De ce a eșuat ofensiva germană din Ardeni?
În decembrie 1944 și ianuarie 1945 războiul din Vestul Europei a luat o neașteptată turnură în regiunea Ardenilor și în Alsacia-Lorena. Atacând în Ardeni, Hitler a mizat totul pe o singură carte și a pierdut, iar „... din punct de vedere strategic, această ofensivă a reprezentat o acțiune riscantă disperată și s-a dovedit o greșeală imensă”, observa generalul-maior F.W. von Mellenthin.
Principalele cauze de ordin militar ale eșecului din Ardeni sunt legate de aprecierile eronate ale situației operaționale de către diferitele eșaloane germane din vestul Europei.
Starea drumurilor a constituit una dintre cauzele eșecului Corpului I SS Blindate în a realiza breșe majore care să permită înaintarea eșaloanelor II de atac spre obiectivele ulterioare.
Totodată, rezistența neașteptată a trupelor americane la St. Vith, deși slăbite de luptele anterioare, a împiedicat cucerirea la timp a localității și a sprijinit formarea unui aliniament defensiv solid în partea de nord a pătrunderii realizate de trupele germane.
Simplul fapt că germanii au considerat superioritatea aeriană a Aliaților o problemă marginală și că au subestimat capacitatea de reacție la un atac prin surprindere reprezintă alte erori majore. Ambele evaluări s-au dovedit corecte doar parțial și doar în faza inițială a ofensivei.
O altă greșeală a constituit-o plasarea Armatei 6 SS Blindate ca efort principal al ofensivei, în ciuda faptului că Sepp Dietrich – camaradul de încredere al lui Hitler – avea puțină experiență în funcție și în coordonarea operațiunilor cu blindate la scară mare. Manteuffel, fără îndoială, ar fi fost o alegere mult mai inspirată.
Se spune că Dietrich nu a fost niciodată mulțumit de planul lui Hitler și după război a mărturisit: „Tot ce trebuia să fac era să traversez un fluviu, să cuceresc Bruxelles și apoi să continuu înaintarea și să cuceresc portul Anvers. Și toate acestea trebuiau realizate în decembrie, ianuarie și februarie, cele mai nefavorabile luni ale anului, prin Ardeni, unde zăpada era până la brâu și nu exista spațiu pentru a manevra patru tancuri, darămite șase divizii blindate, când nu se luminează mai devreme de opt dimineața și se întunecă la patru după-masa, iar tancurile mele nu pot lupta pe timp de noapte; cu divizii care abia au fost reorganizate și erau compuse în principal din recruți neantrenați, și în timpul Crăciunului”.
Tot după război, Rundstedt declara că Dietrich i-a transmis puține rapoarte în timpul operațiunii și „ce a trimis erau, în general, minciuni. Dacă SS avea probleme le raporta direct Fuehrer-ului, care apoi le transmitea lui Model”.
La rândul său, generalul-maior F.W. von Mellenthin concluziona, în memoriile sale: „Rezultatele luptelor din Ardeni au fost mai mult decât dezamăgitoare: am suferit pierderi mari în efective și tehnică de luptă și am câștigat un respiro de câteva săptămâni. Este adevărat că unele forțe americane au fost dislocate din Lorena și în acest fel a fost slăbită presiunea asupra forțelor Grupului de Armate G, însă această pauză a fost doar temporară. Aceleași rezultate s-ar fi putut obține printr-o ofensivă limitată în zona Aachen, după care rezervele noastre operaționale puteau fi redislocate în Polonia. Cea mai importantă lecție învățată în urma bătăliei din Ardeni o reprezintă faptul că o ofensivă la scară mare executată de forțe blindate nu are nicio șansă împotriva unui inamic care deține supremația aeriană. Prețioasele noastre rezerve au fost irosite și nu am dispus de alte forțe ca să împiedicăm iminenta catastrofă de pe Frontul de Est”.
Erori comise de aliați
Preocupați de planificarea mai multor ofensive, Aliații au fost complet surprinși de forța și mai ales de numărul unităților germane aruncate în luptă. Asaltul german a venit pe neașteptate și a surprins complet forțele aliate, care și-au revenit destul de repede după șocul inițial.
Ca și în cazul Operațiunii Market-Garden, ignorarea mai multor indicatori specifici de informații și erori de apreciere a situației operativ-tactice, la care se adaugă măsurile excepționale implementate pe linie de securitate operațională, au contribuit la realizarea surprinderii forțelor aliate.
Interogatoriile prizonierilor de război și rapoartele civililor au indicat iminența unei contraofensive germane majore. În plus, germanii au implementat reguli stricte pentru menținerea disciplinei radio la începutul lui decembrie, un indicator destul de important care poate dezvălui iminența unei acțiuni ofensive majore.
Însă rapoartele și evaluările de informații aliate au subestimat capabilitățile și intențiile forțelor germane, și nu au anticipat riscurile pe care Hitler și le va asuma prin declanșarea unei contraofensive majore. În orice caz, euforia și încrederea în succes ale lui Hitler au fost echivalente cu euforia și supraestimarea colapsului forțelor germane de către partea aliată, reeditând situația de la Arnhem, când s-au ignorat cu bună știință informațiile precise primite. Dacă pe Aliați, ULTRA nu i-a ajutat mult în Ardeni, în schimb interceptările radio germane au excelat la nivel tactic.
Irosirea puținelor resurse germane disponibile a însemnat că, în momentul în care sovieticii și aliații occidentali și-au reluat înaintarea, ambele părți au făcut-o mult mai rapid. Imobilizarea rezervelor blindate germane în ofensiva din Ardeni, în special a diviziilor SS, s-a dovedit un ajutor nesperat pentru Armata Roșie, care a dezlănțuit ofensiva de iarnă pe 12 ianuarie 1945, permițând trupelor sovietice să ajungă lângă principalul obiectiv, Berlin, înaintea forțelor aliate.
Pierderile înregistrate
Winston Churchill spunea despre „Bătălia intrândului” (Battle of the Bulge, după cum mai sunt cunoscute luptele din Ardeni) că a fost „fără îndoială cea mai mare bătălie purtată de americani din război...”. Adăugăm noi, și cea mai sângeroasă.
Pierderile americanilor au atins 81.000 de militari, dintre care 19.000 de morți și cel puțin 15.000 de prizonieri (alte surse menționează aproape 110.000 de morți, răniți, dispăruți și prizonieri), peste 800 de blindate și peste 1.000 de avioane. La rândul lor, britanicii au pierdut aproape 1.500 de militari.
În urma ofensivei, germanii au înregistrat pierderi irecuperabile și s-au uzat puținele rezerve blindate pe un front secundar, în timp ce Armata Roșie se pregătea pentru marile ofensive, din ianuarie 1945. Tot ceea ce a realizat a fost întârzierea înaintării aliate spre Germania cu șase săptămâni.
Conform unor surse germane, Wehrmachtul a înregistrat pierderi de aproape 75.000 de militari, din care 11.000 de morți, peste 34.000 de răniți, peste 29.000 de dispăruți și prizonieri, 600-700 de blindate (din care 20 de PzVI Tiger II), majoritatea fiind abandonate din lipsa combustibilului și distruse ulterior de echipaje, și peste 800 de avioane. Dacă pierderile aliate puteau fi înlocuite relativ rapid, cele germane erau irecuperabile.
După cum s-a văzut, Ardennenoffensive, denumirea preferată de germani a ofensivei de acum 80 de ani, a reprezentat ultima aventură disperată a lui Hitler de a întoarce soarta războiului în teatrul de operațiuni din Vest. În mai puțin de șase luni de la ofensivă, Germania capitula în fața puterilor aliate.
Acest text este un fragment din articolul „Pariul disperat al lui Hitler. Ofensiva de iarnă din Ardeni”, publicat în numărul 276 al revistei „Historia” (revista:276), disponibil în format digital pe platforma paydemic.
Foto sus: Tancuri americane în Ardeni (© Getty Images)
Mai multe pentru tine...
