polonia ori de ┼óara Rom├óneasc─â, hanatele t─âtare sau ducatul Lituaniei. Istoriografia rom├óneasc─â a acreditat ideea c─â ┼×tefan a fost obligat s─â poarte aceste r─âzboaie, cu un eminamente caracter defensiv, pentru ap─ârarea ┼ú─ârii ┼či a credin┼úei cre┼čtine de ├«ncerc─ârile str─âine de cotropire, cele mai periculoase fiind cele ale turcilor.

De┼či este f─âr─â ├«ndoial─â c─â marele domnitor a fost nevoit uneori s─â lupte pentru a p─âstra independen┼úa Moldovei, opinia conform c─âreia ┼×tefan cel Mare nu a n─âzuit dec├ót c─âtre ap─ârarea ┼ú─ârii ┼či a Cre┼čtin─ât─â┼úii este o exagerare ├«ncurajat─â cu bun─â ┼čtiin┼ú─â, mai ales ├«n timpul perioadei comuniste, cu scopul de a dovedi c─â niciodat─â rom├ónii nu au dus o politic─â agresiv─â ┼či expansionist─â, fiind dintotdeauna pa┼čnicii ap─âr─âtorii ai dreptului la autodeterminare al popoarelor ┼či al principiului neamestecului ├«n treburile interne ale altor state.

Mai mult, interpretarea voit eronat─â a mesajelor diplomatice ale vremii, prin care ┼×tefan ├«ncerca s─â ├«i conving─â pe vene┼úieni ┼či pe pap─â s─â ├«i trimit─â ajutor, iar ace┼čtia sperau s─â ├«l persuadeze pe voievodul moldovean s─â continue lupta antiotoman─â f─âr─â a-i trimite ├«ns─â necesarele resurse pecuniare (de exemplu, celebra scrisoare adresat─â de ┼×tefan cel Mare c─âtre statele apusene la 25 ianuarie 1475, ├«n care veste┼čte despre victoria de la Podul ├Änalt ┼či ├«n care f─âg─âduie┼čte ┼či pe mai departe ÔÇ×pe credin┼úa noastr─â cre┼čtineasc─â ┼či cu jur─âm├óntul domniei noastre, c─â vom sta ├«n picioare ┼či ne vom lupta p├ón─â la moarte pentru legea cre┼čtineasc─â, noi cu capul nostruÔÇŁ), a contribuit de asemenea la r─âsp├óndirea opiniei c─â voievodul de la Suceava ar fi luptat ├«mpotriva turcilor din datoria sf├ónt─â de a salva Cre┼čtin─âtatea de pericolul otoman.

├Än realitate, viziunea asupra motivelor pentru care ┼×tefan cel Mare a luptat ├«n at├ótea r─âzboaie trebuie serios nuan┼úat─â, ├«n lumina numeroaselor argumente documentare ┼či logice.

├Än primul r├ónd, este foarte interesant de observat c─â una dintre principalele surse care ajut─â ├«n cunoa┼čterea ┼či ├«n┼úelegerea domniei lui ┼×tefan cel Mare, cronica lui Grigore Ureche, este citat─â de istoricii moderni exclusiv pentru datele concrete pe care le ofer─â ┼či pentru celebrul portret final ├«nchinat voievodului ┼či mai pu┼úin pentru motiva┼úia pe care cronicarul i-o atribuie acestuia. Numeroase pasaje din letopise┼ú vorbesc despre firea r─âzboinic─â a lui ┼×tefan cel Mare, despre dorin┼úa lui de a ob┼úine pe c├ómpul de lupt─â gloria mar┼úial─â ┼či despre incursiunile de prad─â f─âcute ├«n afara Moldovei.

Astfel, imediat dup─â urcarea sa pe tronul ┼ú─ârii, ÔÇ×┼×tefan vod─â g─âtindu-s─â de mai mari lucruri s─â fac─â, nu cerca s─â a┼čaze ┼úara, ci de r─âzboiu s─â g─âtiia, c─â au ├«mp─âr┼úitu o┼čtii sale steaguri ┼či au pus hotnogi ┼či c─âpitani, carile toate cu noroc i-au venit.ÔÇŁ(p. 83). Ureche mai spune tot referitor la ├«nceputul domniei c─â ÔÇ×scrie letopise┼úul cel moldovenescu c─â fiindu ┼×tefan vod─â om r─âzboinic ┼či de-a pururea tr─âg├óndu-l inima spre v─ârsare de s├ónge, nu peste vreme mult─â, ce ├«n al cincilea an, s─â scul─â den domniia sa, ├«n anii 6969(1461), r─âdic├óndu-s─â cu toat─â puterea sa ┼či s-au dus la Ardeal, de au pr─âdatu ┼óara S─âcuiasc─â. ... dup─â mult─â prad─â ce au f─âcut, cu pace s-au ├«ntorsu napoi...ÔÇŁ(p. 83-84).

s2 21 jpg jpeg

├Än acela┼či fel, dup─â victoria de la Baia din 1467 ├«mpotriva for┼úelor regelui Ungariei, Matia┼č Corvin, ca represalii, ┼×tefan ÔÇ×s-au dus ┼či el la Ardeal, de mult─â prad─â ┼či robie ┼či ardere au f─âcut├«n ┼óara Secuiasc─â...ÔÇŁ(p. 86). Apoi, ├«n 1470, ├«n contextul rivalit─â┼úii cu voievodul muntean Radu cel Frumos pentru gurile Dun─ârii, domnitorul moldovean arde Br─âila, not├ónd cronicarul c─â ac┼úiunea s-a desf─â┼čurat ÔÇ×pre obiceiul firei omene┼čti de ce are, de aceia pofte┼čte mai mult, de nu-i ajunse lui ┼×tefan vod─â ale sale s─â le ie ┼či s─â le sprijineasc─â, ci de l─âcomie, ce nu era al lui, ├«nc─â vrea s─â coprinz─â.ÔÇŁ(p. 88).

Apoi, ├«n b─ât─âlia de la Soci din 1471, ├«mpotriva aceluia┼či Radu cel Frumos, ┼×tefan, care pornise la lupt─â ÔÇ×ca un leu gata spre v├ónatuÔÇŁ(p. 88), ÔÇ×pre muli viteji i-au prinsu vii ┼či pre to┼úi i-au t─âiatu, numai ce au l─âsatu vii doi boiari de cei mariÔÇŁ(p. 88). Doi ani mai t├órziu, ├«n 1473, ┼×tefan porne┼čte spre a-l da jos din scaun pe rivalul s─âu muntean, ÔÇ×fiindu aprins─â inima lui de lucrurile viteje┼čti, ├«i p─ârea c─â un an ce n-au avut treab─â de r─âzboiu, c─â are mult─â sc─âdere, socotindu c─â ┼či inimile voinicilor ├«n r─âzboaie tr─âindu s─â ascut ┼či truda ┼či osteneala cu carea s─â diprinsese iaste a doao vitejieÔÇŁ(p. 89).           

Exemplele din cronica lui Ureche ├«n care ┼×tefan cel Mare ini┼úiaz─â campanii ├«n ┼ú─ârile vecine, at├ót din considerente strategice, dar ┼či m├ónat de energia sa r─âzboinic─â, adeseori tradus─â prin acte de cruzime, pot continua. Este ne├«ndoielnic c─â o parte a mobilurilor pe care Grigore Ureche i le atribuie lui ┼×tefan cel Mare sunt rodul educa┼úiei pe care cronicarul o primise ├«n Polonia, asemuindu-l ├«n consecin┼ú─â pe voievod cu marii c─âpitani de o┼čti ┼či marii cavaleri ai istoriei antice ┼či medievale. De asemenea, nu poate fi t─âg─âduit faptul c─â nu doar firea ┼či idealurile r─âzboinice, ci ┼či calculul strategic ┼či evlavia religioas─â, dublate de multe ori de cea mai stringent─â necesitate, au f─âcut ca ┼×tefan cel Mare s─â ├«┼či conduc─â o┼čtile ├«n lupt─â.

Pe de alt─â parte, imaginea unui domnitor ambi┼úios, p─âtruns de un puternic spirit mar┼úial, duc├ónd adeseori o politic─â agresiv─â at├ót pentru c├ó┼čtiguri materiale, c├ót ┼či ├«n planul faimei sale personale, este mult mai consistent─â ┼či mai adecvat─â timpului pe care ├«l tr─âia dec├ót cea creionat─â ├«n ultimele decenii, a patriotului pa┼čnic care lupt─â pentru ┼úar─â ┼či pentru cruce doar atunci c├ónd invadatorii str─âini le pun ├«n pericol. O confirmare inedit─â a faptului c─â ┼×tefan era cu adev─ârat un conduc─âtor foarte ambi┼úios, al c─ârui spirit belicos era considerat prea puternic chiar de c─âtre contemporanii s─âi, este reprezentat─â de o scrisoare polon─â din 21 august 1476, ├«n care exist─â informa┼úia c─â mul┼úi ┼ú─ârani ┼či boieri p─âr─âsesc oastea voievodului ├«n timpul expedi┼úiei lui Mahomed al II-lea, acuz├óndu-l de tiranie ┼či cruzime, evident nemul┼úumi┼úi de ne├«ntreruptele campanii militare (Xenopol, p. 76).

├Än continuarea documentelor se plaseaz─â ├«ns─â ┼či logica ┼či interpretarea evenimentelor istorice. Astfel, faptul c─â o cu totul alt─â abordare a politicii externe era posibil─â, cu rezultate notabile ├«n plan intern, este demonstrat─â de contemporanii lui ┼×tefan cel Mare din Muntenia, Radu cel Mare (1495-1508), ctitorul m─ân─âstirii Dealu ┼či cel ce aduce prima tiparni┼ú─â ├«n spa┼úiul rom├ónesc, ┼či Neagoe Basarab (1512-1521), ctitorul m─ân─âstirii de la Curtea de Arge┼č ┼či autorul cunoscutelor ├«nv─â┼ú─âturi, care, cu pre┼úul recunoa┼čterii suzeranit─â┼úii otomanilor ┼či pl─â┼úii tributului au reu┼čit s─â aduc─â importante perioade de pace ┼či prosperitate pentru voievodatul lor. Exemplul celor doi domni munteni dovede┼čte f─âr─â doar ┼či poate c─â firea ┼či idealurile r─âzboinice ale lui ┼×tefan cel Mare au jucat un rol important ├«n creionarea politicii sale externe.

├Än plus, ├«ns─â┼či analiza ac┼úiunilor lui ┼×tefan vine s─â confirme c─â ambi┼úia personal─â ┼či o predispozi┼úie c─âtre utilizarea for┼úei au de┼úinut un rol important ├«n ac┼úiunile sale politico-militare. Astfel, ├«nc─â din 1462, ┼×tefan cel Mare atac─â f─âr─â succes importanta cetate Chilia de la gurile Dun─ârii, chiar dac─â era controlat─â la acea vreme de fo┼čtii alia┼úi care ├«l sprijiniser─â s─â ocupe tronul Moldovei:Vlad ┼óepe┼č ┼či Ungaria. A.D. Xenopol consider─â chiar c─â ┼×tefan a jucat un rol determinant ├«n pierderea tronului de c─âtre Vlad ┼óepe┼č ├«n acel an (Xenopol, p. 29-32). Mai ├«nainte, se pare c─â ┼×tefan sprijinise activ o revolt─â din Transilvania ├«mpotriva regelui Matia┼č Corvin, sup─ârat c─â Petru Aron, uciga┼čul ┼či rivalul tat─âlui s─âu, fusese primit ├«n Ardeal.

s1 23 jpg jpeg

├Än 1465, aceia┼či cetate Chilia ├«l aduce ├«n conflict cu muntenii ┼či suzeranii lor turci, conflict pe care ┼×tefan reu┼če┼čte s─â ├«l stopeze pentru o vreme printr-o ├«n┼úeleapt─â diploma┼úie (voievodul moldovean i-a convins pe otomani c─â schimbarea domina┼úiei asupra cet─â┼úii nu le va afecta interesele). Evitarea conflictului nu a fost ├«ns─â de lung─â durat─â, ┼×tefan aventur├óndu-se ├«n schimbarea domnitorului agreat de Mahomed al II-lea cu propriul s─âu protejat. Dup─â cum observ─â A. D. Xenopol, ÔÇ×astfel ajunse ┼×tefan cel Mare din r─âzboaie├«n r─âzboaie, s─â se├«ncurce├«n o lupt─â cu Turcii.ÔÇŁ(Xenopol, p. 42).

 ├Än aceea┼či not─â, domnitorul s-a implicat cu trupe ├«n Crimeea, unde ap─âra drepturile so┼úiei sale asupra cet─â┼úii Mangopului, a ocupat pentru o vreme Pocu┼úia, ├«n Polonia, ┼či a ├«naintat cu o┼čtirile sale p├ón─â la Liov, captur├ónd nu mai pu┼úin de 100.000 de oameni pe care i-a a┼čezat ├«n p─âr┼úile Moldovei (Ureche, p. 107).

Se contureaz─â astfel o imagine mult mai vie a marelui voievod dec├ót ternul ┼či falsul portret al pa┼čnicului patriot obligat s─â lase plugul pentru sabie din cauza cotropirilor at├ótor vecini vitregi:aceea a unui talentat comandant militar, ambi┼úios, dornic de a se remarca prin faptele sale de arme, ├«ndr─âzne┼ú, adeseori chiar agresiv ┼či crud, dup─â standardele contemporane nou─â, dar pe deplin justificat pentru vremea aceea, pe care f─âr─â ├«ndoial─â c─â l-ar fi impresionat ├«n mod pl─âcut descrierea f─âcut─â de cronicarul polonez Dlugosz:ÔÇ×O, b─ârbat minunat, ├«ntru nimic inferior comandan┼úilor eroi pe care noi ├«i admir─âm, care ├«n timpurile noastre a repurtat cel dint├ói dintre principii lumii o victorie str─âlucit─â contra turcilor;... el este cel mai vrednic pentru a fi numit ├«n fruntea unei coali┼úii a Europei cre┼čtine ├«mpotriva turcilorÔÇŁ(Todera┼čcu, p. 398).

Aceast─â nou─â latur─â a personalit─â┼úii lui ┼×tefan cel Mare nu se afl─â cu nimic ├«n contradic┼úie, date fiind sistemele de valori ┼či de idei din epoc─â, cu alte ├«nsu┼čiri ale voievodului, subliniate ┼či mai ├«nainte de istoriografia modern─â:credin┼úa sincer─â, abilitatea politic─â, hot─âr├órea ├«n ap─ârarea propriului s─âu voievodat. O atitudine corect─â fa┼ú─â de marele voievod ┼či fa┼ú─â de istorie ├«n general ne oblig─â s─â recunoa┼čtem ambele laturi ale personalit─â┼úii lui ┼×tefan cel Mare, f─âr─â ca opinia noastr─â s─â fie deformat─â de determin─âri ideologice ┼či ajut─â la conturarea unei explica┼úii cu mult mai veriosimile a num─ârului mare de lupte la care a luat parte domnitorul moldovean.     

            

Bibliografie selectiv─â

Neculce, I. (┼×trempel, G. ed.), Opere, Bucure┼čti, Minerva, 1982.

Todera┼čcu, I., ÔÇ×┼×tefan cel MareÔÇŁ, ├«n Istoria Rom├ónilor, vol. IV ÔÇô  De la univeralitatea cre┼čtin─â c─âtre Europa ÔÇ×patriilorÔÇŁ, Bucure┼čti. Editura Enciclopedic─â, 2001, pp. 364-399.

Ureche, Gr. (Panaitescu, P.P. ed.), Letopise┼úul ┼ó─ârii Moldovei, Bucure┼čti, Editura de stat pentru literatur─â ┼či art─â, 1955.    

Xenopol, A.D., Istoria rom├ónilor din Dacia Traian─â, vol. IV ÔÇô Epoca lui ┼×tefan cel Mare, 1457-1546, ed. a III-a, Bucure┼čti, Cartea Rom├óneasc─â, 1925.