Cum a ren─âscut Polonia independent─â jpeg

Cum a ren─âscut Polonia independent─â

├Än noiembrie 1918, Polonia a ren─âscut dup─â 123 de ani de ÔÇ×sclavieÔÇŁ. Politicienii ╚Öi militarii care au contribuit la aceasta merit─â din plin s─â fie numi╚Ťi p─ârin╚Ťii independen╚Ťei. Cu orient─âri politice ╚Öi temperamente diferite, adesea ├«n conflict, ei au ╚Ötiut s─â foloseasc─â conjunctura creat─â de izbucnirea Primului R─âzboi Mondial, la finalul c─âruia marile puteri care-┼či ├«mp─âr┼úiser─â ├«ntre ele Polonia au fost ├«nfr├ónte ┼či s-au dezintegrat.

De la dispari╚Ťia Primei Republici, la sf├ór╚Öitul secolului al XVIII-lea, ├«mp─âr╚Ťit─â ├«ntre Rusia, Prusia ╚Öi Austria, pentru mai bine de 100 de ani polonezii s-au aflat ├«n fa╚Ťa unei dileme: s─â lupte sau nu pentru rec├ó┼čtigarea independen┼úei? Toate revoltele ╚Öi insurec╚Ťiile organizate ├«mpotriva marilor puteri vecine ÔÇô sub conducerea lui Ko┼Ťciuszko (1794), din noiembrie (1830-1831), cea de la Cracovia (1846), cele din Polonia Mare ╚Öi Gali┼úia (1848), din ianuarie (1863-1864) ÔÇô au fost ├«nfr├ónte ╚Öi urmate de represiuni. Atunci, ├«n societatea polonez─â ╚Öi-au f─âcut loc ╚Öi au c─âp─âtat greutate ideile bazate pe rezisten╚Ť─â de lung─â durat─â ╚Öi autoorganizare prin activitate social─â, cultural─â, educa╚Ťional─â, ╚Ötiin╚Ťific─â, dezvoltare economic─â ╚Öi progres civilizator. Pre╚Ťul pl─âtit a fost renun╚Ťarea la ideea de independen╚Ť─â ╚Öi, uneori, loialitatea fa╚Ť─â de puterile str─âine ├«n componen╚Ťa c─ârora intraser─â. 

1 jpg jpeg

Situa╚Ťia polonezilor sub ocupa╚Ťiile str─âine

La ├«nceputul secolului al XX-lea, aproximativ 20 de milioane de polonezi locuiau ├«n interiorul grani╚Ťelor puterilor vecine care-╚Öi ├«mp─âr╚Ťiser─â Republica, iar alte aproximativ 7 milioane ├«n exil. Situa╚Ťia lor varia ├«n func╚Ťie de statul ├«n care tr─âiau. ├Än cea mai bun─â situa╚Ťie se aflau polonezii din Gali╚Ťia austriac─â, regiune care, din anii ÔÇÖ60 ai secolului al XIX-lea, se bucura de autonomie ╚Öi era condus─â de conservatorii polonezi. Aici activau partide politice poloneze, ├«n administra╚Ťie, ├«n ╚Öcoli ╚Öi ├«n sistemul judiciar era folosit─â limba polon─â, erau publicate c─âr╚Ťi ╚Öi pres─â poloneze ╚Öi erau celebrate s─ârb─âtorile na╚Ťionale. Datorit─â acestor libert─â╚Ťi, Gali╚Ťia a devenit ÔÇ×Piemontul PolonezÔÇŁ, din care ideile na╚Ťionale ╚Öi de independen╚Ť─â au radiat c─âtre celelalte teritorii ocupate.

├Än schimb, Rusia ╚Ťarist─â ╚Öi Prusia (din 1871, Imperiul German) au ├«ncercat s─â sl─âbeasc─â elementul polonez prin toate mijloacele, intensific├ónd ac╚Ťiunile de rusificare ╚Öi germanizare. ├Än teritoriile ruse╚Öti au fost interzise activit─â╚Ťile patriotice, iar cei prin╚Öi ac╚Ťion├ónd ca atare erau pedepsi╚Ťi cu ├«nchisoarea, deportarea ├«n Siberia sau condamnarea la moarte. Sub conducerea cancelarului Otto von Bismarck (1862-1890) ╚Öi a succesorilor s─âi, autorit─â╚Ťile prusace au luptat ┼či ele puternic ├«mpotriva limbii polone ╚Öi a bisericii catolice, mai ales ├«n Polonia Mare (Wielkopolska), care reprezenta pilonul principal al polonit─â╚Ťii. De asemenea, administra╚Ťia prusac─â sprijinea achizi╚Ťionarea de terenuri de la polonezi ╚Öi stabilirea germanilor pe aceste teritorii.

Dou─â orient─âri ÔÇô sau Pi┼ésudski contra lui Dmowski 

├Än teritoriile poloneze, la fel ca ├«n toat─â Europa, ├«n a doua jum─âtate a secolului al XIX-lea au ├«nceput s─â apar─â mi╚Öc─âri politice de mas─â: na╚Ťional-democrate, socialiste, populare (╚Ť─âr─âne╚Öti). Acestea s-au suprapus peste controversa men╚Ťionat─â anterior privind alegerea c─âii spre independen╚Ť─â: s─â lupte pentru ea cu arma ├«n m├ón─â sau, mai degrab─â, aleg├ónd calea evolutiv─â, s─â consolideze for╚Ťele na╚Ťiunii ╚Öi s─â adreseze ocupan╚Ťilor cereri cu rezultate pe termen lung.

Programul iredentist a fost proclamat de Partidul Socialist Polonez (PPS), ├«nfiin╚Ťat ├«n 1892, care combina sloganul libert─â╚Ťii na╚Ťionale cu cel al eliber─ârii muncitorilor de sub jugul capitalismului. Unul dintre liderii s─âi a fost J├│zef Pi┼ésudski. N─âscut ├«n 1867 ├«n Lituania ╚Öi crescut ├«n spiritul romantic al revolu╚Ťiilor ÔÇô tat─âl s─âu fusese comisar al Guvernului Secret ├«n timpul insurec╚Ťiei din ianuarie (1863-1864) ÔÇô a visat din copil─ârie c─â va c├ó╚Ötiga independen╚Ťa Poloniei ╚Öi va ├«nvinge Rusia, principalul s─âu opresor. Amestecat ├«ntr-un complot care viza asasinarea ╚Ťarului, a petrecut cinci ani ├«n exil ├«n Siberia. Dup─â ce s-a ├«ntors s-a al─âturat grupului sociali╚Ötilor, care func╚Ťionau ilegal ├«n teritoriile ocupate de Imperiul ╚Üarist.

├Än 1904, c├ónd a izbucnit r─âzboiul ruso-japonez, Pi┼ésudski a ini╚Ťiat cooperarea cu japonezii. A mers chiar p├ón─â la Tokyo pentru a c─âuta sprijin politic, militar ╚Öi financiar. A folosit opera┼úiunile revolu╚Ťionare din teritoriile poloneze ocupate de ru╚Öi ├«n ac╚Ťiunile viz├ónd c├ó╚Ötigarea independen╚Ťei. Unitatea de Lupt─â a PPS, format─â de el, supraveghea demonstra╚Ťiile muncitorilor ╚Öi organiza greve sau punea la cale atentate asupra func╚Ťionarilor ╚Ťari╚Öti, poli╚Ťi╚Ötilor ori ofi╚Ťerilor. Mi╚Öc─ârile muncitorilor din Regatul Poloniei au fost ├«n─âbu╚Öite ╚Öi, ├«n 1908, Pi┼ésudski s-a mutat ├«n Gali╚Ťia austriac─â. Acolo a l─âsat de-o parte partidul ╚Öi a organizat ÔÇô cu aprobarea tacit─â a autorit─â╚Ťilor militare austro-ungare ÔÇô ÔÇ×Uniunea Pu╚Öca╚ÖilorÔÇŁ, o mi╚Öcare paramilitar─â legal─â. Scopul lui era crearea unei for╚Ťe armate poloneze ├«n perspectiva confrunt─ârii ce se prefigura la orizont ├«ntre marile puteri care ocupaser─â Polonia. ÔÇ×Ac╚Ťiunea militar─â reintroduce chestiunea polonez─â pe tabla de ╚Öah european─â. [...] Doar sabia mai c├ónt─âre╚Öte ceva ast─âzi, c├ónd este ├«n joc soarta na╚ŤiunilorÔÇŁ, spunea Pi┼ésudski ├«n 1914.  

2 jpg jpeg

Marele adversar al lui Pilsudski a fost Roman Dmowski, co-fondator ╚Öi lider al mi╚Öc─ârii politice Democra╚Ťia Na╚Ťional─â (ND, Narodowa Demokracja ÔÇô n.tr.). Apar╚Ťinea aceleia╚Öi genera╚Ťii, fiind n─âscut ├«n 1864. Tat─âl s─âu, un nobil s─âr─âcit, a trebuit s─â lucreze ca pietrar pentru a-┼či ├«ntre╚Ťine familia. Dmowski a absolvit studii de ╚Ötiin╚Ťele naturii, ceea ce a influen╚Ťat viziunea sa asupra lumii. El credea c─â na╚Ťiunile, asemeni organismelor vii, se lupt─â ├«ntre ele pentru existen╚Ť─â. ├Än opinia lui, ╚Öansa rena╚Öterii Poloniei nu consta ├«n lupta armat─â, ci ├«n dezvoltarea con╚Ötiin╚Ťei ╚Öi a leg─âturii na╚Ťionale. ├Än bro╚Öura ÔÇ×Patriotismul nostruÔÇŁ, publicat─â ├«n 1893, el scria: ÔÇ×Orice ac╚Ťiune a unui polonez, indiferent de locul ├«n care se desf─â╚Öoar─â ╚Öi ├«mpotriva cui este dirijat─â, trebuie s─â aib─â ├«n vedere interesele ├«ntregii na╚ŤiuniÔÇŁ. Forma┼úiunea politic─â creat─â de el a fost activ─â ├«n toate teritoriile poloneze ocupate.

Dmowski s-a opus ac╚Ťiunilor revolu╚Ťionare ale PPS din anii 1904-1908. Pe urmele lui Pilsudski, a plecat ╚Öi el ├«n Japonia, dar pentru a descuraja autorit─â╚Ťile nipone s─â joace pe cartea polonez─â. Cei doi politicieni adversari s-au ├«nt├ólnit la Tokyo ╚Öi au stat de vorb─â c├óteva ore, f─âr─â ├«ns─â s─â ajung─â la niciun acord. Interesant este faptul c─â rivalitatea dintre cei doi avea ╚Öi o component─â privat─â. Am├óndoi iubiser─â ├«n tinere╚Ťe aceea╚Öi femeie. Acesta l-a ales pe Pi┼ésudski, iar Dmowski a r─âmas burlac pentru tot restul vie╚Ťii.

Liderul ND a ales s─â ac╚Ťioneze ├«n mod legal. ├Än Regatul Poloniei el a militat pentru restabilirea autonomiei, introducerea autoguvern─ârii ╚Öi permiterea accesului polonezilor ├«n sistemul de ├«nv─â┼ú─âm├ónt ╚Öi administra╚Ťie. A fost ales deputat ├«n Dum─â (Parlamentul rusesc).

Dmowski considera Germania ╚Öi politica sa de germanizare ca fiind cea mai mare amenin╚Ťare la adresa na╚Ťiunii sale. El a decis s─â coopereze cu Rusia, sper├ónd s─â for╚Ťeze autorit─â╚Ťile de la Sankt-Petersburg s─â ├«mbun─ât─â╚Ťeasc─â situa╚Ťia polonezilor ╚Öi, ├«n timp, s─â fac─â largi concesii na╚Ťionale.

3 jpg jpeg

Din 1908 plutea deasupra Europei spectrul r─âzboiului dintre marile puteri, asociate ├«n alian╚Ťe antagoniste: Tripla Alian╚Ť─â (Germania, Austro-Ungaria, Italia) ╚Öi Tripla ├Än╚Ťelegere, cunoscut─â ╚Öi sub numele de Antanta (Fran╚Ťa, Marea Britanie, Rusia). At├ót Dmowski, c├ót ╚Öi Pi┼ésudski au ├«ntrez─ârit nu numai oportunitatea interna╚Ťionaliz─ârii cauzei poloneze, ci ╚Öi ├«ncetarea colabor─ârii ├«ntre cele trei imperii care-╚Öi ├«mp─âr╚Ťiser─â Polonia. Dmowski a devenit liderul orient─ârii pro-ruse, ├«n vreme ce Pilsudski a optat pentru o alian╚Ť─â tactic─â cu Austro-Ungaria ├«mpotriva Rusiei. ├Än Gali╚Ťia au existat ╚Öi politicieni care sperau ca, dup─â ├«nfr├óngerea Rusiei, teritoriile poloneze ocupate de aceasta (sau cel pu╚Ťin Regatul Poloniei) vor fi anexate de Habsburgi ╚Öi, al─âturi de cele anterior ocupate de ei, vor forma al treilea nucleu al monarhiei austro-ungare.

Epopeea militar─â a lui Pi┼ésudski ╚Öi a Legiunilor Poloneze 

C├ónd, ├«n vara anului 1914, a izbucnit r─âzboiul mondial, Pi┼ésudski a trimis de la Cracovia ├«n teritoriile ocupate de Rusia unitatea sa de pu╚Öca╚Öi ÔÇô ini╚Ťial a fost doar o companie cu mai pu╚Ťin de 170 de persoane. ├Änainte de plecare, le-a spus: ÔÇ×To╚Ťi cei aduna╚Ťi aici, sunte╚Ťi solda╚Ťi polonezi. [...] Singurul vostru ├«nsemn este de acum ├«nainte ┬źVulturul Alb┬╗ (simbolul heraldic al Poloniei, un vultur alb care se afla pe pecetea regelui polon Przemys┼é al II-lea ÔÇô n.tr.) [...] M─â uit la voi ca la cadrele care vor organiza viitoarea armat─â polonez─âÔÇŁ.

Solda╚Ťii nu au reu╚Öit s─â declan╚Öeze r─âscoala polonez─â ├«n spatele ru╚Öilor, pe care Pi┼ésudski se baza, el crez├ónd c─â ÔÇ×├«n fa╚Ťa faptului ├«mplinitÔÇŁ se vor crea administra╚Ťia ╚Öi for╚Ťele armate poloneze. Autorit─â╚Ťile austriece doreau s─â lichideze unit─â╚Ťile militare dar, sub presiunea politicienilor din Gali╚Ťia, au fost de acord cu crearea Legiunilor Poloneze, forma╚Ťiuni militare pe baz─â de voluntariat, subordonate conducerii armatei imperiale ╚Öi regale. P├ón─â ├«n prim─âvara anului 1915 se formaser─â trei brig─âzi cu un total de aproximativ 17.000 de solda╚Ťi. Pi┼ésudski nu a comandat niciodat─â toate legiunile, ci numai Brigada I, pe care a tratat-o ca pe propria armat─â, intr├ónd adesea ├«n conflict cu comandan╚Ťii austrieci.

Luptele Legiunilor poloneze cu ru╚Öii, ├«n regiunea Kielce, ├«n Carpa╚Ťii Orientali ╚Öi ├«n Wo┼éynia (regiune istoric─â, azi ├«n Polonia ╚Öi Ucraina ÔÇô n.tr.) nu au avut nicio importan╚Ť─â pentru cursul Marelui R─âzboi, ├«n care s-au ciocnit armate de mii de solda╚Ťi, ci doar o dimensiune simbolic─â. Pi┼ésudski a folosit v─ârsarea s├óngelui de c─âtre legionari ca un at├║ pentru ÔÇ×licitarea mai sus a cauzei polonezeÔÇŁ.

De partea Puterilor Centrale sau ├«mpotriva lor? 

Dup─â ofensiva din prim─âvara-vara lui 1915, majoritatea teritoriilor poloneze ocupate de ru╚Öi trecuser─â sub ocupa╚Ťie german─â ╚Öi austro-ungar─â. Principalul rol ├«n cazul polonez a fost preluat de Germania, interesat─â de recrutarea de solda╚Ťi polonezi. Pe 5 noiembrie 1916, ├«mp─âra╚Ťii Germaniei ╚Öi Austro-Ungariei au emis o proclama╚Ťie care anun╚Ťa reconstruirea statului polonez. Documentul nu men╚Ťiona nimic despre frontiere, armat─â sau politica extern─â. Cu toate acestea, era clar c─â Regatul reconstruit al Poloniei depindea mai mult de Berlin ╚Öi ├«ntr-o mai mic─â m─âsur─â de Viena.

Pi┼ésudski a decis c─â acest lucru nu era suficient ╚Öi c─â trebuia abandonat─â cooperarea cu Puterile Centrale. ├Än iulie 1917, el s-a opus depunerii jur─âm├óntului de c─âtre legionari fa╚Ť─â de monarhul german, fiind arestat ╚Öi ├«ncarcerat ├«n cetatea Magdeburg.

6 jpg jpeg

Elita polonez─â din Regat a ├«ncercat s─â foloseasc─â concesiile f─âcute de c─âtre ocupan╚Ťi. Puterea administrativ─â limitat─â a fost preluat─â de c─âtre Consiliul de Regen╚Ť─â, format din trei persoane, care urma s─â func╚Ťioneze p├ón─â la urcarea pe tron a unui rege polonez. A ├«nceput organizarea for╚Ťelor armate poloneze, ├«ns─â recrutarea a avut rezultate foarte modeste; ├«n loc de zecile de mii de solda╚Ťi la care se a╚Öteptau germanii s-au ├«nrolat mai pu╚Ťin de 3.000.

R─âm─â╚Öi╚Ťele Legiunilor Poloneze, alc─âtuite din supu╚Öi austrieci, au fost reorganizate ├«n Corpul Auxiliar Polonez, ├«n fruntea c─âruia a fost numit brigadierul J├│zef Haller. Proprietar de p─âm├ónt din Gali╚Ťia, n─âscut ├«n 1871 ╚Öi educat ├«n tradi╚Ťia patriotic─â ╚Öi catolic─â, acesta avea deja 15 ani de serviciu ├«n armata austriac─â. ├Än 1914 i-a fost ├«ncredin╚Ťat─â organizarea Legiunii de Est, care a devenit nucleul celei de-A Doua Brig─âzi a Legiunilor Poloneze. Haller ╚Öi solda╚Ťii lui s-au distins ├«n luptele din Carpa╚Ťi, iar brigada ╚Öi-a meritat pe deplin supranumele de Brigada de Fier (├«n lb. polon─â ┼╗elazna).

├Än anii 1916-1917, Haller a mizat pe Puterile Centrale, ceea ce-l deosebea de Pi┼ésudski. Corpul Auxiliar Polonez a intrat ├«n lupt─â pe frontul din Bucovina. ├Än februarie 1918, Haller ╚Öi subordona╚Ťii s─âi s-au opus condi╚Ťiilor stabilite prin pacea de la Brest, ├«ncheiat─â de Puterile Centrale cu Republica Popular─â Ucrainean─â, ├«n componen╚Ťa c─âreia trebuia s─â intre regiunea Che┼émszczyzna (partea de SE a Regatului Poloniei ÔÇô n.tr.). Ei s-au r─âzvr─âtit ╚Öi au spart frontul la Rara┼äcza (azi Ridkiwci/Rarancea, Regiunea Cern─âu╚Ťi, Ucraina ÔÇô n.tr.), apoi au intrat ├«n Ucraina, unde au f─âcut jonc╚Ťiunea cu Corpul II Polonez. ├Än mai 1918, acesta a fost ├«nfr├ónt la Kani├│w (azi Kaniv, ora╚Ö pe malul r├óului Nipru, Ucraina ÔÇô n.tr.) ╚Öi dezmembrat de c─âtre germanii care intraser─â pe teritoriile ucrainene. Haller a reu╚Öit s─â nu cad─â prizonier ╚Öi s-a dus la Moscova, unde a stabilit contacte cu reprezentan╚Ťii Comitetului Na╚Ťional Polonez, aflat la Paris. 

Dmowski ╚Öi Comitetul Na╚Ťional Polonez ÔÇô sau din Rusia, ├«n Fran╚Ťa 

Comitetul Na╚Ťional Polonez (CNP) s-a ├«nfiin╚Ťat ├«n noiembrie 1914. Era format mai ales din politicieni pro-ru╚Öi din ND ╚Öi conservatori. ├Än frunte se afla Roman Dmowski. ├Än apelul lansat de CNP se spunea c─â ÔÇ×├«nfr├óngerea Germaniei este victoria noastr─âÔÇŁ, iar scopul r─âzboiului este ÔÇ×unificarea Poloniei sub sceptrul monarhului rusÔÇŁ. Cu toate acestea, Rusia nu era interesat─â de punerea ├«n discu╚Ťie a cauzei poloneze, ea limit├óndu-se doar la vaga declara╚Ťie a Marelui Duce Nicolae care anun╚Ťa rena╚Öterea Poloniei (dependent─â de Imperiul Rus), ÔÇ×liber─â ├«n credin╚Ť─â ╚Öi limb─â ╚Öi cu autoguvernare local─âÔÇŁ.

7 jpg jpeg

Comitetul s-a mutat la Petrograd (azi Sankt-Petersburg). ├Än fa╚Ťa sl─âbiciunii Rusiei, ├«n noiembrie 1915, Dmowski a plecat ├«n Elve╚Ťia. El ╚Öi-a pus speran╚Ťele legate de reconstruc╚Ťia Poloniei ├«n puterile occidentale: Fran╚Ťa ╚Öi Marea Britanie. Ideile sale au fost primite cu r─âceal─â la Paris ╚Öi Londra, unde chestiunea polonez─â era perceput─â ca o problem─â intern─â a alia╚Ťilor ru╚Öi. Situa╚Ťia s-a schimbat ├«n prim─âvara anului 1917, dup─â r─âsturnarea ╚Ťarului, c├ónd noul guvern rus a acceptat o Polonie independent─â, aliat─â ├«ns─â cu Rusia ╚Öi ├«n limitele stabilite de adunarea constituant─â. Aceasta a deschis noi posibilit─â╚Ťi de ac╚Ťiune ├«n Occident pentru Dmowski. 

├Än iunie 1917, guvernul francez s-a decis cu privire la crearea armatei poloneze ├«n Fran╚Ťa, ├«n care serveau ├«n principal emigran╚Ťi polonezi din Europa de Vest ╚Öi America de Nord, precum ╚Öi fo╚Öti prizonieri lua╚Ťi de c─âtre armatele german─â ╚Öi austro-ungar─â. ├Än august 1917, Comitetul Na╚Ťional Polonez a fost ref─âcut ├«n Elve╚Ťia, la Lausanne, ╚Öi cur├ónd s-a mutat la Paris. Fran╚Ťa, Marea Britanie ╚Öi Italia l-au recunoscut ca fiind interlocutorul oficial ├«n problema polonez─â. La 3 iunie 1918, cele trei ╚Ť─âri au declarat necesitatea ├«nfiin╚Ť─ârii unei Polonii independente cu acces la mare. Cu alte cuvinte, statul polonez ├«nc─â inexistent devenea de fapt parte component─â a Antantei.

Generalul Haller ╚Öi Armata Albastr─â 

Dmowski c─âuta un militar experimentat care s─â preia comanda armatei. J├│zef Haller, care se afla ├«n Rusia ╚Öi a fost adus ├«n Fran╚Ťa, a ap─ârut la momentul oportun. La 4 octombrie 1918 a fost numit comandant al armatei ╚Öi avansat la gradul de general de divizie. Dou─â zile mai t├órziu, la Nancy, a depus jur─âm├óntul ├«n calitate de comandant suprem. Datorit─â culorii uniformelor, armata polonez─â din Fran╚Ťa a fost numit─â Armata Albastr─â, iar Haller ÔÇô Generalul Albastru. ├Än noiembrie 1918, dup─â ├«ncheierea r─âzboiului, generalul a asistat la parada victoriei desf─â╚Öurat─â la Arcul de Triumf din Paris, al─âturi de comandan╚Ťii alia╚Ťi.

├Än 1919, Haller, al─âturi de armata sa num─âr├ónd 70.000 de mii de solda╚Ťi (╚Öi echipat─â cu tancuri ╚Öi avioane), s-a ├«ntors ├«n ╚Ťar─â. Trupele sale au ob╚Ťinut victorii ├«n confrunt─ârile cu ucrainenii ╚Öi cu bol╚Öevicii. La ├«nceputul anilor 1920, Haller a alipit Pomerania (Pomorze) Poloniei, f─âc├ónd o nunt─â simbolic─â cu Marea Baltic─â. S-a remarcat ├«n momentul critic al r─âzboiului polono-bol╚Öevic, ├«n vara anului 1920, c├ónd Armata Ro╚Öie amenin╚Ťa Var╚Öovia. Datorit─â convingerilor sale de dreapta, Haller se opunea adesea lui Pi┼ésudski care, dup─â lovitura de stat din 1926, l-a dat afar─â din armat─â.

Paderewski ÔÇô virtuoz, patriot, prieten al pre╚Öedintelui 

Foarte important─â pentru soarta Poloniei a fost pozi╚Ťia pre╚Öedintelui american Thomas Woodrow Wilson. La 8 ianuarie 1918, el a prezentat ├«n Congres un program ├«n 14 puncte care viza reorganizarea teritorial─â postbelic─â. Punctul 13 se referea la Polonia: ÔÇ×Ar trebui creat un stat polonez independent, care s─â cuprind─â terenurile locuite incontestabil de popula╚Ťie polonez─â ╚Öi care s─â aib─â acces liber ╚Öi sigur la mare. Integritatea sa politic─â, economic─â ╚Öi teritorial─â ar trebui s─â fie garantat─â de un acord interna╚ŤionalÔÇŁ.

10 jpg jpeg

Nu ar fi existat punctul 13 ├«n declara╚Ťia lui Wilson dac─â n-ar fi existat ├«n prealabil eforturile unui alt mare polonez ÔÇô Ignacy Jan Paderewski. S-a n─âscut ├«n 1860 la Kury┼é├│wka (azi Kur├«livka, a╚Öezare de tip urban din raionul Petr├«kivka, regiunea Dnipropetrovsk, Ucraina ÔÇô n.tr.), un mic sat din Podolia (regiune istoric─â din sud-vestul Ucrainei ÔÇô n.tr.), ├«n zona ocupat─â de ru╚Öi, ╚Öi a avut o carier─â uimitoare ca pianist ╚Öi compozitor. Dup─â debutul s─âu la Paris, ├«n 1888, criticii francezi l-au aclamat ca pe cel mai mare virtuoz al pianului dup─â Fryderyk Chopin. A concertat ├«n ├«ntreaga Europ─â, ├«n America, dar ╚Öi ├«n Africa de Sud, Australia sau Noua Zeeland─â. Peste tot era ├«nso╚Ťit de suspinele doamnelor care-l divinizau, nu numai pentru geniul muzical, ci ╚Öi pentru frumuse╚Ťea masculin─â, ├«n special pentru p─ârul s─âu lung. Pianistul a devenit astfel un om avut ╚Öi cu multiple rela╚Ťii ├«n r├óndul elitelor din mai multe ╚Ť─âri.

Mare patriot, Paderewski s-a implicat ├«n ac╚Ťiuni ├«n beneficiul patriei ├«nrobite. ├Än 1910 a finan╚Ťat realizarea, la Cracovia, a unui monument ce comemora victoria armatei polono-lituaniene asupra Cavalerilor Teutoni la Grunwald (B─ât─âlia de la Grunwald sau B─ât─âlia de la Tannenberg a avut loc pe 15 iulie 1410 ├«ntre Regatul Poloniei, Marele Ducat al Lituaniei ╚Öi alia╚Ťii lor, pe de-o parte, ╚Öi Cavalerii teutoni, pe de alt─â parte ÔÇô n.tr.), cu 700 de ani mai devreme. Dup─â izbucnirea Marelui R─âzboi, a ├«nfiin╚Ťat Comitetul pentru Ajutorul Victimelor R─âzboiului din Polonia, c─âruia i-a donat onorariile primite pentru concertele sus╚Ťinute. ├Än acela╚Öi timp, ├«ncerca s─â-i conving─â pe politicienii occidentali de necesitatea refacerii Poloniei. Datorit─â contactelor americane la v├órf, el a ajuns p├ón─â la pre╚Öedintele Wilson. ├Äncuraja, de asemenea, emigran╚Ťii polonezi din SUA ╚Öi Canada s─â se al─âture armatei create ├«n Fran╚Ťa.

C├ónd Polonia ╚Öi-a rec├ó╚Ötigat independen╚Ťa ├«n 1918, s-a ├«ntors ├«n ╚Ťar─â. Sosirea sa la Pozna┼ä, aflat pe teritoriile poloneze de sub ocupa╚Ťie prusac─â, a reprezentat semnalul izbucnirii revoltei ├«mpotriva Germaniei, ├«n urma c─âreia Wielkopolska a fost alipit─â Poloniei. Aclamat de polonezi ca un erou, a preluat conducerea guvernului. Ca artist, nu se sim╚Ťea deloc confortabil ├«n rol de politician; cu toate acestea, a participat la Conferin╚Ťa de Pace de la Paris, iar semn─âtura sa se g─âse╚Öte pe tratatul de la Versailles.

Daszy┼äski sau primul guvern al Poloniei libere 

├Än toamna anului 1918, ca urmare a pr─âbu╚Öirii Rusiei, cuprins─â de r─âzboiul civil, ╚Öi a simptomelor vizibile ale ├«nfr├óngerii Germaniei ╚Öi Austro-Ungariei, independen╚Ťa polonez─â era foarte aproape.

Austro-Ungaria se destr─âma ╚Öi, foarte repede, teritoriile poloneze au ├«nceput s─â se elibereze de sub domina╚Ťia austriac─â. La 28 octombrie 1918 a fost ├«nfiin╚Ťat─â la Cracovia Comisia Polonez─â de Lichidare, care a preluat puterea ├«n vestul Gali╚Ťiei. La 31 octombrie, posturile austriece de poli╚Ťie au fost dezarmate. La 1 noiembrie, ucrainenii au preluat puterea ├«n Liov, ceea ce a provocat rezisten╚Ťa spontan─â a popula╚Ťiei poloneze. Luptele pentru Liov constituie ├«nceputul r─âzboiului polono-ucrainean, desf─â╚Öurat ├«n Gali╚Ťia de Est, p├ón─â ├«n iulie 1919.

8 jpg jpeg

De la ├«nceputul lunii noiembrie, ├«n Regatul Poloniei, autorit─â╚Ťile poloneze au ├«nceput preluarea teritoriului ocupat de monarhia austro-ungar─â. ├Än Lublinul (ora╚Ö din estul Poloniei, capitala voievodatului cu acela╚Öi nume ÔÇô n.tr) eliberat, ├«n noaptea de 6 spre 7 noiembrie, politicienii de dreapta au format Guvernul Popular Provizoriu al Republicii Polonia ÔÇô primul guvern al Poloniei ren─âscute. ├Än programul s─âu erau stipulate: regimul democratic al statului, egalitatea cet─â╚Ťenilor ├«n fa╚Ťa legilor, ziua de munc─â de opt ore ╚Öi alte reforme sociale. De asemenea, au fost anun╚Ťate alegeri generale pentru Seimul Legislativ (organism parlamentar unicameral ales pentru adoptarea Constitu╚Ťiei celei de-A Doua Republici Poloneze. Prima ├«nt├ólnire a avut loc la 10 februarie 1919, iar ultima la 27 noiembrie 1922 ÔÇô n.tr.), reforma agricol─â ╚Öi na╚Ťionalizarea industriei.

Ignacy Daszy┼äski, liderul Partidului Social Democrat din Gali╚Ťia ╚Öi Silezia, a devenit prim-ministru. S-a n─âscut ├«n 1866 la Zbara┼╝, ├«n Podolia. ├Än timpul studen┼úiei a activat ├«n cadrul mi┼čc─ârii socialiste. A fost ales deputat ├«n parlamentul de la Viena ├«n 1897, unde s-a f─âcut cunoscut ca un mare orator. ├Än timpul r─âzboiului, a fost ini╚Ťial un sus╚Ťin─âtor al unific─ârii teritoriilor poloneze sub sceptrul habsburgic, iar ulterior a sus╚Ťinut independen╚Ťa. ├Än Polonia liber─â a fost, ├«ntre altele, vicepremier ╚Öi pre╚Öedinte al Seimului. Guvernul de st├ónga condus de Daszy┼äski a durat mai pu╚Ťin de o s─âpt─âm├ón─â. Deja la 12 noiembrie, Daszy┼äski ╚Öi-a depus demisia ├«n m├óinile lui Pi┼ésudski, care se ├«ntorsese la Var╚Öovia. Chiar ╚Öi a╚Öa, el a jucat un important rol simbolic ├«n procesul de reconstruc╚Ťie a statului polonez. 

Pi┼ésudski coboar─â la sta╚Ťia ÔÇ×Independen╚ŤaÔÇŁ 

Existau mai multe organisme politice care aspirau la reorganizarea Poloniei ren─âscute: Consiliul de Regen╚Ť─â, compromis ├«ns─â datorit─â colabor─ârii cu ocupan╚Ťii, guvernul de la Lublin, sprijinit de sus╚Ťin─âtorii lui Pi┼ésudski, ╚Öi, ├«n cele din urm─â, Democra╚Ťia Na╚Ťional─â, care recuno╚Ötea autoritatea lui Dmowski ╚Öi a Comitetului Na╚Ťional Polonez. Acestora li se ad─âugau structuri din centre regionale puternice, de exemplu Pozna┼ä, ├«n zona de ocupa╚Ťie prusac─â. Era nevoie de un om care s─â-i uneasc─â pe polonezi ╚Öi eforturile de construire a statului. Acesta s-a dovedit a fi J├│zef Pi┼ésudski, eliberat din cetatea Magdeburg dup─â izbucnirea revolu╚Ťiei din Germania. De╚Öi asociat cu orient─ârile de st├ónga, mul╚Ťumit─â Legiunilor ╚Öi ├«ncarcer─ârii sale de c─âtre ocupantul german ╚Öi-a c├ó╚Ötigat o mare popularitate. Cei de dreapta sperau c─â Pi┼ésudski va st─âp├óni starea de spirit revolu╚Ťionar─â ├«n cre╚Ötere.

Pe 10 noiembrie Pi┼ésudski a sosit de la Berlin la Var╚Öovia. O zi mai t├órziu, Consiliul de Regen╚Ť─â i-a ├«ncredin╚Ťat conducerea armatei, iar la 14 noiembrie i-a fost predat─â puterea civil─â. Contrar a╚Ötept─ârilor vechilor tovar─â╚Öi din PPS, Pi┼ésudski nu a vrut s─â construiasc─â o Polonie ÔÇ×ro╚ÖieÔÇŁ. El le-a spus acestora: ÔÇ×Am c─âl─âtorit cu un tramvai socialist ro╚Öu p├ón─â la sta╚Ťia ┬źIndependen╚Ťa┬╗, dar acolo am cobor├ót!ÔÇŁ. ┼×eful de stat interimar ac┼úiona energic. Pe 16 noiembrie 1918 a trimis o telegram─â guvernelor statelor str─âine, notific├óndu-le crearea unui stat polonez independent. A format guvernul, a c─ârui conducere i-a ├«ncredin┼úat-o lui J─Ödrzej Moraczewski. A organizat desf─â┼čurarea alegerilor pentru Seimul Legislativ. A reorganizat armata, pe care a condus-o ├«n calitate de comandant suprem, ├«n luptele pentru recunoa┼čterea frontierelor poloneze purtate cu ucrainenii, cehii, germanii, lituanienii ┼či cu Rusia Bol┼čevic─â. S-a ├«n┼úeles cu Dmowski, aflat la Paris, care a devenit reprezentantul Poloniei la Conferin┼úa de Pace. Alegerea Seimului Legislativ la 10 februarie 1919 ┼či numirea lui Pi┼ésudski ca ┼čef al statului, competen┼úele sale fiind stabilite prin a┼ča-numita Mica Constitu┼úie, adoptat─â la 20 februarie, au ├«ncheiat prima etap─â a reconstruc┼úiei statalit─â┼úii poloneze. 

Dup─â victoria ├«n r─âzboiul contra bol┼čevicilor, Pi┼ésudski a fost ridicat la rangul de mare┼čal. ├Äntre anii 1922 ┼či 1926 s-a retras din via┼úa politic─â. Va reveni ├«n centrul acesteia dup─â lovitura de stat din 1926 ┼či va fi personalitatea principal─â a a scenei politice p├ón─â la sf├ór┼čitul vie┼úii sale, ├«n 1935. Va conduce ┼úara ÔÇ×din pozi╚Ťie secundar─âÔÇŁ, ocup├ónd o dat─â func┼úia de ministru de r─âzboi ┼či de dou─â ori pe aceea de prim-ministru.

Zilele m─âre╚Ťe ale lui Dmowski 

Momentul marii provoc─âri pentru Roman Dmowski a fost ├«n ianuarie 1919, c├ónd, la Paris, a ├«nceput conferin╚Ťa de pace care urma s─â preg─âteasc─â tratate cu Germania ├«nvins─â ╚Öi alia╚Ťii ei, definirea frontierelor noilor state, precum ╚Öi principiile noii ordini interna╚Ťionale. La masa tratativelor jocurile erau f─âcute de liderii puterilor victorioase: Fran╚Ťa, Marea Britanie ╚Öi SUA ╚Öi, ├«ntr-o mai mic─â m─âsur─â, Italia ╚Öi Japonia.

Dmowski s-a concentrat asupra problemei frontierelor. ├Än partea de vest ╚Öi nord, el a cerut s─â-i fie luate Germaniei ╚Öi date Poloniei urm─âtoarele regiuni: Polonia Mare (Wielkopolska), Pomerania (Pomorze), Silezia Superioar─â (G├│rny ┼Ül─ůsk) ╚Öi Prusia Oriental─â (Prus Wschodnich). ├Än est, el propunea revenirea la frontiera Republicii Polono-Lituaniene din 1772 (├«nainte de prima ├«mp─âr╚Ťire), cu unele ajust─âri.

5 jpg jpeg

La 29 ianuarie, Dmowski a fost chemat brusc de conduc─âtorii marilor puteri s─â prezinte cererile teritoriale ├«n numele statului polonez. F─âr─â nici o preg─âtire, a ╚Ťinut un discurs de cinci ore ├«n francez─â ╚Öi englez─â, dup─â cum scrie istoricul Marian Kukiel: ÔÇ×I-a impresionat pe cei prezen╚Ťi cu o prelegere improvizat─â, ├«n care a prezentat cu lejeritate, din memorie, o mul╚Ťime de fapte ╚Öi cifre, cu o logic─â puternic─â a argumentelor care, la r├óndul lor, d─âdeau na╚Ötere altor probleme, dar care nu i-au convins ├«ntru totulÔÇŁ.

Argumentele lui Dmowski s-au ciocnit de interesele Marii Britanii, care, ├«n numele echilibrului de putere de pe continent, nu voia s─â sl─âbeasc─â excesiv Germania. ├Än ciuda sprijinului politicienilor francezi, Dmowski, sus╚Ťinut din martie ╚Öi de primul ministru Paderewski, nu a reu╚Öit s─â ├«mpiedice contra-ofensiva diplomatic─â a premierului britanic Lloyd-George, care l-a convins pe pre╚Öedintele Wilson. Drept urmare, Gda┼äsk a devenit un ora╚Ö liber ├«n afara Poloniei, iar soarta Sileziei, Varmiei (Warmia) ╚Öi Mazuriei (Mazury) (regiuni ├«n nord-estul Poloniei, ├«nglobate Prusiei Orientale, f─âcuser─â parte din Germania ÔÇô n.tr.) urma s─â fie stabilit─â pe baza unui referendum ├«n r├óndul popula╚Ťiei.

La 28 iunie, Dmowski ╚Öi Paderewski au participat la Versailles la ceremonia de semnare a tratatului de pace cu Germania, semn─âturile lor g─âsindu-se pe acest act. Dup─â revenirea ├«n Polonia, Dmowski a ac╚Ťionat ├«n calitate de lider ╚Öi ideolog al taberei na╚Ťionale. Singurul post guvernamental pe care l-a de╚Ťinut ├«n Polonia liber─â ÔÇô ╚Öi pentru foarte scurt timp ÔÇô a fost acela de ministru al afacerilor externe, ├«n 1923. Cu toate acestea, a influen╚Ťat semnificativ convingerile ╚Öi atitudinile unei mari p─âr╚Ťi a polonezilor. 

Korfanty ÔÇô conduc─âtorul polonezilor din Silezia Superioar─â 

Printre politicienii care ├«ncercau unirea fostelor teritorii ocupate de Prusia cu Polonia s-a remarcat ╚Öi Wojciech Korfanty, liderul polonezilor din Silezia Superioar─â. Aceast─â regiune, separat─â de Polonia ├«n secolul al XIV-lea, iar din secolul al XVIII-lea, situat─â ├«ntre grani╚Ťele Prusiei ╚Öi apoi ale Germaniei, era foarte important─â, datorit─â resurselor naturale (├«n special c─ârbune) ╚Öi industriei grele. Popula╚Ťia vorbitoare de limb─â polon─â era predominant─â, dar elita era de origine german─â.

Korfanty s-a n─âscut ├«n partea de est a regiunii. Tat─âl lui era miner. ├Än liceu, sub presiunea profesorilor germani-na╚Ťionali╚Öti, Korfanty a devenit con╚Ötient de originea sa etnic─â. Cu pu╚Ťin timp ├«nainte de examenul de bacalaureat, a fost expulzat din ╚Öcoal─â datorit─â activit─â╚Ťii sale patriotice, examenul sus╚Ťin├óndu-l separat, mai t├órziu. ├Än timpul studiilor la Universitatea din Wroc┼éaw, s-a implicat ├«n activit─â╚Ťi politice ╚Öi jurnalistice, a fondat un ziar cu profil democrat-na╚Ťional, a organizat mitinguri, agita, pentru care a fost persecutat de autorit─â╚Ťile prusace. ├Äncarcerarea pe o scurt─â perioad─â nu a f─âcut dec├ót s─â contribuie la cre╚Öterea popularit─â╚Ťii sale, iar ├«n 1903 a fost ales deputat ├«n Reichstag. La Berlin a ╚Ťinut discursuri ├«nfl─âc─ârate despre problemele din Silezia Superioar─â ╚Öi ├«n ap─ârarea polonezilor din teritoriile ocupate de prusaci. Datorit─â lor, el a devenit cunoscut ╚Öi ├«n celelalte regiuni poloneze, aflate sub ocupa╚Ťie str─âin─â.

├Än toamna anului 1918, Korfanty se afla la Pozna┼ä ╚Öi s-a al─âturat comisariatului Consiliului Suprem al Poporului, care reprezenta popula╚Ťia polonez─â din Wielkopolska. A f─âcut parte din delega╚Ťia trimis─â la Var╚Öovia pentru negocieri cu guvernul Poloniei ren─âscute. A fost ├«nt├ómpinat cu entuziasm la sosirea ├«n capital─â, Korfanty sper├ónd chiar c─â va ocupa postul de prim-ministru dup─â o eventual─â preluare a puterii de c─âtre dreapta, ceea ce nu s-a ├«nt├ómplat.

9 jpg jpeg

Korfanty s-a întors în Silezia Superioară, unde locuitorii polonezii au organizat în 1919 și 1920 revolte împotriva Germaniei. Conform Tratatului de la Versailles, statutul Sileziei Superioare, de membru al Poloniei sau Germaniei, urma să fie rezolvat printr-un referendum. Korfanty a fost numit comisar al referendumului și a organizat o campanie de propagandă pentru strângerea de voturi în favoarea Poloniei.

Datorit─â tras─ârii extrem de nefavorabile pentru Polonia a grani╚Ťelor, ├«n mai 1921, a declan╚Öat cea de-a treia revolt─â din Silezia ╚Öi a devenit liderul acesteia. Ca urmare, ├«n interiorul grani╚Ťelor Poloniei s-a aflat cea mai mare parte a zonei unde s-a desf─â╚Öurat referendumul, precum ╚Öi minele de c─ârbune ╚Öi combinatele metalurgice.

├Än anii urm─âtori, Korfanty a reprezentat o figur─â pitoreasc─â a vie╚Ťii politice poloneze. Confrunt├óndu-se permanent cu Pi┼ésudski, dup─â ce acesta preluase puterea, avea mereu probleme. ├Än 1930 a fost arestat ╚Öi plasat ├«ntr-o cetate din Brest. ├Än 1935 a fugit ├«n Cehoslovacia. Patru ani mai t├órziu s-a ├«ntors ├«n ╚Ťar─â, dar a fost trimis din nou ├«n ├«nchisoare. Grav bolnav, a fost eliberat ╚Öi a murit chiar ├«nainte de izbucnirea celui de-Al Doilea R─âzboi Mondial.

├Äncheiere 

Polonia ├«╚Öi datoreaz─â independen╚Ťa nu numai evenimentelor din timpul Marelui R─âzboi, care au dus la c─âderea dinastiilor Romanov, Habsburg ╚Öi Hohenzollern, permi╚Ť├ónd na╚Ťiunilor din Europa Central─â, de Est ╚Öi de Sud s─â se elibereze, ci ╚Öi ei ├«n╚Öe╚Öi. ├Än ciuda lipsei de statalitate, polonezii au reu╚Öit s─â-╚Öi men╚Ťin─â identitatea, sentimentul comunit─â╚Ťii ╚Öi patriotismul. Elitele poloneze au ╚Ötiut s─â ac╚Ťioneze ├«n 1918 pentru c├ó╚Ötigarea independen╚Ťei. Eforturile politicienilor ╚Öi jertfa de s├ónge a solda╚Ťilor, de╚Öi adesea ├«ndreptate ├«n direc╚Ťii opuse, au f─âcut per saldo ca Polonia s─â reapar─â pe harta Europei.

C├ó╚Ötigarea independen╚Ťei a fost un proces care a durat din 1914 p├ón─â ├«n toamna anului 1918. Simbolic, Polonia a devenit independent─â la 11 noiembrie 1918. ├Än acea zi, capitala polonez─â Var╚Öovia a fost eliberat─â de ocupa╚Ťia german─â, iar J├│zef Pi┼ésudski a preluat conducerea armatei poloneze. Este, ├«n acela╚Öi timp, o dat─â important─â pe plan interna╚Ťional ÔÇô semnarea armisti╚Ťiului pe frontul vestic care ├«ncheie Marele R─âzboi. Din 1937 ÔÇô cu o pauz─â ├«n perioada celui de-Al Doilea R─âzboi Mondial ╚Öi perioada comunist─â ÔÇô pe 11 noiembrie se s─ârb─âtore╚Öte ├«n Polonia Ziua Independen╚Ťei ╚Öi sunt cinsti╚Ťi cei care au contribuit la c├ó╚Ötigarea acesteia.