Dacă Primul Război Mondial ar fi fost o bătaie într-un bar

Istoricii obișnuiesc să descrie marile conflagrații ale lumii în pagini dense, cu note de subsol, hărți complicate și termeni sobri precum „alianțe”, „mobilizare” sau „echilibru geopolitic”. Dar adevărul crud este că, privit de la o distanță de peste un secol, debutul Primului Război Mondial are ceva din haosul unei seri agitate într-un birt de mahala: lume multă, orgolii și mai multe, un incident mărunt, și deodată toată lumea începe să se împingă, să se certe, să-și scoată aliatul din buzunar și să se declare ofensată, indignată, ultragiată sau gata să „dea exemplu”.

Ceea ce manualele numesc „Criza din iulie 1914” ar putea fi, într-o altă viață, o șaormă vărsată pe pantalonii greșiți. Iar ceea ce noi învățăm ca „logica alianțelor” seamănă uneori mai mult cu reacția isterică a unui grup de prieteni care au băut prea mult și se simt obligați, din principiu, să sară în apărarea celui care a început scandalul.

Așa că, pentru o clipă, să lăsăm deoparte tratatele internaționale, doctrinele militare și telegrama Kaiserului — și să imaginăm începutul Primului Război Mondial exact așa cum poate l-ar povesti un barman bătrân, martor al unui conflict pe care nimeni nu l-a vrut, dar toți l-au alimentat: ca o bătaie monumentală într-un bar european, cu scaune rupte, geamuri sparte, vecini scandalizați și, desigur, nota finală plătită de cel mai șifonat dintre clienți.

Urmează poate cea mai reușită (și, vai, cea mai apropiată de realitate) reconstituire a Primului Război Mondial:

„Dacă Primul Război Mondial ar fi fost o bătaie într-un bar.”

Germania, Austria și Italia stau împreună în mijlocul unui pub când Serbia se lovește de Austria și varsă halba Austriei.

Austria îi cere Serbiei să-i cumpere un costum nou, din cauza noilor pete de bere de pe pantalonii ei.

Germania își exprimă sprijinul pentru punctul de vedere al Austriei.

Britania recomandă ca toată lumea să se calmeze un pic.

Serbia spune că nu-și poate permite un costum nou, dar se oferă să plătească curățarea pantalonilor Austriei.

Rusia și Serbia se uită la Austria.

Austria întreabă Serbia la cine se uită.

Rusia sugerează că Austria ar trebui să-și lase fratele mai mic în pace.

Austria întreabă al cui braț o va ajuta pe Rusia să facă asta.

Germania îi spune Marii Britanii că Franța se uită la ea, și că este suficient de nepotrivit ca Marea Britanie să nu intervină.

Britania răspunde că Franța se poate uita la cine vrea, că Marea Britanie se uită și la Germania, și ce are de gând să facă Germania în legătură cu asta?

Germania îi spune Rusiei să înceteze să se uite la Austria, sau Germania o va face incapabilă să mai facă vreodată așa ceva.

Britania și Franța întreabă Germania dacă se uită cumva la Belgia.

Turcia și Germania se duc într-un colț și șușotesc. Când se întorc, Turcia face un spectacol din a nu se mai uita la nimeni.

Germania își suflecă mânecile, se uită la Franța și lovește Belgia.

Franța și Marea Britanie o lovesc pe Germania. Austria o lovește pe Rusia. Germania lovește Marea Britanie și Franța cu o mână și pe Rusia cu cealaltă.

Rusia încearcă să dea o lovitură Germaniei, dar ratează și aproape cade pe spate. Japonia strigă de la celălalt capăt al sălii că e de partea Marii Britanii, dar rămâne acolo. Mai târziu îi surprinde pe toți lovind Austria.

Australia lovește Turcia și primește un pumn înapoi. Nu există resentimente, pentru că Marea Britanie a pus Australia să facă asta.

Franța este aruncată printr-un geam mare, dar se ridică și continuă să lupte. Rusia este aruncată prin alt geam, este lovită la cap, suferă leziuni cerebrale și se trezește cu o schimbare totală de personalitate.

Italia încearcă să lovească Austria și ratează, dar Austria oricum cade. Italia ridică ambele brațe în aer și aleargă prin cameră strigând.

America așteaptă până când Germania este pe cale să se prăbușească sub loviturile repetate ale Franței și Marii Britanii, apoi apare, ia un scaun și îl sparge de Germania — după care se preface că a câștigat singură întreaga bătaie.

Până acum toate scaunele sunt rupte, iar oglinda mare de deasupra barului este spartă. Marea Britanie, Franța și America sunt de acord că Germania a dat prima lovitură, deci totul este vina Germaniei. În timp ce Germania e încă inconștientă, aceștia îi scot portofelul, îi iau banii și cumpără băuturi pentru toți prietenii lor.

Materialul este un pamflet si trebuie tratat ca atare