De ce a căzut Imperiul Bizantin? Crizele și agonia marelui imperiu roman de răsărit jpeg

De ce a căzut Imperiul Bizantin? Crizele și agonia marelui imperiu roman de răsărit

├Än anul 1453, Constantinopolul a c─âzut ├«n m├óinile turcilor dup─â un asediu ├«ndelungat. ├Äns─â cucerirea otoman─â a fost doar v├órful  aisbergului  pentru c─â Imperiul Bizantin se afla de mult timp ├«ntr-o continu─â agonie. Cucerirea otoman─â doar i-a curmat suferin┼úa ├«ndelungat─â.

1.Marile Migraţii din secolele IV-VII

Încă din primii ani ai existenţei sale, Imperiul Bizantin s-a confruntat cu probleme majore. Perioada secolelor IV-VII a înregistrat valuri succesive de migratori.

Primii veni┼úi au fost go┼úii care s-au scindat ├«n vizigo┼úi ┼či ostrogo┼úi, a┼čez├óndu-se ├«n Dacia. Constantin cel Mare, fondatorul imperiului, a organizat o campanie militar─â ├«mpotriva vizigotilor. ├Än 332 a impus un ÔÇ×foedusÔÇŁ prin care go┼úii ├«┼či asumau ap─ârarea liniei dun─ârene ┼či furnizau trupe auxiliare imperiului. Vizigo┼úii au fost cre┼čtina┼úi pe rit arian.

├Än 376, hunii ┼či-au f─âcut apari┼úia ├«n Europa, provoc├ónd o reac┼úie ├«n lan┼ú ├«n stepele nord-pontice. Ini┼úial, afl├óndu-se la nord de Dun─âre, ├«n Pannonia, au ac┼úionat ca alia┼úi ai ├«mp─âratului.

Nemul┼úumi┼úi de politic─â fiscal─â a Constantinopolului ┼či amenin┼úa┼úi de huni, vizigo┼úii au reluat atacurile asupra imperiului ├«n timpul domniei ├«mp─âratului Valens. S-au revoltat ├«n 378, iar ├«n B─ât─âlia de la Adrianopol, au ├«nvins armata roman─â ┼či l-au ucis pe ├«nsu┼či ├«mp─âratul Valens. Contigente ale cavaleriei hune au participat la B─ât─âlia de la Adrianopol.

├Än 379, ├«mp─âratul Teodosius i-a oprit pe vizigo┼úi. ├Än 382 a ├«ncheiat un nou tratat de ÔÇ×foedusÔÇŁ, vizigo┼úii fiind instala┼úi ├«n provinciile Dacia  la sud de Dun─âre ┼či Moesia, bucur├óndu-se de privilegii ├«n Peninsula Balcanic─â ┼či fiind constituit─â ÔÇ×Go┼úiaÔÇŁ. Elitele vizigote au fost atrase ├«n slujba ├«mp─âratului care a ├«ncurajat c─âs─âtoria acestora cu femeile din aristocra┼úia roman─â, vizigo┼úii fiind  integra┼úi ├«n popula┼úia roman─â.  

Dar ├«n 395, un nou rege vizigot, Alaric, a reluat atacurile la sud de Dun─âre, atac├ónd Pannonia, Moesia ┼či ajung├ónd ├«n Peloponez, instal├óndu-se ├«n Epir ├«n anul 397. Comandantul g─ârzii din Constantinopol, Galinas, a fost trimis s─â reprime r─âscoala ├«n Asia Mic─â, dar s-a aliat cu cei revolta┼úi ┼či a subjugat capitala bizantin─â. Popula┼úia ora┼čului s-a revoltat ┼či i-a alungat pe vizigo┼úi. ├Äntre timp, vizigo┼úii condu┼či de Alaric au ajuns ├«n Italia ┼či au jefuit Roma ├«n 410.

├Än anii 440, hunii condu┼či de Attila au atacat provinciile Imperiului Bizantin. ├Ämp─âratul de la Constantinopol a fost nevoit s─â-i pl─âteasc─â tribut hunilor, iar ├«n 447, Attila a pretins triplarea tributului ┼či a emis preten┼úii teritoriale. Constantinopolul a trimis o solie la curtea regelui hun, din care f─âcea parte Priscus din Panion ce a observat o societate hunica stabilit─â ├«n Pannonia ┼či a fost uimit c─â au p─âtruns influen┼úe romane c─â baia roman─â. Priscus l-a convins pe Attila s─â renun┼úe la preten┼úiile teritoriale. Attila ┼či-a ├«ndreptat aten┼úia c─âtre Imperiul Roman de Apus, ajung├ónd ├«n Galia unde a pr─âduit ora┼če. ├Än B─ât─âlia de la C├ómpiile Catalaunice din 451, Attila a fost ├«nvins de Flavius Aetius, comandantul roman de Apus care a angajat go┼úi. ├Ämp─âratul bizantin, Marcian, a refuzat s─â-i mai pl─âteasc─â subsidii ┼či ┼či-a mobilizat armata pentru ap─ârare.Attila atac─â din nou vestul, de data aceasta, nordul Italiei, pr─âduind ora┼če, ├«ns─â c├ónd era gata s─â atace Roma, Papa Leon cel Mare l-a convins s─â se r─âzg├óndeasc─â. Din 453, dup─â moartea lui Attila, hunii nu mai reprezentau o amenin┼úare pentru bizantini.

Nu a durat mult ca ├«n bazinul Dun─ârii s─â se stabileasc─â gepizii . Un grup de ostrogo┼úi din Pannonia au intrat ├«n serviciul ├«mp─âratului bizantin, Teodoric Strabo devenind conduc─âtor al g─ârzii imperiale bizantine ├«n timpul ├«mp─âratului Leon I. Din Pannonia a fost trimis ca  ostatic ┼či Teodoric, crescut ┼či educat dup─â stil roman ├«n ┼čcolile din Constantinopol, fiind familiarizat cu obiceiurile, traiul ┼či tehnicile de lupt─â bizantine.

├Än 470, Teodoric se ├«ntoarce ├«n Pannonia ┼či ├«l ├«nvinge pe Teodoric Strabo. ├Än 474, Teodoric prime┼čte de la Zenon titlul de Magister Militum. Avea s─â-l ucid─â pe regele ostrogot al Italiei, Odoacru. ├Än 488-489, ostrogo┼úii au p─âr─âsit zona Dun─ârii.

Imperiul Roman de Apus nu mai exist─â, ┼či Imperiul Roman de R─âs─ârit ducea mai departe continuitatea roman─â. Dar pericolele ├«nc─â p├óndeau, iar popula┼úiile migratoare ├«nc─â cauzau pierderi imense Bizan┼úului ┼či men┼úineau starea de insecuritate ┼či nelini┼čte, disturb├ónd comer┼úul ┼či rutele din Balcani. Frontiera dun─ârean─â sl─âbise, dar ├«n schimb, diploma┼úia bizantin─â abil─â a recurs la tactica ÔÇ×divide et imperaÔÇŁ, ridic├óndu-i pe unii migratori ├«mpotriva altora.

├Än secolele V-VI, slavii p─â┼česc ├«n zona stepelor nord-pontice ┼či la Dun─âre, ├«mp─âr┼úi┼úi ├«n ÔÇ×an┼úiÔÇŁ ┼či ÔÇ×sclaviniÔÇŁ. ├Än timpul domniei ├«mp─âratului Anastasius I, slavii ├«ncep s─â atace la sud de Dun─âre ┼či pr─âduiesc anual, lu├ónd 200 000 de prizonieri bizantini. Atacurile au fost ├«ndelungate, c─âci slavii iernau la sud de Dun─âre. ├Än 559, slavii au atacat Chersones, sudul ┼či estul Peninsulei Balcanice. Iustinian l-a trimis pe generalul Belizarie s─â resping─â atacurile.

├Än 558 ├«┼či fac apari┼úia avarii la nordul gurilor Dun─ârii, care trimit o solie ├«mp─âratului Iustinian, cer├óndu-i s─â le pl─âteasc─â subsidii anuale pentru a nu ataca imperiul ┼či s─â se stabileasc─â ├«n Dobrogea de azi. Iustinian a acceptat doar plata unor subsidii anuale. Dup─â moartea sa, Iustin al II-lea a refuzat s─â le mai pl─âteasc─â tribut. Avarii au presat linia Dun─ârii, instal├óndu-se ├«n Pannonia estic─â ┼či ├«n Transilvanai de azi. I-a determinat pe longobarzi s─â p─âr─âseasc─â regiunea ┼či s─â atace Italia ocupat─â de bizantini. Avarii s-au aliat apoi cu slavii ┼či au atacat la sud de Dun─âre. ├Än 582 au cucerit ora┼čul Silmium, devenind  re┼čedin┼úa khaganului avar. Tesalonicul a fost atacat de dou─â ori conform scrierilor arhiepiscopului ora┼čului, Ioan.

2  vizigotii la adrianopol sursa osprey  jpg jpeg

├Än secolul VII, Mauritius ┼či-a concentrat trupele ├«mpotriva slavilor ┼či avarilor pe Dun─âre . Comandantul Friscus a fost chemat, dar armata sa s-a revoltat ├«n 602 din cauza nepl─â┼úii soldelor sub conducerea lui Phocas. Mauritius a fost ├«nl─âturat ┼či executat, al─âturi de fii s─âi, iar Phocas s-a proclamat ca noul ├«mp─ârat.

Slavii s-au instalat ├«n provinciile imperiale sud-dun─ârene, ┼či al─âturi de avari, au cucerit ora┼čele Naisus ┼či Serdica, au asediat Tesalonicul ┼či Constantinopolul ├«n 619. ├Än 626, slavii s-au instalat ├«n Peninsula Balcanic─â, urm├ónd trei direc┼úii:spre Marea Adriatic─â ├«n vest, ├«n sud spre Marea Egee ┼či spre est, c─âtre Marea Neagr─â. Salona a fost cucerit─â de avari. Doar ora┼čele de pe litoralul M─ârii Adriatice, Atena, Patras ┼či Tesalonic se mai aflau sub control bizantin. Slavii au pus bazele unor a┼čez─âri ÔÇ×laviniiÔÇŁbazate pe leg─âturi de rudenie, dezvolt├ónd rela┼úii bune cu bizantinii. Slavii s-au apucat de agricultur─â, au ├«nceput s─â vorbeasc─â greac─â, s-au convertit la cre┼čtinism, au creat   alfabetul chirilic ┼či au adoptat influen┼úele ┼či moda roman─â, conform lucr─ârii ÔÇ×Miracolele Sf├óntului DimitrieÔÇŁ scris─â de Perbundos.

La mijlocul secolului VII au venit bulgarii condu┼či de Kubrat din nordul Mun┼úilor Caucaz ce au stabilit contacte cu ├«mp─âratul bizantini Heraclius. Dup─â moartea lui Kubrat, bulgarii s-au divizat ├«n mai multe forma┼úiuni dup─â atacurile kazarilor. O forma┼úiune i-a revenit sub conducerea lui Asparuch, care a plecat spre vest ┼či s-a a┼čezat ├«n sudul Moldovei de azi, ├«ncep├ónd atacurile asupra imperiului.

├Än anii 679-680, bulgarii au traversat Dun─ârea ┼či s-au stabilit ├«n zona Varnei. Constantin al IV-lea a organizat o expedi┼úie ├«mpotriva acestora. Dar campania a e┼čuat ┼či Constantin al IV-lea a ├«ncheiat un tratat cu bulgarii prin care recuno┼čtea existen┼úa statului bulgar al lui Asparuch la sud de Dun─âre cu capitala la Pliska, unde s-au integrat ┼či slavii.

Efecte:Bizan┼úul a pierdut teritorii cuprinse ├«ntre Mun┼úii Balcani ┼či Dun─âre, controlul asupra rutelor comerciale din Balcani (vechea Via Ignatia fiind scoas─â din uz), ┼či mari metropole bizantine au fost distruse ├«n urma r─âzboaielor. Sistemul administrativ a ajuns ├«ntr-o situa┼úie deplorabil─â, iar diocezele Tracia ┼či Iliricum au fost desfiin┼úate . A urmat o perioad─â de foamete. S-a creat statul bulgar la sud de Dun─âre, iar slavii au ocupat Peninsula Balcanic─â de la Dun─âre p├ón─â la Peloponez ┼či au fost asimila┼úi, adopt├ónd cre┼čtinismul ┼či modul de via┼úa roman, iar popula┼úia romanizat─â s-a retras ├«n Epir ┼či Macedonia sau ├«n Dalma┼úia. 200 000 de bizantini s-au transferat dle a sud de Dun─âre la nordul Dun─ârii, mul┼úi fiind lua┼úi prizonieri de slavi ┼či transporta┼úi. Ace┼čtia au consolidat romanitatea nord-dun─ârean─â.

2. Disputele religioase (luptele cristologice)

Nu doar migra┼úiile au sl─âbit imperiul, ci ┼či luptele interne. Luptele Cristologice au durat patru secole. Provinciile orientale, fiind dominate de erezii ┼či manifest├ónd opozi┼úie fa┼ú─â de autoritatea central─â de la Constantinopol, au fost cucerite de arabi.

Ini┼úial, p├ón─â ├«n secolul IV, cre┼čtinii erau persecuta┼úi, iar biserica era egalitar─â ┼či marginal─â. ├Än urma edictelor emise de Galerius ┼či Constantin, cre┼čtinismul a fost legalizat. S-au organizat sisteme administrative cre┼čtine, ca dioceza, unitatea de baz─â a institu┼úiei religioase. Biserica a legitimat societatea ierarhizat─â, ├«n fruntea acesteia fiind conduc─âtorii din r├óndurile aristocra┼úiei. Au izbucnit tensiuni dintre masele de cre┼čtini adep┼úi vechilor principii religioase ┼či elita religioas─â.

Doar cele patru evanghelii ┼či Faptele Apostolilor erau textele unanim acceptate pentru Noul Testament, oferind o doctrin─â coerent─â bisericii. Unii preo┼úi alegeau s─â se ghideze dup─â mai multe texte ┼či de aceea erau denumi┼úi ÔÇ×ereticiÔÇŁ. S-a ajuns chiar la crearea unor tensiuni ├«ntre scaunele episcopale. Roma pretindea pozi┼úia dominant─â a episcopului acesteia ├«n raport cu ceilal┼úi episcopi din imperiu, invoc├ónd fondarea scaunului Romei de c─âtre apostolul Petru pentru a-┼či sus┼úine preten┼úiile doctrinei ridicat─â la rang de dogm─â, scaunul pontifical fiind instan┼úa suprem─â c─âreia i se adresau to┼úi cre┼čtinii din vest.

3  conciliul de la niceea wikipedia jpg jpeg

Episcopul Constantinpolului era sus┼úinut de ├«mp─ârat dup─â ce ├«n 381, ├«n urma celui de-al doilea conciliu ecumenic din capitala bizantin─â, Teodosiu a fondat cel de-al doilea mare scaun episcopal din imperiu, devans├ónd celelalte episcopii din Alexandria ┼či Antiohia.

├Än conciliul ecumenic de la Calcedon din 451 s-a stabilea egalitatea dintre Roma ┼či Constantinopol, ├«mp─âratul Marcian manifest├óndu-┼či sprijinul pentru episcopul s─âu. L─ârgirea jurisdic┼úiei episcopului Constantinopolului afecta autoritatea episcopului Alexandrei, din Egipt, unul din provinciile orientale care opuneau rezisten┼ú─â politicii fiscale ┼či tendin┼úelor de grecizare impuse de autoritatea central─â.

Secolul al IV-lea a fost o perioad─â de disput─â privind raportul celor trei membri ai Sfinte Treimi (Tat─âl, Fiul ┼či Sf├óntul Duh). S-au dezb─âtut erezia lui Arie ┼či erezia lui Macedonius. ├Äntre secolele V-VII s-a disputat raportul dintre natura divin─â ┼či natura uman─â a lui Hristos ┼či coexisten┼úa acestora.

├Än Egipt, prin secolul IV, preotul Arius propunea ierarhizarea Sfintei Treimi, sus┼úin├ónd c─â Dumnezeul Fiul nu era din substan┼úa lui Dumnezeu Tat─âl, singurul necreat ┼či nepieritor.

├Än 320-321, la Alexandria s-a convocat sinodul local, prin care s-a decis condamnarea lui Arius ├«n urma acuza┼úiilor f─âcute de un alt preot, Atanasios, apropiat de episcopul Alexandru al Alexandriei. ┼×i-a pierdut parohia ┼či a fost exilat. Arius ┼či-a r─âsp├óndit ideile ├«n provinciile orientale, provoc├ónd  tulbur─âri.

├Änsu┼či ├«mp─âratul Constantin a intervenit, convoc├ónd primul conciliu de la Niceea ├«n 323. 318 de preo┼úi au participat ┼či au dezb─âtut problema arianismului. Aprige discu┼úii s-au purtat ├«ntre Arius ┼či Atanasios (care avea s─â fie viitorul episcop al Alexandriei). Arianismul a fost condamnat ca erezie ├«n timp ce doctrina lui Atanasios a fost declarat─â ca ÔÇ×dreapta credin┼ú─âÔÇŁ, sus┼úin├ónd c─â Tat─âl ┼či Fiul sunt de aceea┼či natur─â. Arius a fost din nou condamnat ┼či exilat. S-au elaborat articole din formula Crezului ce afirmau credin┼úa ├«n Dumnezeul Tat─âl ┼či Dumnezeul Fiul, care erau de aceea┼či substan┼ú─â (a┼ča cum avea se fortifice rela┼úia dintre ├Ämp─ârat ┼či episcopul Constantinopolului). S-a elaborat Crezul-Simbolul Niceean, stabilindu-se dogma oficial─â a bisericii. ├Ämp─âratul avea dreptul de a convoca ┼či prezida conciniile ecumenice, credin┼úa sa fiind ├«mp─ârt─â┼čit─â de to┼úi supu┼čii s─âi.

Situa┼úia nu s-a calmat c─âci Arius avea sus┼úin─âtori puternici, ulterior ┼či Constantin, Eusebiu de Nicomedia ┼či Eusebiu de Cezareea intr├ónd ├«n r├óndurile acestora. Constantin l-a chemat pe Arius exilat ├«n Iliricum ca s─â-i explice doctrina. ├Än cele din urm─â, doctrina i s-a p─ârut mai favorabil─â c─âci ├«nt─ârea ideologia imperial─â ┼či monoteismul riguros. ├Än 335, la Tyr, Arius a fost reabilitat la conciliu ┼či s-a ├«ntors ├«n Alexandria unde a murit dup─â un scurt timp. Constantin a fost botezat ├«n rit arian ├«naintea mor┼úii sale, iar succesorul s─âu, Constantin al II-lea, a oficializat arianismul ce s-a r─âsp├óndit ┼či ├«n r├óndul go┼úilor, Ulfila convertindu-i ├«n rit arian la cre┼čtinism.

La mijlocul secolului IV, Macedonius accept─â consubstan╚Ťialitatea Tat─âlui ┼či Fiului, dar sus┼úinea c─â Sf├óntul Duh nu este consubstan╚Ťial  ┼či egal cu primii doi. Dup─â ce s-au constituit grup─âri ┼či tensiunile au re├«nceput, ├«mp─âratul Teodosius a convocat cel de-al doilea conciliu la Constantinopol ├«n 381. A condamnat ereziile lui Arius ┼či Macedonius, iar Crezul a fost definitivat ┼či de atunci era rostit la fiecare slujba religioas─â.

├Än secolul V, la Antiohia s-a fondat ┼čcoala arianist─â unde ├«n anul 428, Nestorios sus┼úinea c─â Isus era predominat de natura uman─â dup─â ├«ntrupare ┼či c─â Fecioara Maria nu era ÔÇ×N─âsc─âtoare de DumnezeuÔÇŁ, iar la Alexandria s-a fondat ┼čcoala cristologic─â care promova doctrina lui Atanasius, Vasile cel Mare, Grigore de Nazians ┼či Grigore de Nyssa. Nestorios a devenit episcopul Constantinopului ┼či ia na┼čtere nestorianismul.

┼×coala de la Alexandria sus┼úinea c─â Isus avea mai degrab─â natura divin─â predominant─â ├«n defavoarea celei umane ┼či astfel a luat na┼čtere monofizismul.

├Än 431, la Efes, cele dou─â doctrine s-au ├«nfruntat. Nestorianismul a fost condamnat ca erezie sub influen┼úa ┼či puterea faraonic─â a episcopului Alexandriei, iar Nestorios a fost depus ┼či exilat. Fecioara Maria era declarat─â ca fiind mama divinit─â┼úii. Monofizitismul a c├ó┼čtigat teren.

Nestorios, sus┼úinut de papa Leon cel Mare, a condamnat monofizitismul, ┼či ├«n 449, tot la Efes, Teodosius al II-lea a convocat un nou conciliu, lu├ónd denumirea ├«n istoriografie ca ÔÇ×Sinodul T├ólh─ârescÔÇŁ datorit─â abuzurilor ┼či b─ât─âilor dintre preo┼úi.

├Än 451 a fost convocat cel de-al patrulea conciliu la Calcedon, ┼či prin influen┼úa puternic─â a so┼úiei ├«mp─âratului Marcian, care era sus┼úin─âtoare a ortodoxiei, at├ót nestorianismul ┼či monofizismul au fost condamnate, stabilindu-se dogma oficial─â a diofizismului, prin care ambele naturi ale lui Hristos, ┼či cea divin─â ┼či cea uman─â, erau recunoscute ca fiind unitare. Tensiunile au escaladat ├«n provinciile orientale, iar ├«n Egipt s-au declan┼čat lupte ├«ntre tab─âra ortodox─â condus─â de episcopul de la Constantinopol ┼či tab─âra monofizit─â condus─â de Patriarhul Alexandrei. S-a constituit prima biserica monofizit─â, Biserica Copt─â din Egipt. Noi biserici monofizite au ap─ârut ├«n Siria ┼či Armenia.

├Än 482, pentru a face compromisuri ├«ntre cele dou─â tabere, ├Ämp─âratul Zenon a emis edictul ÔÇ×HenotikonÔÇŁprin care interzicea disputele religioase.

├Än 533, la Constantinopol, s-a convocat cel de-al cincelea conciliu prezidat de ├«mp─âratul Iustinian care a ├«ncercat s─â-i ├«mpace pe ortodoc┼či ┼či monofizi┼úi, condamn├ónd nestorianismul, dar f─âr─â succes.

Efecte:├«n secolul VII, datorit─â tensiunilor ┼či fragment─ârii religioase interne, provinciile arabe opun o slab─â rezisten┼ú─â ├«mpotriva arabilor.

├Ämp─âratul Heraclius a ├«ncercat s─â impun─â dou─â formule de compromis:monoenergimsul (cele dou─â naturi, dar o singur─â energie) ┼či monothelismul (cele dou─â naturi, dar o singur─â voin┼ú─â de a ac┼úiona), impuse prin dou─â edicte ├«n anii 638-648.

Nu s-a ajuns la rezultatul a┼čteptat ┼či Imperiul Bizantin a pierdut Egiptul ├«n secolul al VII-lea. Abia ├«n anii 680-681, la cel de-al ┼časelea conciliu ecumenic de la Constantinopol, Constantin al IV-lea a condamnat toate ereziile ┼či formulele de compromis, ┼či a restabilit ortodoxia cu pre┼úul pierderilor teritoriale.  

 

3. R─âzboaiele cu Sasanizii ┼či Expansiunea Islamului

├Än secolul VII, armatele Imperiului Sasanid atacau provinciile orientale ca Siria, Palestina, Mesopotamia ┼či Armenia. Au condus raiduri ├«n Asia Mic─â p├ón─â pe malurile Bosforului.

În 610, Heraclius a fost încoronat ca împărat al unui imperiu bizantin lipsit de resurse financiare. A apelat la Biserică, iar în 622 a început contraofensiva bizantină ce s-a prelungit până în 628. După obţinerea unor succese, capitala Imperiului Sasanid a fost cucerită.

├Än 628, regele sasanid a cerut ├«ncheierea p─âcii ├«n condi┼úii avantajoase pentru bizantini. Bizantinii nu aveau s─â ┼čtie ├«ns─â c─â sl─âbirea imperiului sasanid avea s─â aib─â un impact negativ  pe termen lung asupra acestora.

În 632, Peninsula Arabă era unificată sub o nouă religie predicată de profetul Mahomed-Islamul. Raidurile arabilor asupra teritoriilor ambelor imperii au luat amploare.

├Än 635-637, Imperiul Sasanid a fost subjugat de arabi. For┼úele bizantine s-au mobilizat. St─âp├ónirea bizantin─â asupra provinciilor orientale a fost pierdut─â. Palestina, Siria, Damascul ┼či Antiohia s-au predat arabilor dup─â ├«nfr├óngerea bizantin─â de la Yarmuk.

Dup─â 639-641, Mesopotamia ┼či Armenia sunt pierdute. ├Än 642, ÔÇ×gr├ónarul imperiuluiÔÇŁ, Egiptul, a fost anexat, iar Alexandria a fost ocupat─â de arabi.

4  asediul constantinopolului de catre arabi sursa wikipedia jpg jpeg

├Än 645, bizantinii au organizat o expedi┼úie pentru recucerirea Egiptului, dar f─âr─â succes c─âci arabii ┼či monofizi┼úii egipteni au ├«ncheiat o alian┼ú─â. Bizantinii mai st─âp├óneau doar Asia Mic─â c─âtre sf├ór┼čitul domniei ├«mp─âratului Heraclius.

Cur├ónd, arabii cuceresc Cipru, Rhodos ┼či alte insule din arhipeleagul grecesc. Bizantinii au pierdut controlul asupra M─ârii Mediterane dup─â ce califul Moawija, guvernatorul Siriei, ┼či-a creat o flota proprie. Sunt cucerite Peninsula Cyzic ┼či ora┼čul Smirna.  

Bizantinii au rezistat eroic asediului Constantinopolului ├«n 674-678, utiliz├ónd ÔÇ×focul grecescÔÇŁ, un amestec pe baz─â de petrol, ├«mpro┼čcat prin ┼úevi lungi ata┼čate de cor─âbiile bizantine, sau aruncat ├«n recipien┼úi din sticl─â ce au incendiat cor─âbiile arabilor.

├Än 678 a fost ├«ncheiat un tratat ├«n condi┼úii avantajoase pentru bizantini, primind tribut anual de 3000 de livre de aur, 50 de sclavi ┼či 50 de cai de ras─â.

Dar 20 de ani mai târziu, în 698, Cartagina a fost cucerită de arabi.

├Äntre 717-718, Constantinopolul a fost supus celui de-al doilea asediu. ├Ämp─âratul Leon al III-lea Izaurianul a ordonat folosirea focului grecesc pentru incendierea vaselor arabe, ca apoi, izbucnirea unei epidemii de cium─â ┼či venirea armatei bulgare ├«n ajutorul bizantinilor s─â-i determine pe arabi s─â se retrag─â.

Efecte:

Chiar dac─â bizantinii au reu┼čit s─â resping─â dou─â asedii, au pierdut controlul asupra Peninsulei Balcanice, Peninsulei Italice, nordului Africii, Peninsulei Iberice ┼či asupra provinciilor orientale.

Pierderea acestora au cauzat pierderi economice. Procesul de ruralizare s-a intensificat, toate ora┼čele pierz├óndu-┼či statutul de ÔÇ×PolisÔÇŁ, fiind de acum ├«nainte denumite ÔÇ×kastronÔÇŁ(castre), cu func┼úii militare ┼či administrative. Comer┼úul a intrat ├«n declin, iar Bizan┼úul ├«┼či mai desf─â┼čura activitatea comercial─â doar ├«n Marea Egee, Marea Adriatic─â, ├«n Marea Neagr─â ┼či la str├ómtori. Pierderea ÔÇ×gr├ónarului imperiuluiÔÇŁ a restr├óns aprovizionarea Constantinopolului cu gr├óu. Bizantinii au fost nevoi┼úi s─â ├«ncheie alian┼úe cu khazarii pentru a cump─âra cereale din Dobrogea, Tracia, Peninsula Crimeea ┼či zonele nord-pontice.

Pe plan social, situa┼úia sclavilor s-a ├«mbun─ât─â┼úit, c─âci sclavii deveneau ÔÇ×coloniÔÇŁ┼či ulterior ÔÇ×┼ú─ârani liberiÔÇŁ. Societatea ierarhizat─â a devenit una orizontal─â, dominat─â de comunit─â┼úi libere ┼či structuri de obsti s─âte┼čti libere. Micile propriet─â┼úi ┼ú─âr─âne┼čti erau protejate de imperiu.

S-a manifestat o puternică tendinţă de descentralizare. Structuri ca Magister Officiorum au dispărut, atribuţiile acestuia fiind preluate de multe alte departamente. Au apărut theme-unităţi militaro-administrative, conduse de strategi cu puteri administrative pentru mobilizarea resurselor în situaţii primejdioase.

La fiecare them─â s-a constituit o armata alc─âtuit─â din stratioti:┼ú─ârani ├«narma┼úi, care primeau din partea statului p─âm├ónt pe care ├«l de┼úineau cu drepturi depline, venitul ob┼úinut de fiecare ┼ú─âran ├«narmat fiind de 18-19 nomisme anual pentru ├«ntre┼úinerea familiei ┼či procurarea echipamentului militar. Efectivele armatei se riducau la zeci de mii, al─âturi de un corp central, o armat─â operativ─â comandat─â de ├«mp─ârat, cu efective de 20-24 000 de solda┼úi.

├Än urma pierderii teritoriilor balcanice romanizate ┼či a provinciilor orientale, imperiul a abandonat politica ┼či doctrina universalist─â, promov├ónd o politic─â extern─â realist─â. Bizan┼úul a devenit dintr-un imperiu universal bilingv un imperiu na┼úional grec ce milita pentru patrie ┼či ortodoxie.

4. Luptele Iconoclaste

├Än 306, la conciliul de la Evira, s-a decis ├«n canonul al XXVI-lea interzicerea afi┼č─ârii icoanelor ┼či venerarea acestora. ├Än secolul al V-lea, episcopul Epifanie de Salamina a scris c─â venerarea icoanelor era un act de p─âg├ónism. Papa Grigore cel Mare sus┼úinea c─â icoanele puteau servi la educarea popula┼úiei. A fost informat de episcopul Marsiliei c─â s-a cerut scoaterea ┼či distrugerea icoanelor din bisericile din cadrul eparhiei sale.

Conflictul iconoclastic a fost st├órnit ├«n perioada de criz─â izbucnit─â de invaziile arabe c├ónd popula┼úia ├«┼či g─âsea refugiul la biserica. Icoanele reprezentau o mare importan┼ú─â, fiind considerate drept ÔÇ×na┼čiÔÇŁ pentru copii boteza┼úi.

Iconodulii erau majoritari ├«n provinciile vestice, pe c├ónd iconocla┼čtii, influen┼úa┼úi de monofizi┼úi, erau majoritari ├«n provincile estice din Asia Mic─â.

├Än aceast─â perioad─â tensionant─â, boga┼úii ┼či-au cedat averile m─ân─âstirilor, biserica devenind cel mai mare proprietar funciar. Puterea imperial─â ┼či-a transferat prestigiul c─âtre biserica. ├Ämp─âratul nu-┼či mai putea proteja supu┼čii, ci doar Dumnezeu. Biserica ├«ncepea s─â se emancipeze.

├Än 723, califul arab Yazid al II-lea a interzis cultul icoanelor ├«n bisericile cre┼čtine aflate sub autoritatea sa pentru a se conforma regulilor din Coran.

Mi┼čcarea iconoclast─â a fost inaugurat─â prin decretul lui Leon al III-lea ├«n 726 prin care interzicea cultul icoanelor. Leon al III-lea Isaurianul a ├«nl─âturat portretul lu Isus de pe poarta de bronz al palatului imperial. Au urmat represalii ┼či revolte din partea popula┼úiilor din Grecia ┼či Italia.

5  criza iconoclasta hagia irene wikipedia  jpg jpeg

Patriarhul Constantinopolului, Germanios ┼či Papa Grigore al II-lea s-au opus politicii lui Leon al III-lea, care a organizat un consiliu l─ârgit pentru a-l ├«nlocui pe Germanios cu Anastasios.

Sub ├«mp─âratul Constantin al IV-lea, s-a convocat un sinod la Constantinopol ├«n 754, la care nu au participat lega┼úii papali ┼či patriarhii din orient. Se condamna cultul icoanelor ┼či pedepsirea celor care le fabricau ┼či le venerau.

Constantin al V-lea a declan┼čat lupta ├«mpotriva bisericii ce de┼úinea vaste teritorii. C─âlug─ârii au fost readu┼či la via┼úa activ─â ┼či multe m─ân─âstiri au fost transformate ├«n institu┼úii de binefacere. Constantin a decis distrugerea icoanelor ┼či picturilor din biserici ┼či a operelor de art─â. Catedrala Sf├ónta Sofia a fost redecorat─â. Se punea de acum ├«nainte accent pe semnul crucii, pe scene ┼či motive florale ┼či vegetale, pe reprezentarea animalelor ┼či a livezilor.

Sub domnia Irinei, regen┼úa ├«mp─âratului minor, Constantin al VI-lea, iconodulii au fost sus┼úinu┼úi ┼či s-a convocat un nou conciliu la Constantinopol ├«n 786. A ordonat armatei s─â-i ├«mpr─â┼čtie pe participan┼úi ┼či a reorganizat conciliul de la Niceea ├«n 787, restaur├ónd cultul icoanelor ┼či l─âca┼čurile de cult, rea┼čez├ónd relicvele, reabilit├ónd m─ân─âstirile secularizate ┼či condamn├ónd simonia.

Iconoclasmul a reizbucnit ├«n secolul al IX-lea sub Leon al V-lea Armeanul, convoc├ónd  un sinod  la Constantinopol ├«n 815. Mul┼úi c─âlug─âri au fost aresta┼úi ┼či uci┼či. ├Än 820, Leon al V-lea a fost asasinat, fiind succedat de al┼úi ├«mp─âra┼úi iconocla┼čti, Mihail al II-lea ┼či Teofil. Dar ├«n 863, sub regen┼ú─â Teodorei ┼či a fiului ei, Mihail al III-lea, cultul icoanelor a fost reabilitat.

Efecte:biserica a devenit aliatul supus al autorit─â┼úii imperiale, ├«nt─ârit─â de pe urma seculariz─ârii propriet─â┼úilor clericale. ├Äns─â multe monumente, picturi ┼či sculpturi realizate ├«n secolele anterioare au fost distruse.  

5.Revolte, R─âzboaie Civile ┼či Selgiucizii

Perioada 1025-1081 a fost marcat─â de o criz─â profund─â pe plan intern ┼či extern. ├Än numai 56 de ani, Bizan┼úul pierde controlul asupra tuturor provinciilor. Aceast─â perioad─â este foarte bine reflectat─â ├«ntr-o lucrare scris─â de un martor ocular al evenimentelor, Mihail Psellos, ├«n Cronografia. Aten┼úia lui s-a concentrat asupra problemelor politice. Ajunge secretar imperial, ├«n 1140, apoi lider al Senatului, consilier al ├«mp─âratului Constantin X Dukas ┼či mai t├órziu al lui Mihail VII Dukas. Numele lui este legat ┼či de reorganizarea Universit─â┼úii din Constantinopol ├«n timpul lui Constantin IX Monomahul. Psellos vorbe┼čte foarte pu┼úin despre criza extern─â a statului bizantin, doar atunci c├ónd se raporteaz─â la un ├«mp─ârat sau altul.

Psellos consider─â epoca lui Vasile II Macedoneanul ca fiind una de aur, iar pe fratele acestuia, Constantin, ├«l critic─â, consider├ónd c─â nu a continuat politica lui Vasile. ├Än 1028, dup─â ce Romanos III Argyros ajunge ├«mp─ârat, domnia sa a fost marcat─â de favorurile ┼či darurile pe care acesta le oferea diver┼čilor demnitari. Acesta a preg─âtit o expedi┼úie ├«mpotriva sarazinilor, ├«ns─â a fost ├«nfr├ónt. ├Ämp─âratul a fost invidios pe Templul lui Solomon ┼či pe Sf├ónta Sofia construit─â de Iustinian, astfel c─â a dorit s─â construiasc─â ┼či el o astfel de cl─âdire.

6  batalia de la manzikert  sursa romaniaturkiye ro  jpg jpeg

├Än cele din urm─â, Romanos III Argyros a fost asasinat, iar tronul a fost ocupat de Mihail IV. Psellos ├«l laud─â pe acesta, pe de-o parte datorit─â faptului c─â Mihail ├«l alesese drept consilier. Fiindc─â suferea de epilepsie, Mihail a abdicat, iar pe tron ajunge Mihail V. Psellos ├«i asociaz─â de obicei cu termenul de ÔÇ×tiranÔÇŁ, deoarece a dorit s─â o ├«ndep─ârteze de la domnie pe Zoe, trimi┼ú├ónd-o pe aceast─â la m─ân─âstire.

├Än urma unei revolte populare, ├«mp─âr─âteasa a fost readus─â la palat. Teodora, sora lui Zoe, a fost adus─â de la m─ân─âstire ┼či aseazata pe tron, astfel c─â cele dou─â surori au domnit pentru o anumit─â perioada. ├Äns─â divergen┼úa dintre cele dou─â surori o determin─â pe Zoe s─â se c─âs─âtoreasc─â pentru a treia oar─â, astfel c─â pe tron ajunge Constantin IX Monomahul. ┼×i el, ca ┼či to┼úi ceilal┼úi ├«mp─âra┼úi, era un reprezentat al aristocra┼úiei civile.

Constantin moare în 1055, iar conducerea imperiului este preluată de Teodora, care guvernează până în 1056, când moare, astfel că se distinge pe linie feminină Dinastia Macedonenilor. Pe tron ajunge Mihail VI, care fusese ales că succesor de către Teodora. În cele din urmă, acesta a fost deposedat de putere de un reprezentant al aristocraţiei militare.

Revolta militarilor este condus─â de Isaac  Comnenul ┼či izbucne┼čte ├«n 1057, acesta prelu├ónd puterea. Psellos a recunoscut c─â ├«nc─â de la ├«nceput, obiectvul domniei lui Isaac a fost s─â pun─â cap─ât r─âului din Imperiu, ├«ns─â consider─â c─â nu trebuia s─â impun─â at├ót de rapid anumite reforme. ├Ämp─âratul a anulat toate dona┼úiile ┼či favorurile realizate de predecesorii s─âi, domeniile respective intr├ónd ├«n posesia statului, inclusiv pe cele care erau oferite bisericilor. De asemenea, ├«mbun─ât─â┼úe┼čte sistemul de colectare a impozitelor. Aceste m─âsuri au determinat reac┼úia aristocra┼úilor din Constantinopol, care erau cei mai afecta┼úi de aceste m─âsuri, astfel c─â ace┼čtia se ├«mpotrivesc reformelor imperiale (Senatul a blocat ini┼úiativele ├«mp─âratului). ├Än consecin┼ú─â, Isaac abdic─â ├«n 1059 ┼či se retrage la m─ân─âstire.

Urm─âtorul ├«mp─ârat a fost  Constantin X Dukas. Psellos men┼úion├ónd c─â a avut un anumit rol ├«n ceea ce prive┼čte alegerea ├«mp─âratului. Cea mai mare gre┼čeal─â a sa a fost sl─âbirea armatei.

Acesta moare ├«n 1067, iar pe tron ajunge Mihail VII, iar mama lui se c─âs─âtore┼čte cu Roman IV Diogenes. Acesta r─âm├óne la conducere p├ón─â ├«n 1071, organiz├ónd trei campanii victiorioase ├«mpotriva selgiucizilor. ├Än 1071 sufer─â o ├«nfr├óngere la Manzikert, chiar ├«nsu┼či ├«mp─âratul fiind capturat. La Constantinopol, puterea este preluat─â de Mihail VII, care guverneaz─â p├ón─â ├«n 1078. Despre acesta, Psellos nu scrie multe, deoarece partea a dou─â a lucr─ârii este comandat─â de Mihail VII.

Pe tron a ajuns Nikephor III. În perioada sa, au loc mai multe confruntări pe plan intern, făcându-se apel la selgiucizi în urma unei revolte militare condusă de Alexios I Comnenul.

Efecte:

Pe plan politic s-a manifestat rivalitatea dintre aristocra┼úia civil─â ┼či cea militar─â. S-a ajuns astfel la o instabilitate politic─â c─âci ├«n doar 56 de ani au fost 13 ├«mp─âra┼úi pe tron. Fiecare grupare caut─â s─â-┼či impun─â propriul reprezentant pe tronul imperial, urm├óndu-┼či interesele. Cele mai multe succese le-a avut aristocra┼úia civil─â.

Pe plan economic ┼či financiar se manifest─â seceta ┼či foametea, care conduc la revolte ┼či r─âzboaie civile. Imperiul Bizantin sufer─â un declin economic ┼či demografic. Multe terenuri au fost p─âr─âsite datorit─â fiscalit─â┼úii excesive. Bizan┼úul ├«┼či pierde din nou controlul asupra rutelor comerciale. M─âsurile ineficiente ale unor ├«mp─âra┼úi au contribuit la destabilizarea economic─â, cheltuind banii din vistierie pentru activit─â┼úi personale, distribuirea demnit─â┼úilor, acordarea de scutuiri de la plata impozitelor unor persoane laice, acordarea de titluri ┼či rente unor conduc─âtori str─âini pentru a-i convinge s─â nu atace imperiul. Cantitatea de aur a monedelor scade, ajung├ónd ├«n timpul lui Mihail al VII-lea de la 24 de karate la 8.

├Ämp─âra┼úii l─ârgesc baza social─â a regimului, deschiz├ónd por┼úile senatului ├«n fa┼úa or─â┼čenimii ce putea constitui un sprijin politic.

Pe plan militar, politica expansionistă este abandonată, astfel, cheltuielile militare a ufost reduse. Constantin al IX-lea a desfiinţat 50 000 de proprietăţi stratiotice de la frontieră imperiului pentru că avea nevoie de bani. Revoltele generalilor au contribuit la declinul armatei.

Pe plan extern, bizantinii reu┼česc s─â cucereasc─â Regatul Armeniei, dar apar turcii selgiucizi care cuceresc Bagdadul ┼či care invadeaz─â provinciile bizantine prin anii 1050-1060. ├Än 1067, ace┼čtia invadeaz─â Asia Mic─â, iar ├«n 1071, bizantinii sufer─â catastrofal─â ├«nfr├óngere de la Manzikert, asta ├«n timp ce normanzii cuceresc sudul Italiei. ├Än Peninsula Balcanic─â, revolt─â din 1047 a destabilizat ap─ârarea de pe linia dun─ârean─â. Pecenegii ┼či uzii ajung ├«n 1064 ├«n Grecia, dar fiind decimati de epidemie, s-au fragmentat ┼či au fost absorbi┼úi de popula┼úia bizantin─â. C├ónd Alexios I Comnenul a ajuns la tron, Imperiul Bizantin mai controla doar Constantinopolul ┼či o parte din Tracia.

6. Cruciada a-IV-a 

├Äntre noiembrie 1202 ╚Öi ├«nceputul anului 1203, ├«n tab─âra cruciat─â ├«╚Öi face apari╚Ťia fiul lui Isaac Angelos, ├«mp─âratul detronat ├«n 1095, prin╚Ťul Alexios. Acesta era apropiat de crucia╚Ťi deoarece era rud─â cu Filip de Suavia, care la r├óndul lui era v─ârul lui Bonifaciu de Montferrat. Se pare c─â papa avea cuno╚Ötin╚Ť─â de ac╚Ťiunea prin╚Ťului Alexios, iar ├«ntr-o prim─â faz─â, Inocen╚Ťiu III sus╚Ťinea ideea sprijinului cruciat pentru reinstalararea pe tron a lui Isaac II Angelos. Sus╚Ťinerea papei era legat─â de dorin╚Ťa sa de a restabili unitatea Bisericii Cre╚Ötine. Prin╚Ťul Alexios face promisiuni importante crucia╚Ťilor, fiind vorba de o sum─â important─â de bani (200.000 de monede de argint), participarea armatei bizantine la expedi╚Ťia cruciat─â, asigurarea aprovizion─ârii pentru crucia╚Ťi ╚Öi ap─ârarea Locurilor Sfinte dup─â ce acestea avea s─â fie recucerite. Acestea promisiuni i-au determinat pe crucia╚Ťi s─â ia ├«n calcul devierea expedi╚Ťiei c─âtre Constantinopol, ├«ns─â un rol important l-a avut ╚Öi Enrico Dandolo, dogele Vene╚Ťiei.

Promisiunile lui Alexios ╚Öi dorin╚Ťa vene╚Ťienilor de a ajunge la Constantinopol i-au determinat pe crucia╚Ťi s─â se ├«ndrepte c─âtre capitala bizantin─â. Ace╚Ötia ajung la Constantinopol ├«n prim─âvara anului 1203, al─âturi de for╚Ťele terestre ap─âr├ónd ╚Öi flota vene╚Ťian─â. Din sursele occidentale referitoare la cruciada a IV-a,  un reprezentant al marii nobilimi, Godefroy de Villerhardouin ╚Öi Robert de Clari, un reprezentant al mici nobilimi  ╚Öi crucia╚Ťii se a╚Öteptau ca prin╚Ťul Alexios s─â fie ├«nt├ómpinat cu entuziasm de popula╚Ťia bizantin─â, ├«ns─â lucrurile nu au stat deloc a╚Öa. Grecii din Constantinopol nu erau interesa╚Ťi sa ├«l revad─â pe tron pe Isaac Angelos. ├Äns─â prezen╚Ťa crucia╚Ťilor ├«n fa╚Ťa ora╚Öului a determinat o mi╚Öcare de nemul╚Ťumire ├«n capitala bizantin─â, ├«mp─âratul Alexios III reu╚Öind s─â fug─â din ora╚Ö, lu├ónd cu el ╚Öi cea mai mare parte a averilor imperiale. Dup─â fuga lui Alexios III, Isaac II a fost scos din ├«nchisoare ╚Öi reinstalat pe tronul imperial, al─âturi de el domnind ca ╚Öi co-├«mp─ârat fiul s─âu, Alexios IV.

7  cruciada a iv a sursa wikipedia jpg jpeg

Alexios IV a avut sprijinul crucia╚Ťilor pentru a-╚Öi duce la cap─ât planul, ├«ns─â problemele majore au ap─ârut atunci c├ónd acesta a fost nevoit s─â ├«╚Öi respecte promisiunile pe care le f─âcuse crucia╚Ťilor, mai ales c├ónd venea vorba de bani. Acesta a negociat cu ei o prelungire a tratatului pentru ├«nc─â 6 luni, p├ón─â ├«n aprilie 1204. Faptul c─â latinii au r─âmas la Constantinopol nepl─âti╚Ťi  nu a r─âmas f─âr─â consecin╚Ťe. At├ót sursele occidentale, c├ót ╚Öi Nicetas Choniates prezint─â aceste consecin╚Ťe, cu at├ót mai mult cu c├ót unele ac╚Ťiuni ale crucia╚Ťilor au determinat nemul╚Ťumirea popula╚Ťiei bizantine (a fost provocat un incendiu ce a mistuit aproape tot ora╚Öul;o moschee a fost atacat─â de crucia╚Ťi ╚Öi ap─ârat─â de bizantini al─âturi de musulmani). Robert de Clari spuneau c─â bizantinii ╚Öi crucia╚Ťii se insultau reciproc, acesta fiind momentul ├«n care este con╚Ötientizat─â ruptura religioas─â ├«ntre R─âs─ârit ╚Öi Apus (chiar preo╚Ťii latini ├«i acuzau pe greci c─â erau mai r─âi dec├ót evreii).

Aceste nemul╚Ťumiri reprezentate de prezen╚Ťa crucia╚Ťilor ╚Öi incapacitatea lui Alexios de a guverna imperiul au dus la izbucnirea unei revolte ├«n februarie 1204. Cei doi ├«mp─âra╚Ťi au fost detrona╚Ťi (Isaac II a murit la scurt timp dup─â acest moment), iar ├«n locul lor a fost proclamat un alt ├«mp─ârat, reprezentant al aristocra╚Ťiei bizantine, Alexios Dukas, care devine ├«mp─ârat sub numele de Alexios V Dukas. Acesta ia m─âsuri pentru ap─ârarea ora╚Öului, refuz├ónd s─â ├«ndeplineasc─â promisiunile f─âcute de Alexios IV, iar crucia╚Ťii au dou─â variante:s─â ├«ncerce s─â ├«i impun─â noului ├«mp─ârat bizantin respectarea tratatului ├«ncheiat cu predecesorul s─âu sau s─â p─âr─âseasc─â ora╚Öul Constantinopol ╚Öi s─â continue expedi╚Ťia spre Egipt. Au ales prima variant─â, iar din martie 1204 ├«ncep discu╚Ťiile legate de asedierea Constantinopolului.

├Än tab─âra cruciat─â este elaborat un document cunoscut sub numele de ÔÇťPartitio RomaniaeÔÇŁ. Potrivit acestui document, crucia╚Ťii urmau s─â ia cu asalt Constantinopolul ╚Öi ├«╚Öi ├«mp─âr╚Ťeau teritoriile bizantine pe care aveau s─â le controleze dup─â ocuparea capitalei bizantine. Documentul prevedea constituirea unui imperiu latin cu capitala la Constantinopol, iar conduc─âtorii expedi╚Ťiei urmau s─â primeasc─â  o serie de teritorii bizantine,  iar cel care  ob╚Ťinea cel mai mult de pe urma acestei ├«mp─âr╚Ťiri era Dogele Vene╚Ťiei. Potrivit tratatului, Vene╚Ťia urma s─â ob╚Ťin─â trei optimi  din teritoriul bizantin, inclusiv din Constantinopol, ├«n special zona Cornului de Aur, tot ei ocup├ónd ╚Öi Catedrala Sf├ónta Sofia.

├Än aprilie 1204, crucia╚Ťii au luat cu asalt Constantinopolul. Primele atacuri au e╚Öuat, astfel c─â ap─âruse ideea c─â Dumnezeu se ├«mpotriva lor, ├«ns─â au crezut c─â acestea erau doar c├óteva ├«ncerc─âri, urm├ónd ca s─â depun─â mai multe eforturi pentur a cuceri ora╚Öul. Prin urmare, ├«n diminea╚Ťa zilei de 13 aprilie, crucia╚Ťii au intrat ├«n Constantinopol. Ora╚Öul a fost pr─âdat cumplit de crucia╚Ťi, palatele, bisericile fiind jefuite cumplit. Nicetas Choniates insist─â cel mai mult asupra jefuirii asupra Constantinopolului, prezent├ónd pe larg faptele ├«ntreprinse de cruca╚Ťi, at├ót cele legate de jafuri ╚Öi de omoruri. Timp de trei zile, ora╚Öul a fost jefuit  cumplit, iar Constantinopolul nu a mai revenit niciodat─â la str─âlucirea sa de dinainte.

Efecte:

Dup─â cucerirea ora╚Öului, principalele probleme pentru crucia╚Ťi erau legate de punerea ├«n practic─â a tratatului din 1204, cea mai important─â fiind cea a desemn─ârii unui ├«mp─ârat. S-a constituit un colegiu format din 6 reprezentan╚Ťi ai cruc╚Ťilor ╚Öi 6 vene╚Ťieni care s─â desemneze un nou ├«mp─ârat. Cei mai mul╚Ťi credeau c─â va fi desemna marchizul de Montferrat, ├«ns─â ├«n mod surprinz─âtor,  ├«mp─ârat a ajuns Balduin de Flandra, care se bucura de sprijinul vene╚Ťienilor. Acesta a devenit primul ├«mp─ârat latin al Constantinopolului.

Cea de-a doua problem─â era legat─â de ├«mp─âr╚Ťirea teritoriilor bizantine. Lucrurile nu au fost la fel de simple, deoarece crucia╚Ťii occidentali au ├«nt├ómpinat o rezisten╚Ť─â foarte puternic─â din partea popula╚Ťiei grece╚Öti, iar ├«n cele din urm─â se constituie dou─â sisteme de state de-o parte statele latine:Imperiu Latin de Constantinopol, Regatul Thesalonicului (constituit ├«ntr-o ├«ncercare de a-l desp─âgubi pe marchizul de Monferrat), mai multe principate latine ├«n Grecia (Moreea revenind familiei de Villehardouin). Evident Vene╚Ťia a reu╚Öit s─â ├«╚Öi rezerve pozi╚Ťiile cele mai importante, ob╚Ťin├ónd 3/8 din Constantinopol ╚Öi punctele cheie din arhipelagul grecesc ╚Öi cet─â╚Ťile de coast─â care ├«i permiteau controlarea traficului comercial prin str├ómtorile Bosfor ╚Öi Dardanele, ╚Öi a M─ârii Egee al─âturi de bazinul oriental al M─ârii Mediterane (st─âp├ónirea vene╚Ťian─â avea s─â se numeasc─â Ducatul Arhipelagului). Vor ap─ârea ╚Öi state grece╚Öti, state de rezisten╚Ť─â greac─â. ├Än jurul anului 1203 apare Imperiul de Trapezunt, bazele acestui imperiu fiind puse de doi nepo╚Ťi ai lui Andronic I Comnenul, David ╚Öi Alexios. Imperiul nu a avut un rol important ├«n lupta pentru recucerirea capitalei bizantine. ├Än 1205 se pun bazele Imperiului de Niceea, bazele fiind puse de ginerele lui Isaac II Angelos, Theodor Lascaris, care devine ├«mp─ârat la Niceea. Ob╚Ťine un succes de prestigiu c├ónd reu╚Öe╚Öte s─â pune bazele constantinopolitate ├«n ora╚Öul Niceea. Acest patriarh l-a ├«ncoronat pe Teodor I Lascaris. Al treilea stat este Despotatul Epirului, cu capitala la Arta. Conduc─âtorii despotatului, pentru a-╚Öi ├«nt─âri pozi╚Ťiile, ╚Öi-au ad─âugat numelor lor toate numele dinastiilor bizantine din sec. XII (Dukas ÔÇô Angelos ÔÇô Kommnenos). Despo╚Ťii reu╚Öesc s─â cucereasc─â Thesalonicul, proclam├óndu-se regat, ├«ns─â situa╚Ťia se schimb─â dup─â ce grecii sunt ├«nfr├ón╚Ťi de Ioan Asan II.

7. Compromisuri ┼či tentative de recucerire a capitalei bizantine

├Än urma ├«mp─âr┼úirii statului bizantin dup─â cruciada a IV-a, s-au constituit dou─â grup─âri de state:statele latine:Imepriul Latin de Constantinopol,   Principatul de Moreea ┼či Thesalonicul, ┼či Statele de rezisten┼ú─â greac─â:  Imperiul din Trapezunt, pe litoralul sud estic al M─ârii Negre, o pozi┼úie periferic─â(condus de Comneni, fondat de nepotul lui Andronic Comnenul), Despotatul Epirului cu centrul la Arta (condus de doi fra┼úi a lui Alexios al III-lea Angelos, Mihail ┼či Teodor, av├ónd o ascensiune inforitoare, cel pu┼úin ├«n primele dou─â decenii de dup─â cucerirea Constantinopolului).

├Än 1224, Despotatul Epirului cucere┼čte Thesalonicul ┼či pun bazele imperiului de Thesalonic, imperiu grec care se men┼úine p├ón─â ├«n 1230, c├ónd imperiul de Thesalonic e ├«nvins de ┼úaratul bulgar a lui Ioan Asan al II-lea, imperiul fiind readus la statutul de despotat ┼či intr├ónd sub autoritatea ├«mp─âratului de la Niceea.

Rolul cel mai important l-a avut Imperiul de la Niceea. Bazele sunt puse de Teodor I Lascaris care a domnit p├ón─â ├«n 1222. ┼×i-a legat numele de ├«nfiin┼úarea patriarhiei ecumenice ├«n exil. ├Än 1208 a fost ├«ncoronat de Patriarhul Constantinopolului pentru a aduce un plus de imagine. A reu┼čit s─â opreasc─â ├«naintarea latinilor din Constantinopol ├«n Asia Mic─â. A ├«ncheiat un tratat cu Imperiul Latin de Constantinopol ├«n 1214, consemn├ónd men┼úinerea statutul quo-ului din acel moment. Elaboreaz─â un plan ce avea ca obiectiv redob├óndirea Constantinopolului. ├Ä┼či propunea s─â accepte unirea cu biserica Romei ┼či reia politic─â de privilegii comerciale. A ├«ncheiat tratatul cu Vene┼úia ├«n 1219 prin care le acorda dreptul de a face comer┼ú ├«n teritoriile sale, dar nu de a se instala.

Planul nu avea s─â fie dus la sf├ór┼čit. Rezisten┼úa grecilor a fost puternic─â c─âci nu doreau unirea cu Roma. Nu a putut s─â se c─âs─âtoreasc─â  cu mo┼čtenitoarea Imperiului Latin de Constantinopol.

Dup─â moartea lui, tronul revine ginerelui s─âu, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes care a condus p├ón─â ├«n 1254 . A ┼čtiut s─â men┼úin─â un echilibru pe plan intern. S-a bazat pe categoriile mici ┼či mijlocii:micii pronoiari ┼či me┼čte┼čugari. A reu┼čit s─â refac─â categoria stratiotilor pentru scurt timp. A promovat o politic─â care proteja interesele supu┼čilor s─âi ┼či ale imperiului. ├Än 1235 a emis un decret prin care cerea supu┼čilor s─â se mul┼úumeasc─â cu ceea ce produc m├óinile ┼či p─âm├ónturile romeilor ┼či s─â renun┼úe la importuri. Afirm─â ├«n edict c─â aurul niceean nu trebuia s─â ├«nt─âreasc─â puterea vene┼úienilor.

8  cucerirea constantinopolului sursa static  panoramio com  jpg jpeg

├Än 1240 li se ofer─â pozi┼úia privilegiat─â negustorilor din Pisa, care era aliat─â lui Frederich al II-lea. S-a ocupat ┼či de refarcerea flotei, fiind con┼čtient c─â flota vene┼úian─â ap─âra Constantinopolul. ├Äncurajeaz─â activitatea ├«n acest domeniu ┼či amenajeaz─â ┼čantierul de la Smirna.

Pe plan extern, ┼či-a propus c─â obiectiv recucerirea Constantinopolului. Reu┼če┼čte s─â stabilizeze situa┼úia oriental─â c─âci a ├«ncheiat pacea cu selgiugizii. ├Ä┼či ├«ntoarce aten┼úia spre Constantinopol ┼či Peninsula Balcanic─â. Lichideaz─â st─âp├ónirea latin─â ├«n Asia Mic─â. Ajunge p├ón─â la str├ómtoarea Bosfor, apoi trece ├«n Peninsula Balcanic─â. ├Äncheie o alian┼ú─â cu ┼óarul Bulgar, cu Ioan Asan al II-lea ├«n 1235, printr-o c─âs─âtorie dintre fiul lui Ioan Asan ┼či fiica lui Vatatzes.

Asediaz─â ├«mpreun─â Constantinopolul care nu dureaz─â foarte mult.  Apar ne├«n┼úelegeri ├«ntre cei doi alia┼úi ┼či asediul a fost ridicat.

├Än perioada urm─âtoare  reu┼če┼čte s─â ├«nving─â Despotatul Epirului, care devine vasal al ├«mp─âratului niceean. Recucere┼čte teritoriile din sudul Peninsulei Balcanice, ajung├ónd p├ón─â la Mun┼úii Hemus. Ac┼úiunile lui sunt facilitate ┼či de dispari┼úia lui Ioan Asan al II-lea, 1241.

La moartea lui Iona al III-lea, teritoriile niceeane ├«nconjurau din toate p─âr┼úile imperiul Latin. Succesorul lui Ioan, Teodor al II-lea Lascaris a avut o domnie scurt─â (1254-1258) c─âci suferea de epilepsie. A reu┼čit ├«ns─â ├«n cele din urm─â s─â duc─â dou─â campanii ├«mpotriva Bulgariei ┼či a consolidat st─âp├ónirea niceean─â din aceast─â regiune. Moartea lui timpurie a f─âcut c─â ├«n 1256 s─â ajung─â la tron un copil de 6 ani, Ioan al IV-lea. Din regen┼ú─â f─âcea parte omul de ├«ncredere a lui Teodor al III-lea Lascaris, Georgios Muzalon. La scurt timp dup─â moartea lui Teodor, se produce o reac┼úie a aristocra┼úiei niceeane, profund nemultumuita de desfiin┼úarea privilegiilor sale de dinastia Lascarizilor ┼či de marginalizarea sa ├«n conducerea statului. Regen┼úa a fost ├«nl─âturat─â, iar Geogios Muzalon a fost asasinat, revolta fiind condus─â de Mihail Paleologul. Nu l-a ├«nl─âturat  pe ├«mp─âratul legitim, dar a urcat foare repede ├«n ierarhie. ├Äl convinge pe patriarhul Arsenios c─â cea mai bun─â cale de a proteja tronul minorului este de a-l ├«ncorona drept co-├«mp─ârat. La ├«nceputul anului 1259, Mihail al VIII-lea era ├«ntr-o situa┼úie dificil─â ┼či delicat─â. Era con┼čtient de faptul c─â pentru a aduce la conducere propria dinastie avea nevoie de un succes major. Acesta devine obiectivul s─âu declarat:recucerirea Constantinopolului.

Ob┼úine victorii asupra armatelor latine reunite ├«n 1259 la Pelagonia. ├Äns─â, un alt asediu e┼čuat al Cosntantinopolului ├«n 1260 i-a demonstrat ├«mp─âratului c─â are nevoie de o flot─â mult mai puternic─â dec├ót cea niceean─â pentru a putea s─â se opun─â celei vene┼úiene. ├Äncepe s─â caute alia┼úi. Cel mai bun aliat era Genova care era  nemul┼úumit─â de faptul c─â Vene┼úia controla str├ómtorile ┼či vasele sale nu aveau acces ├«n Marea Neagr─â, fiind atras─â de perspectivele comer┼úului pontic.

├Än 1261 Imperiul de la Niceea ┼či Genova semneaz─â tratatul de la Nymphaion. Basileul acord─â daruri genovezilor:500 hyperperi ┼či ahiepiscopului Genevei 60 de hyperperi ┼či acordau genovezilor libertate de comer┼ú. Pentru prima oar─â, genovezii aveau jurisdic┼úie proprie ┼či ve┼čnic─â . To┼úi du┼čmani genovezilor urmau s─â fie exclu┼či de pe pia┼úa bizantin─â, except├ónd Pisa.

Li se promiteau vechile lor posesiuni din Constantinopol, dar ┼či cartierul vene┼úian din Constantinopol dac─â aveau s─â trimit─â ajutor rapid ┼či eficace pentru recucerirea cet─â┼úii.

Genovezii puteau s─â adune m─ârfuri, cereale din imperiu ┼či s─â le v├ónd─â liber. ├Än plus, numai genovezi ┼či pisani aveau dreptul de a face comer┼ú ├«n Bazinul Pontic. Aveau ca interdic┼úie s─â v├ónd─â aur ┼či argint, c─âci nu puteau scoate aur ┼či argint din imperiu f─âr─â acordul ├«mp─âratului. La sf├ór┼čitul tratului urmeaz─â ┼či privilegiile negustorilor bizantini, av├ónd dreptul s─â mearg─â ├«n teritoriile genoveze s─â fac─â comer┼ú. Bizantinii nu au avut nevoie de ajutorul genovezilor ├«n recuceriea Cosntantinopolului. ├Än vara lui 1261  a avut loc o situa┼úie fericit─â. O armata niceean─â trece pe sub zidurile Constantinopolului, iar grecii le spun c─â flota vene┼úian─â nu era ├«n ora┼č. Flota neceean─â intr─â imediat ├«n ora┼č. Ultimul ├«mp─ârat al Constantinopolului, Balduin al II-lea, fuge. Ora┼čul a fost recucerit.

Efecte:

Tratatul dintre Niceea ┼či Genova a stat la originea declinului imperiului, c─âci acesta ajungea o anex─â a economiei ora┼čelor italiene.

Negustorii genovezi ob┼úineau avantaje vamale considerabile spre deosebire de negustorii bizantini . La mijocul secolului XIV, genovezii se instaleaz─â ├«n cartierul Pera. De la  Andronic al II-lea primesc ┼či dreptul de a-l fortific─â. Treptat, genovezii reu┼česc s─â atrag─â cea mai mare parte a traficului care se desf─â┼čoar─â prin str├ómtori. La mijlocul secolului XIV, Nicephor Gregoras spune c─â genovezii ob┼úineau din taxele vamale 200 000 hyperperi anual, bizantinii abia ob┼úineau 30 000. Se ├«nregistrau pierderi importante ┼či prin cedarea comer┼úului pontic.

Primind dreptul de a aduna ┼či cerealele, a pornit o criz─â alimentar─â ├«n statul bizantin, care depindea tot mai mult de italieni pentru a se aproviziona cu cereale. ├Ämp─âra┼úii bizantini au fost nevoi┼úi s─â le cumpere cereale. Alimentele erau rare ┼či v├óndute la pre┼úuri inaccesibile pentru bizantini. Patriarhul Constantinopolului, Athanasius al III-lea i-a trimis dou─â memorii ├«mp─âratului prin care reclam─â c─â nu numai c─â italienii au luat aurul ┼či argintul lor, dar mai r─âu este c─â vindeau  gr├óu stricat sau amestecat cu paie.

Tratatul din 1261 a fost originea unei adev─ârate competi┼úii ├«ntre Genova ┼či Vene┼úia. Patru r─âzboaie venetiano-genoveze s-au desf─â┼čurat ├«ntre mijlocul secului XIII ┼či sf├ór┼čitul secolului XIV. ├Än mare parte, pe teritoriul bizantin se producea confruntarea dintre cele dou─â. ┼×i tot Imperiul Bizantin a fost cel care a pl─âtit.

 

8. Otomanii pun cap─ât agoniei

Sumele pe cale le aloc─â Bizan┼úul pentru c├ó┼čtigarea ┼či men┼úinerea alian┼úelor ├«n Occident cre┼čteau tot mai mult. Andronic nu avea cum s─â mai ├«ntre┼úin─â flota, marinarii bizantini fiind gata s─â ├«ntre ├«n servicul ora┼čelor italiene sau a turcilor. Apari┼úia otomanilor complic─â situa┼úia ┼či mai mult.

La ├«nceputul sec XIV, ├«n primele dou─â decenii, bizantinii mai controlau doar c├óteva cet─â┼úi ├«n Asia Mic─â, Nicomedia, Niceea, aflate ├«n apropierea Constantinopolului. ├Än sec XIV se desf─â┼čoar─â ├«n Imperiul Bizantin trei  r─âzboaie civile. Primul r─âzboi se desf─â┼čoar─â ├«ntre doi membrii ai familiei Andronic ├«n anii 1321-1328, fiind implica┼úi s├órbii ┼či bulgarii. ├Än urma victoriei ob┼úinute, Andronic al III-lea devine ├«mp─ârat. Dup─â moartea sa din 1341, tronul ├«i revine lui Ioan al V-lea Paleologul, un copil, ┼či este instaurat─â regen┼úa din care f─âceau parte Ana, mama sa, ┼či Ioan Cantacuzino. Cei doi nu se ├«n┼úeleg ┼či izbucne┼čte cel de-al doilea r─âzboi civil ├«n anii 1341-1347, respectiv ├«n anii 1352-1354. Ioan Cantacuzino ├«ncheie alian┼úa cu otomanii. ├Än 1391, tronul a fost preluat de Manuel II Palaiologos .

├Äntre timp, otomanii se extind. Manuel al II-lea intr─â ├«n conflict cu Baiazid ┼či timp de 8 ani, din 1394 p├ón─â ├«n 1402, Constantinopolul a fost supus blocadei otomane.

├Än 1422, Murad al II-lea a asediat f─âr─â succes Constantinopolul ┼či a ocupat Thesalonicul.

├Än 1453, sultanul Mehmed al II-lea  Cump─âr─â acumcucere┼čte Constantinopolul.

9  cucerirea constantinopolului  eaponsandwarfare files  wordpress com  jpg jpeg

Surse:

Stelian Brezeanu-O istorie a Bizantului, Meronia, 2005

https://en.wikipedia.org/wiki/Decline_of_the_Byzantine_Empire