Cum a devenit Palatul Cantacuzino de la București Muzeul George Enescu
Construit între anii 1901-1903 de arhitectul român Ioan D. Berindei, în stil Beaux Arts și Neo-Rococo, Palatul Cantacuzino de la București este considerat unul dintre cele mai strălucite şi impunătoare palate din țara noastră.
Acesta a fost inițiat de Nababul Gheorghe Grigore Cantacuzino, unul din cei mai iluștri politicieni ai epocii moderne și cel mai bogat român după regele Carol I. După moartea lui Gheorghe Grigore, în 1913, palatul a trecut în posesia fiului său Mihail G. Cantacuzino şi a soţiei acestuia, Maria (Maruca, născută Rosetti-Tescanu), scrie muzeograful Petre Vlad, pe pagina de Facebook a Muzeului „Conacul Pană Filipescu” din Filipeștii de Târg.
Maruca provenea dintr-o veche familie boierească autohtonă din Moldova. Mama ei era din familia Jora, ale cărei trăsături tipice – nasul acvilin, ochii și pielea brună – le-a moștenit. De mică ea s-a bucurat de o educație aleasă, în spirit anglo-francez, grație mamei ei, Alice Rosetti-Tescanu. Având o fire excentrică, Maruca a fost descrisă ca ,,une grande dame” cu o mare dragoste față de tot ceea ce însemna rafinament și eleganță aristocratică. În 1898 aceasta s-a căsătorit cu Mihail G. Cantacuzino, fiul cel mare al Nababului, dar în 1928, Mihail a murit într-un accident de automobil. George Enescu (viitorul soț al Marucăi), a cunoscut-o încă din 1907, Maruca, deși măritată, îl admira foarte mult pe marele compozitor. După moartea lui Mihail G. Cantacuzino, aceasta s-a căsătorit cu Enescu în 1937. Cu toate acestea, ea și-a păstrat numele și titlul de prințesă Cantacuzino.
Cuplul Enescu a locuit, între 1945-1946, în casa din spatele palatului, destinată iniţial administraţiei clădirii. După instalarea regimului comunist, Maruca și Enescu pleacă din țară. După moartea lui George Enescu în 1955, soţia sa a lăsat prin testament palatul şi clădirile anexe muzeului dedicat memoriei compozitorului. Din anul 1956, aici funcţionează Muzeul Național "George Enescu" şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Maruca a decedat în anul 1968 în Elveția. Atât ea cât și George Enescu sunt înmormântați în cimitirul Père Lachaise din Paris.
În cadrul patrimoniului Muzeului ,,Conacul Pană Filipescu" din Filipeștii de Târg se află un portret cu Nababul Gheorghe Grigore Cantacuzino realizat de Costin Petrescu în sec. XX și face parte din expoziția permanentă.
Foto sus: Palatul Cantacuzino de la București (© Facebook / Muzeul Național "George Enescu")
Descoperă viața fascinantă a Marucăi Cantacuzino în numărul 283 al revistei „Historia” (revista:283), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 14 august - 14 septembrie, și în format digital pe platforma paydemic.
Bibliografie:
Mihai Dim. Sturdza, Familiile boierești din Moldova și Țara Românească, Enciclopedia istorică, genealogică și biografică volumul III: Familia Cantacuzino, edit. SIMETRIA, București, 2014.
Mai multe pentru tine...
