Cum a fost adoptat Crezul creștin? Ce s-a întâmplat la primul conciliu ecumenic de la Niceea?

În anul 325, Sfântul Împărat Constantin cel Mare a convocat la Niceea, Iznik, azi în Turcia, primul Sinod Ecumenic al bisericii creştine.

Sinodul I Ecumenic s-a deschis oficial pe 20 mai 325 şi a durat două luni. Consiliul, format din 318 Sfinţi Părinţi, a fost primul care a pus bazele dogmatice şi canonice ale creştinismului, ca răspuns la provocarea reprezentată de erezia arianistă, promovată de Arie, preot în Alexandria, de origine libian. El era adeptul teoriei că Fiul lui Dumnezeu nu este de aceeaşi natură cu Tatăl, considerându-l o creatură superioară tuturor creaturilor.

Din acest motiv, episcopii s-au întrunit şi au respins condamnând învaţătura lui Arie, ca fiind eretică. Consiliul a rămas în istorie ca un model privind adoptarea deciziilor majore care privesc dreapta credinţă şi unitatea Bisericii.De asemenea, cei 318 Sfinţi Părinţi au formulat primele articole ale Simbolului de Credinţă.

Unul dintre rolurile importante în cadrul acestui prim sinod al lumii creştine l-a avut Sfântul Spiridon, Episcopul Trimitundei. El a demonstrat cum Dumnezeu este unul în fiinţă, dar întreit în persoane.“A luat o cărămidă în mâna stângă şi le-a spus că deşi este un singur obiect, ea este alcătuită din trei elemente: pământ, apă şi foc. Apoi cu mâna dreaptă a făcut semnul crucii. După aceasta, strângând cărămida, în partea de sus a cărămizii s-a aprins foc, apa a început să curgă din partea de jos, iar lutul a rămas în mâinile lui”, potrivit teologilor.

Se spune că această minune l-a convins pe un filozof, adept al învăţăturii lui Arie, să devină ortodox.

De altfel, Consiliul a stabilit că Arie, împreună cu Eusebiu de Nicomidia şi Teognis de Niceea să fie exilaţi, ultimii doi fiind printre cei care au refuzat să semneze documentele teologice propuse de proto-ortodocşi.

Tot cu acest prilej s-au adoptat şi 20 de canoane importante şi a fost stabilită data celebrării Paştilor, aşa cum este ea şi astăzi. (prima duminică după lună plină, după echinocțiul de primăvară).

Iată și cele 20 de canoane adoptate de Sinod:

1. cei care se mutilează sau cer să fie mutilați să nu fie primiți în cler;
2. cei de curând botezați să nu fie promovați de îndată la hirotonisire;
3. viața clandestină a clericilor;
4. cerințe pentru a fi consacrat episcop;
5. situația celor excomunicați și datoria de a ține sinod de două ori pe an în fiecare episcopie;
6. precedența anumitor sedii episcopale; consensul mitropolitului pentru a fi sfințit episcop;
7. Poziția episcopul Ierusalimului;
8. atitudinea față de catari (o erezie ce prindea în acel moment);
9. promovarea la preoție fără examenul recerut;
10. Ce se petrece cu cei care și-au renegat credința în timpul prigoanei și apoi admiși între clerici;
11. renegarea propriei credințe de către mireni;
12. cei care au părăsit lumea pentru viața călugărească și apoi s-au întors la ea;
13. penitenții care cer Euharistia pe patul morții;
14. despre catehumenii lapși (care au cedat în timpul prigoanei);
15. despre clericii care se mută din loc în loc;
16. despre clericii care nu locuiesc în bisericile pentru care au fost aleși;
17. despre clericii cămătari;
18. locul diaconilor la celebrările liturgice și rândul lor la împărtășanie;
19. despre cei care vin în Biserica ortodoxă de la erezia lui Paul din Samosata și despre diaconese;
20. în zilele de duminică și-n zilele Cincizecimii nu trebuie să se facă rugăciuni în genunchi.

La Niceea a fost adoptat şi Crezul, cu următorul text: “Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, făcătorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu singurul născut; care este, din esenţa Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; născut, nu făcut, cel de-o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut atât în cer cât şi pe pământ. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a pogorât şi s-a întrupat şi s-a făcut om. Şi a pătimit, şi a înviat a treia zi, după Scripturi, şi s-a suit la ceruri; Şi iarăşi va să vină să judece viii şi morţii. Şi în Duhul Sfânt”.

Varianta intergrală are 12 articole și a fost completată la Sinodul al II-lea de la Constantinopol

1. Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.

2. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii: Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

3. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.

4. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat.

5. Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

6. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.

7. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii si morții, a Căruia împărăție nu va avea sfârșit.

8. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit, Care a grăit prin prooroci.

9. Și întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.

10. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor.

11. Aștept învierea morților.

12. Și viața veacului, ce va să fie. Amin.

Printre participanți s-au numărat: Alexandru, patriarhul Alexandriei, Epifanie de Salamina, Eusebiu de Cezareea, Eustațiu al Antiohiei, Macarie al Ierusalimului, Ossiu de Cordoba, precum și diaconii Vit și Vicențiu, diaconi de la Roma (delegații papei Silvestru I), Sfântul Atanasie cel Mare etc.

Sfântul Sinod de la Niceea a reprezentat o cotitură în modul în care au fost priviţi creştinii, având în vedere că în trecut ei au fost crunt persecutaţi. Iar cel mai ardent susţinător al lor a fost însuşi împăratul Constantin cel Mare.

Curiozități despre momentul 325:

- Sinodul are loc la aproape 12 ani de la recunoașterea cultului creștin ca religie în imperiu. Creștinismul a devenit una dintre religiile oficiale ale imperiului roman atunci când Constantin, unul dintre cei patru co-împărați ai acestuia a reușit să-și învingă un rival, pe Maxentiu, în urma unui vis în care zeul creștinilor îi garanta succesul în cazul în care se convertea. Obținând victoria, Constantin se transformă într-un susținător convins; în anul următor, 313, noua religie era recunoscută în cadrul imperiului.

- Constantin, din motive pragmatice, nu se creștinează/ botează până la finalul vieții sale. Deci în momentul 325, el era un împărat păgân. El se va boteza într-un rit semi-arian.

- Religia creștină nu avea, la momentul Primului Sinod Ecumenic, amploarea pe care o are azi, ci reprezenta undeva la 10-15% din populația imperiului condus de Constantin.