Cum a ajuns pictura istoric─â instrument al propagandei jpeg

Cum a ajuns pictura istoric─â instrument al propagandei

Arti┼čtii din toate timpurile, cu sensibilitatea lor amplificat─â de imagina┼úie, cu spiritul lor de observa┼úie modelat de viziuni nea┼čteptate au fost ┼či sunt martorii-comentatori ai istoriei tr─âite de ei. Fie c─â au lucrat ├«n beneficiul de imagine al unui mecena renascentist sau al unui dictator contemporan, fie c─â au pictat independent, potrivit con┼čtiin┼úei lor, sau conform dogmelor unei ideologii impuse, marii arti┼čti au ┼čtiut s─â pun─â ├«n eviden┼ú─â acel detaliu pictural semnificativ sau acea atmosfer─â specific─â prin care era limpezit─â o ├«ntreag─â epoc─â sau un personaj controversat. Cu alte cuvinte, marii arti┼čti ai penelului sunt adesea mai conving─âtori dec├ót istoricii.

├Äncep├ónd din secolele XIII-XIV, Biserica catolic─â a preluat rolul de patron al artelor, sub comanda sau influen┼úa acesteia fiind create impresionante opere picturale, care, spre deosebire de cele r─âs─âritene, au purtat pecetea distinct─â a personalit─â┼úii arti┼čtilor care le-au creat. Astfel, Botticelli a lucrat pentru c─âlug─ârul florentin reformator Savonarola, tot a┼ča cum Michelangelo a pictat pentru r─âzboinicul Pap─â Iuliu al II-lea ├«nainte ca Vaticanul s─â ├«nfiin┼úeze Congrega┼úia de Propaganda Fide la 1622. ├Än p─âr┼úile mai nordic-protestante ale Europei, datorit─â lui Holbein (1497-1543), pictorul de curte ┼či maestrul de ceremonii al regelui Angliei, ┼čtim cum ar─âta ┼či cum dorea s─â se ├«nf─â┼úi┼čeze posterit─â┼úii Henric al VIII-lea. Albrecht Durer (1471-1528) a l─âsat m─ârturie imaginea Cur┼úii imperiale habsburgice a lui Maximilian I, el fiind ┼či organizatorul procesiunilor triumfale ale suveranului. Prin portretele sale realizate la comand─â, Rubens (1577-1640) a fost un creator de imagine pentru Maria de Medici, ducele de Mantua sau regele Filip al III-lea al Spaniei;dar Rubens a fost ┼či trimisul lui Filip al III-lea la

la curtea regelui Angliei Carol I ├«n 1629, pentru care a realizat tabloul ÔÇ×Pace ┼či r─âzboiÔÇŁ, drept argument al misiunii sale diplomatice.

Când pictura omagială devine importantă sursă documentară

Prin tablourile sale reprezent├ónd personaje politice contemporane lui, imortalizate ├«n atitudini eroic-triumfale, pictorul neoclasicist Jacques-Louis David (1748-1825) poate fi considerat drept primul artist modern autor al unor lucr─âri de propagand─â. Mai cu seam─â impresionanta fresc─â de epoc─â ÔÇ×├Äncoronarea lui Napoleon I ┼či a ├«mp─âr─âtesei JosephineÔÇŁ (629x979 cm), pictat─â ├«ntre 1805 ┼či 1807, dar ┼či precedentul ÔÇ×Napoleon Bonaparte trec├ónd AlpiiÔÇŁ, realizat ├«n 1799, au contribuit ├«n epoc─â la legitimarea ┼či sacralizarea lui Napoleon, iar ast─âzi sunt izvoare istorice de prim─â m├ón─â. De altfel, Jacques-Louis David a fost pictorul oficial al lui Napoleon. La r├óndul s─âu, portretul lui ÔÇ×Napoleon I pe tronul imperialÔÇŁ, semnat de Jean Auguste Dominique Ingres (1780-1867) ├«n 1806, ├«nc─ârcat de simboluri medievale ale puterii imperiale, reflect─â conving─âtor atmosfera politic─â de la apogeul puterii napoleoniene.

Distan┼ú├óndu-se de neoclasicismul francezilor David ┼či Ingres, spaniolul Francisco Goya (1746-1828) a ├«ncarnat perfect servitu┼úiile ┼či avatarurile la care era supus un pictor de curte, p─âstr├óndu-┼či ├«ns─â propriile judec─â┼úi ┼či idealuri. Fost pictor oficial (dar nelingu┼čitor) al familiei decadentului rege spaniol Carlos al IV-lea, Goya a l─âsat puternica sa m─ârturie asupra Spaniei ┼či a Cur┼úii regale a timpului s─âu. Fiind ├«ns─â un admirator al idealurilor umaniste ┼či de libertate franceze, Goya a colaborat ┼či cu regimul de ocupa┼úie napoleonian ┼či, pentru a reintra ├«n gra┼úiile restaura┼úiei post-napoleoniene, a pictat ├«n 1812, nu doar portretul eliberatorului duce de Wellington, dar mai ales dou─â tablouri-document, deopotriv─â patriotice ┼či anti-bonapartiste:ÔÇ×2 mai 1808:Lupta ├«mpotriva mamelucilorÔÇŁ, al─âturi de cunoscutul ┼či dramaticul ÔÇ×3 mai 1808:├Ämpu┼čcarea revolta┼úilor madrileniÔÇŁ.

113493982 jpg jpeg

ÔÇ×LibertateaÔÇŁ lui Delacroix, prima compozi┼úie politic─â din istoria picturii moderne

├Än 1830, imediat dup─â insurec┼úia parizian─â din iulie (care a pus cap─ât ÔÇ×terorii albeÔÇŁ a restaura┼úiei Bourbonilor), Eugene Delacroix (1798-1863), mare admirator al lui Goya ┼či considerat p─ârintele mi┼čc─ârii romantice, a semnat revolu┼úionarul tablou ÔÇ×Libertatea conduc├ónd poporulÔÇŁ, devenit─â prima compozi┼úie politic─â din istoria picturii moderne. De fapt, alegoria lui Delacroix este o secven┼ú─â dinamic─â, genial regizat─â, privind evenimentele care bulversaser─â Parisul ├«n 1830. At├ót de puternic a fost elanul patriotic-mobilizator al nudului alegoric al ÔÇ×Libert─â┼úiiÔÇŁ pictate de Delacroix, ├«nc├ót el a devenit un cli┼čeu universal, fiind reprodus mai ales dup─â 1848, fie ca frontispiciu al unor jurnale pariziene (ÔÇ×Le Salut PubliqueÔÇŁ, ÔÇ×La RepubliqueÔÇŁ), fie ca argument imagologic electoral (de c─âtre generalul de Gaulle ├«n afi┼čul de mobilizare a francezilor la referendumul din 21 octombrie 1945) sau chiar ca argument de independen┼ú─â na┼úional─â:pictorul italian de orientare socialist─â, Renato Guttoso (1912-1987), a reluat aceea┼či tem─â, ├«n 1957, ├«n tabloul ÔÇ×Libertatea conduc├ónd poporul algerianÔÇŁ.

137401955   Copy jpg jpeg

Realismul socialist stalinist:superabunden┼ú─â ├«n satele ruse┼čti ┼či ┼čantiere ├«n care se lucra ├«ntr-un entuziasm frenetic

La sf├ór┼čitul anilor ÔÇÖ20, stilul realist promovat de c─âtre cei din Asocia┼úia Arti┼čtilor din Rusia Revolu┼úionar─â (stil agreat de liderii marilor sindicate ┼či de oficialii din Armata Ro┼čie) a avut c├ó┼čtig de cauz─â, preg─âtind impunerea de c─âtre Stalin, la Congresul scriitorilor sovietici din 1934, a doctrinei realismului socialist, prezentat drept o continuare a tradi┼úiilor ruse┼čti. Astfel, propaganda sovietic─â a primit un nou suflu, deoarece via┼úa trebuia redat─â doar prin prisma partidului comunist, iar realitatea pictat─â putea fi doar una socialist─â:├«n satele ruse┼čti era ├«ntotdeauna superabunden┼ú─â (precum ├«n ÔÇ×PorumbulÔÇŁ, tabloul Tatianei Yablonskaya din 1949), pe ┼čantiere tinerii lucrau ├«ntr-un entuziasm frenetic (precum cei din tabloul din 1934 al Serafimei Ryangina, ÔÇ×Sus, tot mai susÔÇŁ), iar muncitorul sovietic avea obligatoriu un profil eroic.

Cli┼čeele realismului socialist din anii ÔÇÖ30 au fost at├ót de puternice, ├«nc├ót, pentru mul┼úi sovietici, imaginea URSS din acea perioad─â este cea p─âstrat─â pe pere┼úii unor sta┼úii ale metroului din Moscova ┼či nu cea din fotografiile ┼či filmele de arhiv─â despre marea foamete din Ucraina. Chiar ┼či Revolu┼úia bol┼čevic─â a fost transpus─â plastic doar conform canoanelor partidului:ÔÇ×Asaltul asupra Palatului de iarn─âÔÇŁ nu putea s─â se fi desf─â┼čurat dec├ót a┼ča cum a fost pictat, ├«n timp ce ÔÇ×Cuv├óntarea lui Stalin la Congresul al XVI-lea al Partidului comunistÔÇŁ, potrivit lucr─ârii lui Alexandr Gherasimov din 1933, generase o atmosfer─â pioas─â, de slujb─â la biseric─â, prezidiul ascult├óndu-l cu evlavie pe Stalin, la umbra efigiei uria┼če a lui Lenin.

10 gerasimovstalinat18th jpg jpeg

Trupuri atletice de r─âzboinici ┼či trupuri goale de femei

Dac─â fasci┼čtii italieni au permis crea┼úii plastice acord├ónd libertate stilistic─â, dar cu condi┼úia p─âstr─ârii mesajului fascist (lucrarea cubist─â ÔÇ×Sintez─â fascist─âÔÇŁ de Alessandro Bruschetti, din 1935, sau sculptura ÔÇ×Profilul continuu al lui MussoliniÔÇŁ de Renato Bertelli, din 1933), nazi┼čtii au optat ferm pentru rigorile unui realism popular ÔÇô volkischÔÇô ├«n art─â, care s─â exprime desigur viziunea lor ideologic─â asupra superiorit─â┼úii rasiale ariene, resping├ónd cu violen┼ú─â orice alt─â form─â sau stil artistic, sub eticheta de ÔÇ×imperialism iudaicÔÇŁ sau ÔÇ×bol┼čevism culturalÔÇŁ. Nazi┼čtii au fost cu mult mai eficient organiza┼úi ┼či mai pragmatici dec├ót fasci┼čtii italieni, ministrul propagandei Joseph Goebbels ├«nfiin┼ú├ónd, ├«n toamna anului 1933, Camera de Cultur─â a Reich-ului (Reichskulturkammer, care, ├«n 1935, includea 15.000 arhitec┼úi, 14.300 pictori, 2.900 de sculptori ┼či 6.000 designeri), pentru ├«nregimentarea institu┼úional─â a tuturor creatorilor de art─â germani. ┼×i apoi, dup─â ce regimul fusese consolidat, Goebbels a organizat, ├«n 1937, la Munchen o mare expozi┼úie cu lucr─ârile de art─â considerate de nazi┼čti drept degenerate (Entartete Kunst), deci proscrise. Singurul stil agreat de puterea nazist─â era cel realist-figurativ, iar cubismul ┼či expresionismul erau ferm respinse. Dac─â ├«n anii antebelici pictorii nazi┼čti au insistat s─â redea scene reprezent├ónd Germania bucolic─â, cu familia ┼ú─âranului german ├«n prim-plan, drept elementul-model s─ân─âtos, arian al na┼úiei (precum ÔÇ×R─âsplata munciiÔÇŁ de Gisbert Palmie, 1933, sau ÔÇ×Familie de ┼ú─âraniÔÇŁ de Adolf Wissel), apropierea r─âzboiului a stimulat picturi reprezent├ónd fie trupuri atletice de r─âzboinici, conform canoanelor artei antice grece┼čti, fie trupuri goale de femei care se ofer─â ascult─âtoare privirilor ┼či dorin┼úelor b─ârbatului hitlerist ┼či lupt─âtor (ÔÇ×Judecata lui ParisÔÇŁ, de Ivo Saliger, 1939), pentru a na┼čte copii ├«ntru binele statului na┼úional-socialist german. Astfel, lucr─ârile de art─â fasciste ┼či naziste vorbesc mai mult ┼či mai limpede despre mentalul ┼či psihozele dictatorilor dec├ót despre realitatea cotidian─â din Italia ┼či Germania acelor ani.

Nu există picturi contemporane marilor bătălii ale românilor cu turcii

Dintr-o sumedenie de cauze istorice, economice, sociale sau chiar culturale, ├«n ┼ú─ârile rom├óne nu au existat p├ón─â ├«n secolul al XIX-lea pictori-cronicari autohtoni, de curte, din ale c─âror lucr─âri s─â afl─âm cum ar─âta, dac─â nu Basarab I sau Mircea cel B─âtr├ón ├«n secolul al XV-lea, atunci m─âcar ┼×tefan cel Mare sau Vlad ┼óepe┼č ├«n secolul al XVI-lea (├«n aceea┼či epoc─â cu Henric al VIII-lea al Angliei) sau Mihai Viteazul la finele secolului al XVI-lea (atunci c├ónd ├«n Fran┼úa domnea Henric al IV-lea).

Nu exist─â picturi sau gravuri contemporane marilor b─ât─âlii ale rom├ónilor cu turcii sau cu t─âtarii, pe care le evoc─âm at├ót de des, tot a┼ča cum ├«n spa┼úiul rom├ónesc Rena┼čterea nu a p─âtruns pentru c─â nici arti┼čti pe m─âsur─â nu au putut s─â apar─â. ├Än afara unor reprezent─âri canonice pe pere┼úii unor biserici ctitorite de voievozii valahi (Mircea cel B─âtr├ón) sau moldoveni (┼×tefan cel Mare) sau de unele gravuri sumare din cronicile occidentale ale timpului nu avem nicio imagine autohton─â, conving─âtoare, referitoare la secole ├«ntregi de istorie. Practic, p├ón─â la ├«nceputul secolului al XIX-lea nu avem nicio m─ârturie iconografic─â (cu excep┼úia celor canonic-biserice┼čti) asupra vie┼úii, oamenilor, caselor, evenimentelor din teritoriul Rom├óniei actuale. Singura resurs─â sunt tot m─ârturiile cu valoare istoric─â l─âsate de arti┼čtii occidentali ├«n castelul Ambras (pentru Vlad ┼óepe┼č) sau la Praga (pentru Mihai Viteazul), unele cronici germane ilustrate, c├óteva stampe tot str─âine ┼či cam at├ót. Un trist ┼či dramatic vid iconografic, adesea prea sub┼úire suplinit de documente autentice sau de referin┼úe sc─âpate prin cronici str─âine, se ├«ntinde peste o mare parte din istoria na┼úional─â.

Primele m─ârturii picturale autentice, abia ├«n secolul al XIX-lea:ÔÇ×Doroban┼úul, ÔÇ×Atacul de la Sm├órdanÔÇŁ

Dac─â tablourile entuziast revolu┼úionare ale lui Daniel Rosenthal (ÔÇ×Rom├ónia revolu┼úionar─âÔÇŁ ┼či ÔÇ×Rom├ónia rup├óndu-┼či c─âtu┼čele pe C├ómpia Libert─â┼úiiÔÇŁ) m─ârturiseau deschis influen┼úa lucr─ârilor de gen ale lui Delacroix, abia minu┼úioasele reconstituiri istorice, dar tot subiectiv-romantice, ale lui Theodor Aman (1831-1891), precum ÔÇ×Tudor VladimirescuÔÇŁ, ÔÇ×Vlad ┼óepe┼č ┼či solii turciÔÇŁ sau ÔÇ×Atacul de noapteÔÇŁ au reprezentat primele imagini ale trecutului rom├ónesc ├«nf─â┼úi┼čat pe p├ónz─â, al─âturi de m─ârturiile contemporane ÔÇ×Hora Unirii la CraiovaÔÇŁ sau ÔÇ×Proclamarea UniriiÔÇŁ.

R─âzboiul de Independen┼ú─â din 1877-1878 i-a permis lui Nicolae Grigorescu (1838-1907) ┼či altor pictori ┼či graficieni trimi┼či pe fronturile de la Plevna, Vidin, Sm├órdan, pentru a se inspira ├«n lucr─ârile lor, crearea primelor tablouri-document privind r─âzboaiele rom├ónilor, ÔÇ×Doroban┼úulÔÇŁ sau ÔÇ×Atacul de la Sm├órdanÔÇŁ intr├ónd ca modele-reper iconografic direct ├«n con┼čtiin┼úa popular─â. Opera plastic─â de cea mai mare amplitudine ┼či valoare documentar-istoric─â r─âm├óne ├«ns─â fresca interioar─â de la Ateneu, realizat─â de Costin Petrescu ┼či inaugurat─â ├«n 1937, o uimitor de complet─â ┼či expresiv─â sintez─â a istoriei rom├ónilor de la Traian ┼či Decebal p├ón─â la Cuza ┼či Carol I.

Prinos Marelui Rege Carol I partea 4 poza 6 Smardan dupa Grigorescu 6 jpg jpeg

Ilegali┼čtii comuni┼čti ÔÇô absen┼úi din istorie, dar prezen┼úi ├«n picturi

├Äntr-o Rom├ónie postbelic─â predominant semianalfabet─â, intelectualitatea afl├óndu-se ├«ntr-o minoritate zdrobitoare, imaginea avea un rol determinant ├«n transmiterea mesajelor comuni┼čtilor c─âtre popula┼úie. Pe de alt─â parte, pictura ┼či grafica puteau acoperi prin compozi┼úii tematice absen┼úa unor dovezi concludente ┼či corespunz─âtoare ideologic privind activitatea ilegali┼čtilor comuni┼čti a c─âror legitimitate se baza doar pe... vorbe;├«n condi┼úiile acestei absen┼úe din istorie, arta plastic─â trebuia s─â asigure documentarea iconografic─â at├ót pentru trecut, c├ót ┼či pentru prezent. Lozincile cuprinz├ónd cuvinte c├ót mai simple, scrise c├ót mai mare (de tipul ÔÇ×Tr─âiasc─âÔÇŽÔÇŁ sau ÔÇ×JosÔÇŽÔÇŁ), nu erau suficiente dac─â nu erau ├«nso┼úite de ilustra┼úii c├ót mai sugestive. Pictorilor le-a revenit, astfel, un rol principal ├«n a traduce vizual mesajele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Emil Bodn─âra┼č, Ana Pauker, Vasile Luca, pe ├«n┼úelesul ÔÇ×maselor populareÔÇŁ. C├ó┼úi rom├óni v─âzuser─â cu ochii lor cum a fost intrarea Armatei Ro┼čii ├«n Bucure┼čti ├«n august 1944? Pu┼úini, doar c├ó┼úiva or─â┼čeni, la jurnalele cinematografice. Pentru a remedia situa┼úia, Editura de stat a multiplicat pe c─âr┼úi po┼čtale alb-negru tabloul ├«n ulei al viitorului laureat al Premiului de stat, ┼×t. Constantinescu (n. 1898), explicat direct, din titlu ÔÇ×Trupele sovietice eliberatoare ├«nconjurate cu dragoste ┼či recuno┼čtin┼ú─â de cet─â┼úenii CapitaleiÔÇŁ. Dup─â cum a fost multiplicat─â ┼či lucrarea graficianului Camilian Demetrescu, ┼či ea didactic denumit─â:ÔÇ×Popula┼úia rom├óneasc─â ├«nt├ómpin─â cu bucurie glorioasele trupe eliberatoare sovieticeÔÇŁ. Corobor├ónd aceste reconstituiri plastice de propagand─â cu notele din Jurnalullui Mihail Sebastian despre acela┼či eveniment petrecut la 31 august 1944 rezult─â c─â fr├ónturi de adev─âr, dar la scar─â mult mai mic─â, ele tot cuprind.

Pe de alt─â parte, dintre rom├ónii postbelici, aproape nimeni nu ┼čtia cum ar─âtase mult invocata lupt─â ├«n ilegalitate a comuni┼čtilor. Fotografii evident c─â nu fuseser─â f─âcute, drept care a fost necesar─â crearea unor picturi elocvente, precum compozi┼úia remarcabilului ┼×tefan Szonyi (1913-1968) intitulat─â ÔÇ×Tipografie ilegal─âÔÇŁ (expus─â ├«n epoc─â la Muzeul de art─â al R.S.R.), exploatat─â propagandistic at├ót prin reproducerea pe timbre, c├ót ┼či ├«n c─âr┼úi po┼čtale editate la aniversarea a 50 de ani de la ÔÇ×f─âurireaÔÇŁ P.C.R.

Potrivit ideologiei comuniste, muncitorul a devenit un subiect central al crea┼úiilor plastice. Graficieni de mare ┼či ├«n─âscut talent, precum Pavlin Nazarie, au creat la comanda partidului, ├«n afi┼če, plan┼če, ilustra┼úii de carte, de manual, acea realitate din agricultur─â sau industrie, acea imagine a trecutului de care avea nevoie regimul comunist pentru a-┼či sus┼úine tezele propagandistice ale epocii:muncitorul crea bel┼čugul ┼či se bucura de el, muncitorul crea pacea ┼či o ap─âra, muncitorul ├«ntruchipa perfec┼úiunea fizic─â ┼či moral─â, el era ÔÇ×omul nouÔÇŁ. De altfel, singurul spa┼úiu ├«n care s-a reu┼čit crearea ÔÇ×omului nouÔÇŁ, fie acesta sovietic, nazist, ceau┼čist, a fost cel al artelor plastice, el lipsind cu des─âv├ór┼čire de pe strad─â, din case, din institu┼úii...

DSCN1819 JPG jpeg

Culmea cultului personalit─â┼úii:┼×tefan cel Mare ciocne┼čte un pahar de vin cu Nicolae ┼či Elena

Realismul socialist de tip stalinist din anii ÔÇÖ50, care includea servitutea fa┼ú─â de URSS, a fost ├«nlocuit cu cel de tip ceau┼čist, care con┼úinea un puternic derapaj na┼úionalist ┼či care s-a transformat ├«n anii ÔÇÖ80 ├«n aberantul cult al personalit─â┼úii lui Nicolae Ceau┼čescu. A┼ča cum arti┼čti plastici germani, precum Arno Breker, sau sovietici, precum Vera Muhina, au dat form─â obsesiilor megalomanice ale dictatorilor Hitler, respectiv Stalin, tot a┼ča, pictori ┼či sculptori talenta┼úi ai Rom├óniei socialiste (Sabin B─âla┼ča, Ion Jalea, Viorel M─ârgineanu etc.) au documentat iconografic, prin lucr─ârile lor, viziunea na┼úionalist-comunist─â a lui Nicolae Ceau┼čescu din a doua jum─âtate a Epocii de aur. Astfel, al─âturi de tabloul ÔÇ×Eroii neamuluiÔÇŁ, din 1977, ├«n care Constantin Piliu┼ú─â i-a conferit lui Nicolae Ceau┼čescu legitimitate istoric─â (prezent├óndu-l drept continuator al lui Burebista, Mircea cel B─âtr├ón, Mihai Viteazul, ┼×tefan cel Mare, A.I. Cuza ┼či Nicolae B─âlcescu ÔÇô figurile istorice agreate de dictator), poate doar compozi┼úia ÔÇ×AniversareÔÇŁ, realizat─â de Dan Hatmanu, ├«n 1983, ├«n care voievodul ┼×tefan cel Mare ÔÇ×ieseÔÇŁ dintr-un tablou pentru a ciocni un pahar de ┼čampanie cu Elena ┼či Nicolae Ceau┼čescu de ziua lor de na┼čtere, ├«n ianuarie, reu┼če┼čte s─â exprime conving─âtor atmosfera de lingu┼čeal─â na┼úional─â, de supunere oarb─â, de ignorare a bunului sim┼ú caracteristic─â Epocii de aur.