Cum a ajuns capul unui viteaz domnitor român și a fiului său la Soliman Magnificul ca preț de iertare

Sfârşitul unui domnitor român şi al fiului său de 7 ani este strâns legat de altarul unei biserici din Râmnicu Vâlcea, care a rămas în istorie ca „schitul blestemat” de pe Dealul Cetăţuiei. Chiar dacă domnia domnitorului executat n-a fost prea lungă, acesta a reuşit să-i ţină piept faimosului Soliman Magnificul.

Radu de la Afumaţi a domnit în Ţara Românească într-o perioadă în care Imperiul Otoman era la apogeul puterii sale. Fiul nelegitim al lui Radu cel Mare a atras rapid atenţia lui Suleiman (Soliman) Magnificul care îşi dorea să transforme Ţara Românească într-un paşalâc, prin îndârjirea cu care a dejucat o perioadă planurile sultanului şi a ieşit biruitor din multe lupte. Acest fapt l-a determinat pe marele istoric Nicolae Iorga să-l numească pe domnitorul născut la Afumaţi, în judeţul Ilfov, drept „Domnitorul răzbunării creştine şi al mândriei româneşti”.

Vândut chiar de ai săi

Din păcate, faptele sale de vitejie n-au fost văzute cu ochi buni nici de către rude care l-au vândut turcilor. „Cei care au pus la cale complotul erau rude prin alianţă ale lui Radu de la Afumaţi, fiind căsătoriţi cu două verişoare primare, pe linie paternă, ale acestuia: Neagoe din Periş şi Drăgan din Merişani - Bucşani, mare postelnic între 1523 - 1525”, ne povesteşte directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea, prof. dr. Florin Epure. 

Neagoe din Periş îl slujise iniţial pe domnitor, în 1522, cu „dreaptă şi credincioasă slujbă”, fiind considerat „din casa” voievodului. Acesta l-a păstrat în toate sfaturile sale ca mare postelnic, vistier şi în cele din urmă vornic. De aceeaşi înaltă cinstire s-a bucurat şi Drăgan.

Cu toate acestea, boierii trădători au pornit lupta împotriva domnitorului sprijiniţi de o puternică armată turcească, ca să nu-şi piardă privilegiile în ţară. L-au urmărit pe domnitor până la Râmnicu Vâlcea. 

Cronica veche a Ţării Româneşti arată că: „Vornicul Neagu şi postelnicul Drăgan s-au ridicat împotriva lui şi au venit cu ostaşi în taină împotriva lui Radu - voievod. Domnul a prins de veste, dar n-a avut vreme să-şi strângă ostaşii şi a fugit cu fiul său Vlad - voievod ca să se ducă la banii de Craiova. Dar, când a ajuns la Râmnic, boierii l-au ajuns din urmă, l-au prins, l-au legat şi au tăiat capul lui şi capul fiului său Vlad - voievod, şi i-au ucis împreună la Râmnic, în anul 7037[1529] al lumii”, mai explică prof. dr. Epure.

 Acesta a fost ucis împreună cu fiul său Vlad, de numai 7 ani, chiar în altarul bisericuţei schitului de pe Dealul Cetăţuia din Râmnicu Vâlcea, sub ochii îngroziţi ai călugărilor.

„Pe drumul ce urcă spre Călimăneşti şi apoi spre Sibiu, la ieşirea de nord a Râmnicului, se află un deal cu o formă deosebită pe care se înalţă un lăcaş de cult, dar şi o incintă fortificată care a purtat dintotdeauna denumirea de Schitul sau Biserica Cetăţuia, locul unde au fost ucişi voievodul Radu de la Afumaţi şi fiul său Vlad, în urma complotului boieresc de la 2 ianuarie 1529”, lămureşte directorul de la Cultură Vâlcea. 

Secole de-a rândul lăcaşul sfânt, în altarul căruia s-au petrecut abominabilele crime, a fost numit „Biserica blestemată” şi n-a surprins pe nimeni când a devenit o ruină. Pe locul său a fost ridicată, în urmă cu două secole, altă biserică. 

„Nu cunoaştem care au fost cauzele asasinării primului domn român de către boieri. Chiar din acele timpuri şi până astăzi, s-au emis tot felul de păreri, începând cu intrigile Porţii şi chiar ale lui Mehmed-bey (care l-ar fi vrut domn pe fiul său), din pricina înclinării lui Radu către imperiali, şi până la ura boierimii de la Est de Olt împotriva domnului, chipurile pentru favorizarea Craioveştilor. Trupurile celor doi au fost îngropate la Mănăstirea Curtea de Argeş”, ne mai spune dr. Florin Epure. 

Tot de la istoric am mai aflat şi că: „După o relatare din ianuarie 1529 a judelui de Sibiu, trimisă la Buda, capul lui Radu de la Afumaţi ar fi fost trimis la Istanbul sultanului Soliman Magnificul”.

Letopiseţul Cantacuzinesc indică Râmnicul drept loc unde a fost asasinaţi Radu de la Afumaţi şi fiul său, fără să menţioneze şi alte aspecte. Nici în documentele emise în perioada secolelor XV I- XVII nu se aduc mai multe clarificări, ci se menţonează doar, stereotipal: „Radu Voievod care a pierit la Râmnic”. De aici şi nenumăratele opinii lansate de-a lungul timpului legate de locul uciderii domnitorului. Dintre toate însă varianta Cetăţuia, cunoscută cu precădere de la jumătatea secolului al XIX-lea, este cea mai agreată. 

Una dintre ele aparţine lui Alexandru Pelimon care, în 1858, în urma vizitei prin Râmnic, lasă în impresiile sale de călătorie, câteva rânduri despre Cetăţuia: „[...] aproape de Râmnic, la nord-vestul oraşului se află un deal foarte interesant cu o bisericuţă în vârfu-i; aici mai înainte a fost o cetate şi care şi până azi poartă această numire ![...] Înăuntru ei fu ucis Radu de la Afumaţi, şi p-ai căriia muri se conservă până mai încoa pete însăşi din sângele său, care rămâne ca o pată şi ca un blasfem ce cerea răzbunare asupra trădătorilor !”.

Dar iată ce mai aflăm de la istoricul Florin Epure legat de ce s-a întâmplat după uciderea domnitorului: „Se spune că, potrivit obiceiului, capul domnitorului ar fi fost transportat la Istanbul într-un recipient plin cu miere, astfel încât Soliman Magnificul să aibă dovada morţii lui Radu de la Afumaţi. Momentul de după decapitarea voievodului şi a fiului său a rămas învăluit în mister, iar o bună perioadă de timp nu se mai face referire la schit în niciun document”. 

Radu de la Afumaţi a domnit de cinci ori, în perioada 1522 - 1529, per total mai puţin de cinci ani şi jumătate de domnie, perioadă în care a avut 20 de confruntări cu armata otomană. Scurta sa domnie a reprezentat una dintre cele mai elocvente lecţii de demnitate în lupta pentru apărarea neamului românesc.

Moise Vodă, fiul lui Vladislav, a fost succesorul său la tron. „Acesta îi va suprima pe ucigaşii lui Radu de la Afumaţi şi pe alţi adversari, chiar în toiul nunţii sorei sale cu Marele Ban al Craiovei Barbu II Craiovescu, care a avut loc la data de 13 februarie 1530”, ne mai spune prof. dr. Florin Epure.

Deasupra mormântului lui Radu Afumaţi, de la Curtea de Argeş, a fost aşezată o lespede de marmură, care îl înfăţişează pe viteazul voievod călare, cu un buzdugan în mână şi cu mantia fluturând. Sub această imagine apar bătăliile purtate de domnitorul român.