Cum au hotărât Roosevelt și Churchill soarta Germaniei, au distrus bazinul Ruhr și i-au transformat pe nemți în ciobani
Pe 11 septembrie 1944, la zece luni de la Acordul de la Teheran si in plina campanie, Roosevelt se intalneste cu Churchill in Quebec. Invazia Frantei fusese declansata. Armatele Aliatilor se apropiau de Rin. Rusii trecusera de Vistula si avansau in Marea Baltica. Aliatii si rusii aveau sa se intreaca:cine vor fi primii care vor cucerii Berlinul?
Roosevelt si Churchil s-au intalnit in Quebec ca sa discute despre soarta Germaniei dar au luat o decizie prin care au paralizat orice incercare de a stabili pacea in Europa. Decizia a fost descrisa de Secretarul Stimson:“a fost cel mai violent act interdepartamental pe care l-am vazut in cariera mea!”
In iulie 1944, Administratia SUA construia planuri pentru ocuparea Germaniei. Invazia era iminenta, dar nu exista niciun plan. Secretarul Henry Stimson ia masa intr-o zi cu Roosevelt, caruia i-a cerut sa numeasca un Comitet pentru a pregati o serie de scenarii privind ocuparea Germaniei. Roosevelt i-a numit sa se ocupe de treaba asta pe Cordell Hull, secretarul de Stat, Henry Stimson, secretarul pentru Razboi si pe Harry Morgenthau, secretarul Trezoreriei SUA. Hull era presedintele Comitetului.
Acest Comitet s-a intrunit pe 5 septembrie iar Hull a elaborat un program ce a fost pregatit in Departamentul de Stat, acolo unde Morgenthau a prezentat un document atat de salbatic, incat i-a preluat si numele. Conform Planului, marea zona industriala a Germaniei, Ruhr, “trebuia nu numai sa fie deposedata de toate industriile existente, dar trebuia sa fie atat de slabita si de controlata incat sa nu poata sa redevina acolo o zona industriala in viitorul apropiat. Toate fabricile industriale si toate echipamentele trebuie sa fie dezasamblate sau mutate din acea zona, apoi sa fie complet distruse!”
In viziunea acestui Plan, Germania trebuia sa devina o tara a carei principala activitate economica sa fie agricultura. Stimson si Hull s-au opus cu vehementa acestui plan. Bazinul Ruhr nu era doar o zona industriala de o importanta extrema pentru Germania, ci pentru intreaga Europa!
Stimson a subliniat ca, timp de 80 de ani, productia Germaniei a fost unul dintre principalii furnizori de materie prima pe care tarile din Europa se bazau. Ruhr era principala sursa de aprovizionare de materiale pentru Rusia, Norvegia, Suedia, Danemarca, Olanda, Elvetia, Italia, Austria, Ungaria, Romania si Bulgaria si a doua sursa pentru Marea Britanie, Belgia si Franta.
“Este o razbunare oarba! Nu lovim numai in Germania, ci in intreaga Europa!”, a spus si Hull. Propunerea ca minele sa fie distruse avea implicatii majore pentru toate tarile din Europa!
Atunci cand americanii au invadat, in final, Germania, primul lucru pe care l-au facut a fost sa ocupe minele si, cu ajutorul productiei de carbune, sa ajute economiile Europei sa isi revina. In plus, populatia Germaniei de 70 de milioane de locuitori pur si simplu ar fi fost infometata!
Discutiile din Comitet au ajuns si la urechile lui Roosevelt. Hull i-a admis ca nu au putut sa ajunga la o intelegere. Asta se intampla pe 9 septembrie. Roosevelt a inteles ca ceea ce se producea in Ruhr era extrem de important pentru Franta. Secretarul Stimson i-a adresat lui Roosevelt o scrisoare, pe 9 septembrie, insistand cu argumente viguroase pentru o politica de ocupare rationala.
Subiectul ramase indecis. Atunci, pe 11 septembrie, Roosevelt s-a intalnit in Quebec cu Churchill. Hull nu a mers in Quebec intrucat i s-a lasat de inteles ca intalnirea va avea doar aspecte pur militare. Totusi, acolo s-a dus Morgenthau. Grupurile care erau interesate de distrugerea totala a Germaniei l-au convins pe Roosevelt sa il invite pe Morgenthau.
