Cum a ajuns China în rândul puterilor nucleare jpeg

Cum a ajuns China în rândul puterilor nucleare

Pe 16 octombrie 1964, în Republica Populară Chineză s-a dus la bun sfârşit primul test nuclear, ceea ce a trimis ţara în clubul puterilor care beneficiau de o astfel de înarmare, respectiv SUA. Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Franţa.

China iniţiase programul de arme nucleare încă din anii ’50, după războiul cu Coreea. La început, efortul a primit o susţinere constantă din partea URSS, care a trimis în China atât specialisti cât şi echipamente tehnice. Cercetarea privind asamblarea şi design-ul armelor nucleare se desfăşura la Beijing, la Institutul de Fizică şi Energie Atomică. Ulterior s-a construit şi o fabrică la Lanzhou unde se îmbunătătea uraniul pentru a produce un material mai potrivit pentru arme.

Odată cu răcirea relaţiilor sino-sovietice la finele anilor ‘50, ruşii şi-au retras tot sprijinul. În iunie 1959, Nikita Hrushciov a hotărât să refuze aprovizionarea chinezilor cu un prototip de bombă. Ruptura dintre cele două state a determinat China să demareze propriul proiect de testare nucleară, sub numele de cod 59-6, adică luna când a fost iniţiat.

Operaţiunea 59-6 s-a desfăşurat în zona de test Lop Nur, aflată în deşertul Gobi, provincia Xinjiang, China de Vest, aproape de altfel de faimosul drum comercial al mătăsii. Un dispozitiv special cu implozie a fost manevrat din vârful unui turn de oţel, producând o emisie de 22 de kilotone. A fost primul din cele 45 de teste nucleare ale chinezilor, toate desfăşurate la Lop Nur. 23 dintre aceste teste au avut loc în atmosferă, iar restul de 22 in subteran. Emisiile au variat de la 1 kilotonă la 4 megatone. Pe 17 iunie 1967, la numai 3 ani după operaţiunea 59-6, mai rapid decât în cazul celorlalţi posesori de arme nucleare, China a detonat prima bombă cu hidrogen.

Efectele testărilor nucleare asupra sănătătii umane, animalelro sau mediului sunt în mare măsură neinvestigate, în principiu din cauza lipsei datelor oficiale date publicităţii. Regiunea Xinjiang este cea mai mare diviziunea administrativă a Chinei şi aici îşi au reşedinţa 20 de milioane de oameni de diverse etnii. Un studiu realizat de fizicianul japonez Jun Takada sugerează că nivelurile maxime de radiaţii provenite de la testele cu emisii puternice au depăşit nivelul celor de la accidentul cu reactorul de la Cernobâl din 1986, afectând serios populaţia locală.

In 2008, guvernul chinez a început să furnizeze subsidii de valoare necunoscută personalului implicat în testările nucleare. Compensaţiile nu au fost însă extinse şi în favoarea rezidenţilor civili din districtul Xianjiang şi apropiere de zona de testare Lop Nur. China a desfăşurat ultimul test pe 29 iulie 1996, cu doar 2 luni înainte de semnarea actului Comprehensive Nuclear Test Ban Treay (CTBT), pe 24 septembrie acelaşi an. Cu toate acestea, nu a ratificat încă tratatul, pas necesar pentru intrarea sa în vigoare. Mai lipsesc ratificări şi în cazul altor state, şi anume Coreea, Egipt, India, Israel, Iran, Pakistan şi SUA.