Cum a ajuns opinca romanească pe Parlamentul de la Budapesta

În vara anului 1919, în urma unui atac neprovocat al armatei noului guvern bolşevic instalat la Budapesta, Armata Română pătrundea pe teritoriul Ungariei, primele unităţi române atingând capitala în noaptea de 3/4 august.

Primele subunităţi care au intrat în Budapesta au fost trei escadroane aparţinând Brigăzii 4 roşiori, aflate sub comanda generalului Gheorghe Rusescu.La bariera de est a oraşului, în seara zilei de 3 august, pe o ploaie torenţială, forţele române au fost întâmpinate de o delegaţie a guvernului maghiar, care a solicitat generalului Rusescu să nu intre în capitală. Acesta însă a ordonat ca tunurile să fie poziţionate în poziţie de luptă şi apoi, în fruntea cavaleriei, a pătruns în oraş. Pe timpul nopţii, efectivele au fost cartiruite în cazarma „Arhiducele Josef”.

La 4 august, orele 18, 00, generalul Gheorghe Mărdărescu, comandantul trupelor din Transilvania, primea pe bulevardul Andrassy defilarea unui detaşament compus din Regimentul 4 vânători, un escadron din Regimentul 23 artilerie şi un divizion din Regimentul 6 roşiori. Guvernator al Budapestei a fost numit generalul Ştefan Holban. În Ordinul de Zi emis cu acest prilej, generalul Mărdărescu, adresându-se „bravilor ostaşi ai Comandamentului Trupelor din Transilvania”, spunea:

„Faptul săvârşit de voi va rămâne pe vecie înscris în cartea neamului şi în istoria omenirii. Sunt nespus de mândru că v-am comandat şi adânc recunoscător tuturor pentru inima ce aţi pus în înfăptuirea izbândei”.

Pentru generalul Mărdărescu, data de 4 august avea şi o altă conotaţie:împlinea 53 de ani. Nu i-a iertat niciodată generalului Rusescu gestul de a intra primul în capitala inamicului, afirmând în memoriile sale, publicate în 1922:„Prin împingerea celor 3 escadroane din Brigada 4-a de roşiori spre Budapesta, în ziua de 3 august, nu numai că nu se putea obţine nimic, -căci, vom vedea mai jos, cum s-a făcut şi cum trebuia să se facă ocuparea Budapestei-dar, operaţiunea a întrecut marginile admisibile îndrăznelei şi, în plus, era în dauna scopului urmărit de comandamentul trupelor din Transilvania.”

Orgolii poate fireşti, dar care nu pun în umbră una dintre cel mai bine conduse campanii ale Armatei Române din întreaga ei istorie.

Sursă:adevarul.ro