Cum se vede lumea din Orientul Mijlociu. Conferința de la Herzliya și perspectivele celei mai complicate regiuni ale planetei

Plajele din Tel Aviv încep să fie populate dimineața foarte devreme. La răsăritul soarelui sunt deja grupuri de surfing gata să prindă primele valuri, alergători, cicliști pe pistele care mărginesc nisipul plajelor, o lume întreagă hotărâtă să profite de orele începutului de zi. Este neobișnuită o asemenea activitate matinală pentru lumea hotelurilor, multe dintre ele de lux, înălțate la câțiva metri de plajă. Dar nu este vorba despre turism sau numai despre turism.

Este modul în care orașul se pune în mișcare. Și are toate motivele să se miște repede. În jur se dezvoltă cea mai mare concentrare de firme de înaltă tehnologie, după faimoasa Silicon Valley din California. Mulți dintre giganții domeniului au înființat centre de cercetare și dezvoltare în zonă, recunoscând rolul în inovație a hub-ului israelian. Dacă rolul dominat pe care îl are Silicon Valley nu este pus sub semnul întrebării, totuși reprezentanții industriei high-tech sunt de acord asupra acestui lucru: cei mai importanți competitori sunt cei din Silicon Wadi, varianta israeliană a originalului californian.

O asemenea efervescență economică produce efecte. Zona este printre cele mai bogate din țară, iar nivelul veniturilor celor care lucrează aici, sensibil mai mare decât media națională.

Într-o continuă căutare de soluţii 

Asemenea dezvoltare de tip „start-up nation” are însă nevoie, în primul rând, de educație de înaltă calitate. Nu întâmplător, în nordul Tel Aviv-ului, în Herzliya, se găsește una dintre cele mai prestigioase instituții de înaltă educație din țară, IDC Herzliya, prima instituție privată de acest tip. Începând din 2000, IDC Herzliya organizează Conferința Anuală, un eveniment major privind strategiile de securitate, relații internaționale, trenduri globale în economie și societate. Este o întâlnire la vârf a unora dintre cei mai influenți lideri mondiali și israelieni, discutând temele din cea mai complicată zonă geostrategică a lumii, Orientul Mijlociu.

În 2017, regiunea a cunoscut evoluții noi. Vizita președintelui Trump în Arabia Saudită și în Israel, Statul Islamic în pierdere accentuată de teren în Irak și în Siria, implicarea marilor puteri în zonă, lupta împotriva terorismului, amenințarea programului nuclear și balistic iranian, dar și deschiderea unor oportunități care pot aduce progrese substanțiale în stabilizarea regiunii.

Sunt probleme ale căror soluții par imposibil de găsit. Tocmai de aceea, aducerea celor mai importanți politicieni, diplomați, strategi militari, analiști de politică internațională la aceeași masă poate genera politici pentru regiune sau cel puțin recomandări benefice pentru factorii de decizie.

În campusul de 7.000 de studenți al universității Herzliya, Conferința din 2017 a avut ca titlu „Balanța Strategică a Israelului, oportunități și riscuri”. În organizarea Institutului pentru Politici și Strategie, al cărui director executiv și chairman al Conferinței este gen. Amos Gilead, agenda discuțiilor cuprinde în fiecare an temele majore legate de securitatea Israelului, proliferare nucleară, economie globală, securitate energetică sau procesul de pace în Orientul Mijlociu.

De-a lungul timpului au participat la Conferință Ban Ki-moon, Nicolas Sarkozy, Jimmy Carter, Jose Manuel Barroso, Anders Fogh Rasmussen, José María Aznar, Prince Hassan bin Tallal, Robert Zoellick, Nouriel Roubini, John McCain, General James L. Jones, Condoleezza Rice, Kathleen Kennedy Townsend, Salam Fayyad.

Oportunitățile anului 2017 

Analizele de securitate arată că într-o mare de incertitudini există și motive de optimism. Războiul din Siria a generat riscuri uriașe pentru întreaga regiune și a complicat extrem de mult ecuația geopolitică după intervenția Rusiei. Valul de refugiați generat de război și exportul de acțiuni teroriste provocat de luptătorii ISIS au pus sub semnul întrebării securitatea în Europa și au dus la evoluții politice legate de teama unor noi valuri de refugiați.

Donald Trump s-a adresat lumii arabe încercând coalizarea liderilor sunniți împotriva terorismului și sprijinului acordat organizațiilor teroriste.

Coordonarea militară cu lumea sunnită este foarte importantă pentru Israel, sunt decizii strategice în fața noastră, declara în cadrul Conferinței gen. Amos Gilead.

Ce are Israelul în momentul de față? Superioritate tehnologică, descurajare militară și capacități de intelligence remarcabile. Ce se poate face? Cooperare strategică cu statele din lumea arabă. Arabia Saudită, Emiratele, Egipt, Iordania.

Cele 182 de vizite în Israel ale lui Tony Blair 

Aflat la cea de-a 182-a vizită în Israel pentru a lua cuvântul la Conferința de la Herzliya, fostul premier britanic, Tony Blair, spunea că adevărata linie de demarcație în Orientul Mijlociu este bătălia împotriva extremismului, între cei care promovează viziuni totalitare privind religia și cei care își doresc societăți tolerante, bazate pe domnia legii, conectate la lumea modernă și nu împotriva ei.

„În această luptă, statul democratic Israel trebuie să se găsească în alianță cu națiunile regiunii, deoarece Israelul se confruntă cu aceleași amenințări externe și uneori împărtășește aceleași interese strategice. În al doilea rând, o nouă generație de lideri se ridică în regiune, lideri care percep că politizarea sectară a Islamului este dăunătoare și agresivă. Ei conduc populații tinere și nerăbdătoare și știu că drumul spre progres stă în deschiderea către lume – şi în fiecare dintre aceste țări, acest nou leadership dovedește curaj și determinare în efectuarea schimbărilor”, remarca Tony Blair. În opinia sa, normalizarea relaţiilor dintre țările arabe și Israel ar trebui transformată într-un proces care ar putea ulterior fi util negocierilor de pace israelo-palestiniene. În opinia fostului premier britanic, una dintre cele mai mari amenințări la securitatea globală o reprezintă extremismul islamic: „Această ideologie a apărut în Orientul Mijlociu și trebuie înfrântă aici”.

Bineînțeles, și obstacolele sunt teribile. Fost înalt reprezentant al Cvartetului, USA, Rusia, ONU și UE, în procesul de pace israelo-palestinian, funcție din care a demisionat în 2015 după aproape opt ani fără succese notabile, Tony Blair s-a declarat dispus să mai facă 182 de vizite și chiar mai multe dacă asta ar duce la rezultatul scontat.

Este Uniunea Europeană o superputere? 

Când este vorba despre marile jocuri geostrategice din Orientul Mijlociu, toată lumea vorbește despre SUA și Rusia. Dar Uniunea Europeană? Ce fel de putere este și ce influență are? Şi poți vorbi despre influență dacă nu ai o forță militară considerabilă?

Despre forța militară a Uniunii Europene a început să se vorbească mai mult doar în ultimul timp, în urma declarațiilor privind intenția de formare a unei armate comune europene. Dar puțini știu că există un Comitet Militar al Uniunii Europene, chemat să ofere răspunsuri ori de câte ori se pune problema unor acțiuni militare ale UE sau se are în vedere luarea unor decizii privind strategia de apărare europeană. Comitetul este format din șefii de State Majore din țările membre care aleg un președinte pentru trei ani. Este singurul militar de rang înalt care este ales într-o funcție și nu numit. În prezent postul este ocupat de generalul Mihail Kostarakos.

Prezent la conferința de la Herzliya, gen. Kostarakos a explicat de ce Uniunea Europeană este o superputere și ce face în această calitate. UE este cea mai mare piață și a doua cea mai mare economie a lumii. Este o forță diplomatică și culturală. Europa este o combinație de factori de putere, economie, diplomație și cultură care se bazează pe o abordare integrată. Uniunea Europeană este cel mai mare donator la nivel mondial. Dintre toți factorii de putere, cel militar nu a fost dezvoltat – și Uniunea Europeană nu-și dorește să fie o superputere militară. Nu dublăm NATO, dar protejăm frontierele Europei și răspundem provocărilor, spune gen. Kostarakos. Chiar dacă nu sunt o superputere militară, europenii au prezență militară în Africa, Mali, Somalia și în Bosnia-Herțegovina. Ce face UE în domeniul securității? Ajută oamenii să rămână acasă prin programele dedicate regiunilor care produc cel mai mare număr de emigranți. Ceea ce, pe termen lung, este singura soluție pentru a diminua fenomenul atât de îngrijorător pentru statele europene.

Unde merg finanțele lumii 

Unde merge lumea de azi este o întrebare al cărei răspuns nu poate fi găsit fără să afli în ce stadiu e și cum merge economia globală. Elementul major a fost criza financiară începută în America în 2008. Cum arată lumea după aproape zece ani de la acest eveniment?

Sunt două blocuri, țările dezvoltate și țările emergente, spune Jacob Frenkel, chairman JPMorgan Chase. Criza a fost globală pentru că economiile sunt interconectate, dar criza a venit din cele mai dezvoltate țări, 2009 fiind anul în care produsul intern brut a scăzut în cele mai dezvoltate state ale lumii. Locomotivele au devenit China și India, centrul de greutate se mută în Asia. Cheia pentru viitor? Globalizare, piețe deschise, ridicarea barierelor. O veste proastă pentru opozanții globalizării. Se pare că fenomenul va continua.

Concluziile Conferinței de la Herzliya vor fi oferite factorilor guvernamentali pentru elaborarea politicilor și strategiilor viitoare. Orientul Mijlociu rămâne cea mai complicată regiune a lumii și cea mai dificilă chestiune de pe agenda internațională. Istoria, religia și geopolitica se intersectează pe o mică fâșie de pământ, la un nivel nemaîntânit în orice altă parte a lumii. Iar conflictele izbucnite aici au afectat lumea la scară globală.

Vor putea fi valorificate oportunitățile care apar și în cele mai complicate situații? Depinde de lideri și de voința oamenilor de a sprijini libertatea în fața extremismului și a terorii.