Cum au ajuns sașii în Transilvania
Povestea sașilor din Transilvania a început în urmă cu aproape nouă secole. Primele grupuri de sași s-au stabilit în ținuturile Sibiului începând cu secolul al XII-lea, din diferite regiuni germanice (Rin, Luxemburg, Flandra).
„Istoricii mai vechi credeau că aproximativ 300.000 de germani au decis, de bunăvoie, să se mute în îndepărtata Transilvanie, pe care o considerau un ținut pustiu, părăsit de oameni și locuit doar de urși, lupi și râși, unde puteau alege liber cele mai bune zone pentru a-și întemeia așezările. Se presupunea că, la prima încercare, au fondat câteva sute de sate, iar numărul acestora a scăzut abia din cauza numeroaselor războaie cu tătarii și turcii. De fapt, lucrurile au stat destul de diferit”, arătau autorii volumului „Sașii transilvăneni: repere istorice”.
Potrivit istoricilor moderni, coloniștii nu au ajuns în Transilvania de bunăvoie, ci au fost chemați de regii maghiari, care le-a alocat pământuri pentru așezările lor. Au primit privilegii importante ca autonomia administrativă, dreptul de a-și alege preoții și conducătorii locali (juzi). Sașii trebuiau în schimb să plătească taxe și să participe la apărarea Transilvaniei,
„Numărul coloniștilor din Țara Oltului, o regiune din jurul Sibiului, nu era la cifra menționată anterior de 300.000, ci doar vreo 500 de familii, ceea ce ar însemna între 2.000 și 3.000 de persoane”, informa Uniunea Sașilor Transilvăneni, în volumul publicat în SUA.
În secolul al XIII-lea, sașii au avut un rol important în apărarea ținuturilor în fața invaziilor tătare, iar pentru a putea ține piept acestora au început clădirea așezărilor fortificate. Sistemul defensiv al acestora a fost îmbunătățit în fața amenințării turcești din secolele următoare.
„Saşii, învăţaţi de necesitate, au inventat pentru ei în vreme de pericol bisericile şi aşezările fortificate, în care stătea puterea Transilvaniei”, scria Charles Boner, autor al volumului „Transilvania. Oamenii şi produsele sale”, din 1865.
Sașii au contribuit semnificativ la dezvoltarea culturală și urbanistică a regiunii, construind biserici fortificate, cetăți și târguri, multe rămânând și în prezent repere istorice și atracții turistice ale regiunii.
Primele familii de sași au început să își părăsească satele din Transilvania la începutul secolului XX, când America devenise un „tărâm al făgăduinței”, pentru numeroși europeni. În perioada interbelică, peste 700.000 de germani locuiau în România, majoritatea în Transilvania și Banat, însă războiul a schimbat brutal soarta comunității. Mii de sași nu s-au mai întors de pe front, iar după 1944, sașii au suferit alte lovituri.
„După Crăciunul din 1944, au început să circule zvonuri că germanii vor fi recrutați pentru muncă forțată în Uniunea Sovietică. Între 9 și 12 ianuarie 1945, toți bărbații germani cu vârste între 17 și 45 de ani și toate femeile între 18 și 35 de ani care nu fuseseră deja recrutați au fost, dintr-o dată, ordonați să se adune”, arătau reprezentanții comunității săsești.
Marea migrație a sașilor
Imediat după război, cei rămași acasă, în Transilvania, au fost lipsiți de drepturi, ajungând la mila unor autorități locale ostile. O nouă reformă agrară, din primăvara anului 1945, a dus la exproprierea terenurilor pentru majoritatea germanilor din România.
„Între 55.000 și 60.000 de fermieri sași și-au pierdut pământurile. Cu alte cuvinte, aproape întreaga proprietate agricolă a sașilor a fost confiscată, lăsând numeroase familii fără niciun mijloc de subzistență”, arată autorii volumului.
Ei adaugă că numeroși sași au fost nevoiți să-și părăsească fermele, cedându-le românilor care se mutau în satele lor, iar unii au ajuns să locuiască în casele romilor. Alții se considerau norocoși dacă li se permitea să păstreze o cameră în propria gospodărie. Micii comercianți și meșteșugari și-au pierdut și ei mijloacele de existență.
Treptat, regimul la care au fost supuși sașii a devenit mai blând, iar autoritățile comuniste i-au reconsiderat. În anii ’50, câteva sute de germani primeau anual permisiunea să părăsească țara. Numărul emigranților a crescut în deceniul următor la aproape 2.000 anual, în anii ’70 a depășit 7.000, iar la începutul anilor ’80 a fost de peste 15.000.
„În total, între 1950 și 1980, aproximativ 107.000 de germani (inclusiv sași) au părăsit România spre Germania de Vest. Numărul total al emigranților, incluzând și pe cei plecați în alte țări, a ajuns la 110.000 sau chiar mai mult. Dintre aceștia, aproximativ 60.000 – 65.000 erau sași transilvăneni”, arată statisticile din volum.
La începutul anului 1981, în România mai trăiau aproximativ 150.000 de sași transilvăneni. Cei mai mulți dintre sașii din afara României locuiau în Germania de Vest, iar un număr semnificativ în Austria, Statele Unite și Canada.
După 1990, sașii au putut emigra mult mai ușor, iar majoritatea celor rămași au ales să părăsească România.
Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro
Mai multe pentru tine...
