Cum au scapat prostituatele de legea lui Mavrocordat

Domnitorul descopera ca oamenii în sutana petrec prin cârciumi

Se spune ca epoca fanariota în Tarile Române a început o data cu aparitia lui Nicolae Mavrocordat pe tronul Moldovei, în 1710. Cum se alegeau acesti domni straini? Cu grija. În primul rând, trebuiau sa fie credinciosi Portii. Apoi, sa fie învatati si întelepti. De obicei, erau selectionati dintre dragomani-un fel de talmaci, interpreti-cunoscatori ai mai multor limbi straine si priceputi în ale diplomatiei. De asemenea, se avea în vedere ca pretendentii la aceste demnitati sa nu fie prea lacomi spre înavutire (sa nu dea rau la norod, spuneau, chipurile, turcii).

Greu de îndeplinit însa asemenea cerinta. Sa umbli cu mierea pe mâini si sa nu te ungi... Si mai erau si peschesurile. Toate atârnând, desigur, pe umerii bietilor românasi. Istoricii spun însa ca epoca fanariota a avut si oarecare beneficii pentru noi. Li s-ar fi stopat, cica, pofta flamânda a celor doua mari imperii megiese-Rusia si Austria-de a-si împarti frateste teritoriile dintre Carpati si Dunare. Se spune ca asa a si fost. Se mai afirma ca în aceasta perioada s-a simtit un reviriment cultural. Fiii boierilor autohtoni, prinzând gustul învataturii, au început sa frecventeze cu mai mult sârg înaltele scoli straine, deschizându-si capul si mintea spre lume.

Dar nu despre asta e vorba. Sa revenim la ce se întâmpla în Moldova, prin anul 1748, în timpul domniei lui Constantin Voda Mavrocordat. Socotindu-se, pe drept, un domn bun si un reformator luminat, nu s-a dat în laturi de la nimic. S-a implicat în toate. Inclusiv în problemele popilor si ale femeilor. S-o luam mai întâi cu popii. Iscoadele Mavrocordatului, trimise în tara, sa vada cam ce fac slujitorii Domnului prin biserici, s-au întors la Iasi cu informatii mai mult decât alarmante.

Oamenii în sutana, raportau iscoadele, neavând ce face, îsi pierd vremea cât e ziulica de mare, ba chiar si noaptea întreaga, în jurul butoaielor cu vin din cârciumi. Când aveau chef, si aveau destul de des, încingeau cu enoriasii si câte o sârba îndracita pe ritm de Isaia dantuieste. Mai rau era ca nici duminica, la slujba, în biserica, nu veneau cu capul limpede. Când ajungeau la tamâiat, sfintiile lor, stimulate pesemne si de aburii bauturii de peste noapte, întârziau vreme îndelungata în fata fiecarei femei mai de doamne-ajuta, din primele rânduri, afumându-le din belsug cu cadelnita în timp ce le priveau, cu pofta necurata, din talpi pâna în crestet, "punând gând rau asupra lor".

Spre bucuria amatorilor de chiolhanuri duminicale, preotii greci dornici de înavutire, ce invadasera bisericile moldovenesti o data cu venirea în tara a domnilor fanarioti, au instalat peste drum de lacasul Domnului si câte o cârciumioara întesata cu butoaie de vin, de multe ori contrafacut. Asa ca, dupa slujba, cei mai multi dintre drept credinciosi îsi faceau o cruce mare, îsi spuneau Doamne-ajuta si treceau rapid, fara complexe, dincolo de ulita, în "casa cu placeri a satanei", cheltuindu-si agoniseala din cursul saptamânii ce tocmai se sfârsise.

Popii-încuiati în biserici si pusi cu burta pe carte

Având în vedere toate aceste "matrapazlâcuri îmbracate în odajdii bisericesti", Nicolae Voda Mavrocordat nu se zgârci în a lua cele mai potrivite masuri întru salvarea din pacat a tagmei preotesti. Prima grija a domnitorului a fost aceea de a-i recicla, cum se spune acum, pe popii din toate parohiile. Îi baga în biserici de pe la trei noaptea, plantând la usi doi-trei zdrahoni de ciohodari-un fel de paznici domnesti-si îi tinea acolo nemâncati pâna pe la sapte dupa-amiaza. În acest timp, un popa socotit nitel mai învatat le citea de la Anvon, din carti sfinte, ce si cum e cu orânduielile bisericesti.

Le reamintea cum trebuie sa se produca taina sfânta a botezului, cum se comporta o fata bisericeasca, ce se respecta la o cununie în preajma altarului, staruindu-se pe faptul ca e oprit de la Dumnezeu ca privirile parintelui sa zaboveasca prea mult pe trupul tinerei mirese, pentru a nu-l baga în pacat nici macar cu gândul. Li se mai vorbea cursantilor despre împartasanie, spovedanie, parastasuri si asa mai departe. S-a atras atentia si cucoanelor preotese ca e nevoie sa-si tina mai din scurt barbatii si sa nu-si ia ibovnici decât în cazuri de forta majora, când parintele e prea vârstinc si îsi pierde barbatia pe drum. Cât priveste cârciumile, pricazul a fost ca acestea sa fie mutate urgent la trei-patru ulite de biserica.Cu muierile a fost mai greu. Dar Nicolae Voda Mavrocordat, reformist luminat cum era, s-a descurcat pâna la urma si cu doamnele.

Mai întâi însa ar trebui consemnat un anume fapt. Daca înainte de epoca fanariota doamnele si domnisoarele, precum si, în general, boieroaicele autohtone, se implicau frecvent în treburile politice, sociale si economice ale tarii sau ale tinuturilor, dând dovada de un libertinaj foarte larg, spun cronicarii, mai ales din punct de vedere al moravurilor, o data cu venirea domnilor straini, lucrurile s-au schimbat la o suta optzeci de grade. Aducând cu ele obiceiurile din Turcia musulmana, femeile din protipendada, în frunte cu prima doamna a tarii, au impus o austeritate severa asupra a ceea ce se chema moralitatea feminina.

Doamnele si domnitele nu îsi mai permiteau sa apara tam-nesam în fata, la manifestari publice, la teatre si, în nici un caz, la sindrofii mai mult sau mai putin mondene. Ele puteau fi vazute, de putini privitori însa, doar la anumite serbari familiale prilejuite de botezuri, logodne, nunti si, doamne fereste, la niscaiva înmormântari mai însemnate. Restul timpului, adica mai tot, stimabilele si-l petreceau ferite de ochii lumii, în gineceul lor (gineceu fiind, dupa cum se stie, pistilul unei flori, dar si apartamentul rezervat femeilor din casele antice grecesti).

Crâsmaritele-scoase din bodegi

Asta era situatia femeilor la nivelul superior al societatii. Mai jos, prapad, dupa cum consemneaza cronicarul. Nicolae Voda Mavrocordat a fost intrigat mai ales de faptul ca tinerele moldovence erau folosite de anumiti interesati pentru a-si burdusi cât mai mult si cât mai repede pungile cu galbeni, fara sa tina cont ca metodele lor de înavutire rapida duceau, printre altele, la o degradare perpetua a moravurilor si la generalizarea depravarii. Înfuriat la culme, Voda a dat ordin sa înceteze imediat obiceiul de a pune în cârciumi fete tinere si frumoase, mai mult goale decât îmbracatre, pentru ca barbatii, înfierbântati de bautura, dar si de nurii ademenitori ai provocatoarelor crâsmarite, sa comande tot mai multe ulcele cu vin sau feligene cu rachiu de tescovina.

Mânat de aceleasi ratiuni reformatoare, domnitorul i-a convocat în capitala tarii pe ispravnicii tuturor tinuturilor moldovenesti, poruncindu-le sa cutreiere satele si târgurile apartinatoare si unde vor da de femei învinuite de curvie marturisita sa le prinda cu arcanul si sa le trimita cu paza stricta direct la Iasi. Actiunea a durat câteva luni bune, sustinuta de forte de ordine impresionante. Dar, din pacate pentru stapânire, nu s-au putut strânge decât vreo optzeci de nenorocite din întreaga Moldova. Neavând încotro, Voda s-a multumit si cu atât. Dupa o mustruluiala buna, cu fiecare în parte, învinuitele de curvie marturisita au fost închise în beciurile Mitropoliei de la Sfântul Gheorghe, unde erau tinute "de mureau de foame, în întuneric, ramânând ca vai de ele, goale".

Doamna Catrina intervine în sprijinul prostituatelor

Aflând de treaba asta, din fundul gineceului ei (sau iatac, cum i se spunea în Moldova), Doamnei Catrina, sotia Mavrocordatului, i se înmuie inima de mila si se hotarî sa faca ceva pentru bietele femei lovite de crunta reforma moraviceasca a lui Voda. Îsi lua o interpreta, caci nu se deprinsese prea bine cu limba autohtona, si coborî, cu voia sotului, în întunecatele beciuri de la Mitropolie. Ceea ce vazu, o îngrozi. Nu se poate asa ceva, îsi zise, dupa ce zabovi acolo câteva ceasuri bune, stând de vorba cu bietele femei. Le-a încurajat cât a putut, "trimitându-le, apoi pâine si lumina ca sa nu sada pe întuneric, si câte un cântar-doua de in ca sa nu stea degeaba".

Dar nu-i de-ajuns, îsi mai spuse miloasa Doamna. Dupa ce obtinu încuviintarea domnitorului, dadu sfoara prin tara cum ca oricare din acele femei nenorocite, închise din vina lor în beciurile Mitropoliei, va fi slobozita daca se va gasi un suflet bun de barbat care sa le ceara de nevasta. Pretendenti s-au gasit îndata. Mai ales ca Doamna Catrina nu a omis sa specifice în depesele trimise înspre toate colturile Moldovei ca fiecare mireasa iesita din beciurile de la Sfântul Gheorghe va primi, ca zestre, pe seama vistieriei domnesti, câte o punga cu zece galbeni, o vaca cu vitel, cinci oi gata a fata si câte zece gaini ouatoare cu cocosul de trebuinta.Asadar, reformele lui Nicolae Voda Mavrocordat s-au soldat cu rezultatele scontate. O vreme, se scrie în cronici, nu a mai fost vorba, cica, de popi betivi si fustangii si nici de femei învinuite de curvie marturisita. Câta vreme anume, nu se spune. Cronicarii au tacut mâlc din acest punct de vedere.