Cu ce s a ales Nicolae Ceaușescu din clipa sa de glorie jpeg

Cu ce s-a ales Nicolae Ceaușescu din clipa sa de glorie

Regimurile totalitare aflate la putere ├«n Rom├ónia au stat ├«ntotdeauna foarte bine la capitolul propagand─â intern─â, ╚Ötiind s─â exploateze evolu╚Ťiile externe ├«n propriul beneficiu. A╚Öa a fost ╚Öi ├«n cazul propagandei de stat a regimului Ceau╚Öescu, pentru care invazia Cehoslovaciei socialiste din 1968 a fost o man─â cereasc─â. Viclenia nativ─â a lui Ceau╚Öescu se putea de-acum ├«nainte ├«mpleti cu a sa megalomanie, sub flamura na╚Ťionalismului comunist.

Analiza zisului moment de apogeu al lui Nicolae Ceau╚Öescu din 21 august 1968, din perspectiva pozi╚Ťiilor ╚Öi atitudinilor sale precedente ╚Öi ulterioare, permite dezv─âluirea adev─âratelor tr─âs─âturi, credin╚Ťe ╚Öi sim╚Ť─âminte definitorii ale acestuia: viclenia, frica, nesinceritatea, megalomania, care i-au determinat ╚Öi motivat ac╚Ťiunile pe parcursul ├«ntregii sale vie╚Ťi. Pretinsul patriotism, afi╚Öata dragoste de popor, mult apreciata sa disiden╚Ť─â fa╚Ť─â de sovietici, curajul deosebit adesea invocat se dizolv─â total ├«n fa╚Ťa stenogramelor de partid ale discu╚Ťiilor din cercul ├«nchis al Comitetului Executiv al CC al PCR sau a m─ârturiilor ÔÇô oric├ót de subiective ╚Öi tenden╚Ťioase ÔÇô ale acoli╚Ťilor s─âi cei mai apropia╚Ťi.  

3 jpg jpeg

Fiind vorba despre un regim de dictatur─â comunist─â ├«n deplin─âtatea formelor sale, ├«n care, potrivit principiilor constitu╚Ťionale statuate, partidul comunist reprezenta unica for╚Ť─â care conducea statul, voin╚Ťa, tr─âs─âturile, deciziile dictatorului aflat ├«n fruntea partidului se reflectau direct ├«n politica ╚Öi propaganda de stat. Principialitatea ╚Öi consecven╚Ťa politicilor PCR, ale secretarului s─âu general erau doar vorbe goale, menite discursurilor propagandistice pentru popor sau ipocritelor eschive diplomatice.

Primii pa╚Öi ai propagandei ceau╚Öiste de partid ╚Öi de stat 

Imediat ce, printr-o disimulare abil─â a ambi╚Ťiilor sale, fostul secretar cu organizatoricul a reu╚Öit s─â se fac─â ales succesor al lui Gheorghiu-Dej la conducerea PCR, Ceau╚Öescu era ├«nc─â nesigur de puterea sa, pe care trebuia s─â o ├«mpart─â cu cei care p├ón─â deun─âzi fuseser─â baroni credincio╚Öi lui Dej, respectiv Chivu Stoica ╚Öi Ion Gheorghe Maurer, dar ╚Öi cu al╚Ťi poten╚Ťiali rivali, precum Gheorghe Apostol sau Alexandru Dr─âghici.

Lupta pentru putere personal─â absolut─â se desf─â╚Öura ├«ns─â ├«n culisele ├«naltelor sfere de conducere ale Comitetului Central, pentru c─â propaganda destinat─â poporului b─âtea puternic toba pe recuno╚Ötin╚Ťa poporului pentru m─âre╚Ťele realiz─âri ale partidului, ├«n frunte cu t├ón─ârul s─âu secretar general. Al─âturi de acesta, sunt men╚Ťiona╚Ťi ├«n pres─â sau ├«n ╚Öiragul de portrete oficiale ╚Öi membrii Biroului Politic, ale c─âror poze ├«╚Öi mai fac ├«nc─â loc pe prima pagin─â a ÔÇ×Sc├ónteiiÔÇŁ. Ziua de na╚Ötere a ÔÇ×scumpului tovar─â╚ÖÔÇŁ era marcat─â deocamdat─â discret ├«n ÔÇ×Sc├ónteiaÔÇŁ, v├órsta liderului fiind mereu ├«nso╚Ťit─â de num─ârul impresionant al anilor s─âi de ÔÇ×activitate revolu╚Ťionar─âÔÇŁ. Nici nu se punea deocamdat─â problema unui cult al personalit─â╚Ťii, de╚Öi Ceau╚Öescu ├«ncepea s─â-╚Öi construiasc─â ├«ncetul cu ├«ncetul imaginea de lider providen╚Ťial ╚Öi de p─ârinte drag al na╚Ťiunii, care se preocup─â ne├«ncetat numai de bun─âstarea poporului.

Na╚Ťionalismul anti-rus timid, ini╚Ťiat de Dej la ├«nceputul anilor ÔÇÖ60 prin derusificarea institu╚Ťiilor de cultur─â, a fost intensificat treptat, spre satisfac╚Ťia rom├ónilor, ce tocmai fuseser─â ╚Öoca╚Ťi de nea╚Öteptatul ╚Öi odiosul Decret 770 din octombrie 1966 pentru controlul natalit─â╚Ťii, ce interzicea avorturile. Apari╚Ťia (controlat─â ╚Öi limitat─â) pe pia╚Ť─â, ├«ndeosebi ├«n magazinele din marile ora╚Öe, a unor produse occidentale de larg consum, simultan cu difuzarea anumitor filme ╚Öi muzic─â vest-europene, p├ón─â atunci prohibite, a ├«ndulcit trauma apari╚Ťiei decre╚Ťeilor. Deschiderile politicii externe a Rom├óniei socialiste decise de Ceau╚Öescu (pozi╚Ťia de necondamnare a Israelului dup─â R─âzboiul de ╚Öase zile ╚Öi stabilirea rela╚Ťiilor diplomatice la nivel de ambasad─â cu RFG), puternic reliefate ├«n presa de la Bucure╚Öti, sugerau o semnificativ─â desprindere de Moscova. Frondele limitate, seme╚Ťia controlat─â a lui Ceau╚Öescu fa╚Ť─â de sovietici, obiec╚Ťiile rom├óne╚Öti repetate ├«n cadrul Tratatului de la Var╚Öovia nu erau cunoscute de rom├óni, care aveau parte doar de cli╚Öeele propagandistice ╚Öi limba de lemn privind prietenia de nezdruncinat rom├óno-sovietic─â, afi╚Öat─â ╚Öi reconfirmat─â ├«n toate ocaziile; ├«n pres─â nu se sc─âpa nicio vorb─â despre conflictul din ce ├«n ce mai acut, cu inflexiuni armate, dintre China maoist─â ╚Öi URSS-ul brejnevist sau despre fric╚Ťiunile diplomatice cu marele frate de la R─âs─ârit.

1 jpg jpeg

├Än acest fel, f─âr─â a trece peste linia ro╚Öie care ar fi determinat o reac╚Ťie decisiv─â a sovieticilor, Ceau╚Öescu ├«╚Öi crea un spa╚Ťiu de manevr─â ├«n care putea s─â-╚Öi consolideze pozi╚Ťia intern─â ╚Öi s─â-╚Öi promoveze imaginea extern─â. Independen╚Ťa patriei, asociat─â cu un na╚Ťionalism din ce ├«n ce mai pregnant, deveniser─â cuvintele de ordine, pe care rom├ónii, dup─â aproape dou─â decenii de supunere ├«n fa╚Ťa Moscovei, le apreciau foarte mult. Ceau╚Öescu f─âcea astfel primii pa╚Öi spre urcarea pe soclul de lider politic de talie interna╚Ťional─â. Astfel, un moment foarte conving─âtor pentru rom├óni a fost vizita pre╚Öedintelui francez Charles de Gaulle la Bucure╚Öti ╚Öi Craiova ├«n mai 1968. Toate acestea au acoperit ├«n con╚Ötiin╚Ťa public─â semnifica╚Ťia primului cumul (prohibit c├óndva de Lenin) al func╚Ťiilor de partid ╚Öi de stat, Ceau╚Öescu lu├óndu-i locul ├«n 1967 lui Chivu Stoica la conducerea Consiliului de Stat al RSR.

Pe Ceau┼čescu l-a luat gura pe dinainte 

La fel ca ╚Öi v├órfurile ÔÇ×conducerii superioare de partid ╚Öi de statÔÇŁ, Ceau┼čescu fusese informat de Ion St─ânescu, ╚Öeful Securit─â╚Ťii, de proiectata invazie a Cehoslovaciei de c─âtre sovietici, invazie de la care fuseser─â exclu╚Öi, dar nu ╚Ötia data. Ceau╚Öescu chiar l-a prevenit de pl─ânuita invazie pe Alexander Dub─Źek cu ocazia vizitei sale ├«n Cehoslovacia din 15-17 august 1968, de╚Öi dictatorul rom├ón nu agrea deloc reformele comuni╚Ötilor cehoslovaci.

Secven╚Ťe elocvente privind atmosfera evenimentului, dar ╚Öi comportamentul liderilor rom├óni (obedien╚Ťa lingu╚Öitoare al lui Corneliu M─ânescu, r─âspunsurile ╚Öerpuitor-evazive ale lui Ceau╚Öescu la conferin╚Ťa de pres─â) pot fi apreciate de fiecare ├«n pelicula documentar─â a lui Andrei Ujic─â, ÔÇ×Autobiografia lui Nicolae Ceau╚ÖescuÔÇŁ. Dac─â e s─â-i d─âm crezare lui ╚śerban Orescu, ├«nc─â din 20 august 1965, Ceau┼čescu aprobase, ├«n secret, trecerea limitat─â prin Rom├ónia a militarilor trupelor Pactului de la Var┼čovia, fapt ce anuleaz─â din start imaginea de disident anti-sovietic a t├ón─ârului lider comunist. Desigur, rom├ónii nu au ╚Ötiut nimic despre ce se clocea ├«n cotloanele ascunse ale comunismului european ╚Öi nici de m─âsurile militare de prevenire ordonate de Ceau╚Öescu for╚Ťelor armate ╚Öi Securit─â╚Ťii. Altfel spus, anun╚Ťul invaziei survenite ├«n noaptea de 20 spre 21 august 1968 nu a luat chiar pe nepreg─âtite sus-numita conducere superioar─â de partid ╚Öi de stat, chiar dac─â aceasta a fost sculat─â din pat.

Faimosul discurs al lui Nicolae Ceau╚Öescu de la mitingul spontan-organizat din 21 august 1968, care, ├«ntr-adev─âr, a f─âcut ocolul lumii, uimite de ├«ndr─âzneala ie╚Öit─â din comun pentru un lider comunist, a fost rezultatul unor discu╚Ťii premerg─âtoare purtate ├«n zori de zi cu membrii CC ai PCR. ├Än consecin╚Ť─â, Ceau╚Öescu a ie╚Öit la balcon cu un mandat scris, dar, potrivit m─ârturiei postdecembriste a lui Alexandru B├órl─âdeanu, deoarece, oric├ót de peltic─â ╚Öi regional─â i-ar fi fost vorbirea, el se credea un mare orator capabil s─â ├«nfl─âc─âreze masele, l-a luat gura pe dinainte. Ceau╚Öescu a abandonat la un moment dat textul de pe h├órtie ╚Öi a condamnat invazia mult mai vehement dec├ót era prev─âzut. Discursul, in extenso, ╚Öi frazele cele mai virulente ale acestuia sunt deja foarte des citate. Tot dup─â decembrie 1989, prim-ministrul din acea vreme, Ion Gheorghe Maurer, i-a spus Laviniei Betea c─â ÔÇ×prin ceea ce a f─âcut, Ceau┼čescu a creat doar un risc enorm pentru ┼úar─â. Ar fi putut s─â condamne invadarea Cehoslovaciei, dar ├«n ni┼čte termeni mult mai diplomatici ┼či mai ra┼úionaliÔÇŁ.

2 jpg jpeg

Totu╚Öi, ├«n timpul acelui discurs, probabil c─â Ceau╚Öescu a sim╚Ťit c─â retorica na╚Ťionalist─â, patriotic─â ╚Öi anti-sovietic─â avea un ecou deosebit de puternic ├«n r├óndul celor 100.000 de rom├óni aduna╚Ťi ├«n Pia╚Ťa Republicii nu cu for╚Ťa. Poate nu imediat, dar ├«n perioada urm─âtoare el ╚Öi-a dat seama c─â aici se afla cheia viitoarei sale puteri discre╚Ťionare, izvorul de la care putea s─â-╚Öi satisfac─â setea megalomanic─â. A╚Öa cum a punctat Dennis Deletant, Ceau╚Öescu tocmai descoperise ÔÇ×c─â apelul la sentimentul na┼úional constituie un mecanism eficient de control social ┼či de dictatur─â personal─â. Aceasta l-a convins de avantajele pe care le-ar putea c├ó┼čtiga de pe urma accentu─ârii simbolurilor na┼úionale ┼či a propriei sale importan┼úeÔÇŁ. Dar despre urm─ârile acestei revela╚Ťii ceau╚Öiste, rom├ónii aveau s─â-╚Öi dea seama, suport├óndu-le, treptat, pe pielea ╚Öi nervii lor c├ó╚Ťiva ani mai t├órziu, mai ales dup─â 1974.

Cinci zile de pres─â liber─â ╚Öi anti-sovietism 

Deocamdat─â, au urmat cinci zile de adev─ârat─â libertate a presei ╚Öi de explozie a puternicelor sentimente anti-sovietice ale rom├ónilor, ce fuseser─â reprimate prin for╚Ťa armelor ruse╚Öti ╚Öi a Securit─â╚Ťii rom├óne de prea mult─â vreme.

Mul╚Ťi au r─âmas uimi╚Ťi pe 22 august, la transmisiunea ├«n premier─â, ├«n direct la televiziune, a ╚Öedin╚Ťei Marii Adun─âri Na╚Ťionale, auzindu-l, potrivit amintirilor lui Dan Ciachir, pe mitropolitul Moldovei, Iustin Moisescu, care avea s─â devin─â patriarh, vorbind din partea Bisericii Ortodoxe Rom├óne, pomenindu-l nu mai pu╚Ťin de cinci ori pe Dumnezeu, ceea ce nu se mai ├«nt├ómplase p├ón─â atunci din 1948. Tot a╚Öa se ├«nt├ómplase ╚Öi ├«n 1941, ├«n URSS-ul ateu, c├ónd, ├«ncol╚Ťit fiind de Wehrmacht-ul nazist, Stalin deschisese bisericile ╚Öi ├«i chemase pe preo╚Ťi s─â ajute la mobilizarea ru╚Öilor.

Tot ├«n acea ╚Öedin╚Ť─â a Marii Adun─âri Na╚Ťionale a fost adoptat─â ╚Öi Declara╚Ťia cu privire la principiile de baz─â ale politicii externe ale Rom├óniei, conform c─âreia ÔÇ×numai organele alese ale partidului ╚Öi statului poart─â r─âspunderea asupra destinelor unei na╚Ťiuni socialisteÔÇŁ. Dup─â dou─â decenii ├«n care destinul Rom├óniei fusese hot─âr├ót la Moscova, aceast─â declara╚Ťie pe fa╚Ť─â de independen╚Ť─â fa╚Ť─â de URSS a fost privit─â de rom├óni drept un act de mare curaj patriotic. Declara╚Ťia era doar ├«nc─â o mostr─â a demagogiei comuniste deoarece, pe fond, din punct de vedere economic (apartenen╚Ťa la CAER, aprovizionarea cu materii prime, tehnologie, piese schimb etc.), militar (apartenen╚Ťa la Tratatul de la Var╚Öovia, ├«nzestrarea ╚Öi mentenan╚Ťa avia╚Ťiei, rachetelor anti-aeriene, a tehnicii de lupt─â grea) ╚Öi chiar politic (pentru supravie╚Ťuirea regimului comunist, indiferent de numele dictatorului) Rom├ónia r─âm├ónea ├«n continuare dependent─â de URSS.

A doua zi, pe 23 august, Ziua Na╚Ťional─â a RSR, la Bucure╚Öti au defilat ostentativ proasp─ât anun╚Ťatele G─ârzi patriotice, a c─âror ├«nfiin╚Ťare avea s─â fie legiferat─â abia pe 4 septembrie. Tot potrivit amintirilor lui Dan Ciachir, deta╚Öamentul de G─ârzi patriotice a f─âcut un ocol ╚Öi prin fa╚Ťa Ambasadei URSS, acolo unde ╚Öi c├óteva zeci de studen╚Ťi au protestat, f─âr─â obi╚Önuita interven╚Ťie brutal─â a Mili╚Ťiei.

M─âria Ta 

Presa scris─â, radioul, televiziunea publicau ├«n flux continuu adeziuni ├«nfl─âc─ârate la politica partidului ╚Öi a secretarului s─âu general, comentarii de pretudindeni, ╚Ötiri ale agen╚Ťiei de pres─â cehoslovace tip─ârite ├«n clandestinitate ├«n Praga ocupat─â de tancurile sovietice (transmise de corespondentul Agerpres, Eugen Ionescu), ecouri ale mass-media interna╚Ťionale l─âs├ónd impresia de libertate ╚Öi absen╚Ť─â a cenzurii sau a controlului ideologic obi╚Önuit.

Mul╚Ťi intelectuali, p├ón─â atunci reticen╚Ťi sau chiar ostili regimului comunist, precum Paul Goma, au f─âcut cerere de ├«nscriere ├«n partid. Unii s-au adresat ├«n scrisorile lor de adeziune fa╚Ť─â de secretarul general al PCR cu apelativul de M─âria Ta, ├«n condi╚Ťiile ├«n care cultul personalit─â╚Ťii ├«nc─â nu se instalase. Entuziasmul patriotic cuprinsese pe toat─â lumea, dar ├«mpreun─â cu teama, ╚Öi aceasta generalizat─â, privind o iminent─â invazie sovietic─â a Rom├óniei. Toat─â lumea (mul╚Ťi militari au fost pleca╚Ťi cu lunile de acas─â) ╚Ötia c─â armata era ├«n stare de alert─â la grani╚Ťe ╚Öi c─â primise ordin s─â reziste tancurilor sovietice, chiar dac─â despre acest lucru nu se preciza explicit ├«n pres─â. Aceast─â spaim─â fa╚Ť─â de o invazie sovietic─â a fost ├«ntre╚Ťinut─â cu succes ├«n r├óndul popula╚Ťiei ╚Öi militarilor rom├óni de propaganda ceau╚Öist─â p├ón─â ├«n 22 decembrie 1989.

ÔÇ×Am vorbit cu comandantul, nu va mai l─âtraÔÇŁ 

Dar geopolitica R─âzboiului Rece urma implacabil at├ót regula imuabilelor sfere de influen╚Ť─â stabilite ╚Öi respectate de marile puteri, c├ót ╚Öi limitele distan╚Ťelor geografice. Occidentul a reac╚Ťionat palid, doar diplomatic, la cople╚Öitoarea invazie sovietic─â a acelor 600.000 de militari (mai mare dec├ót interven╚Ťia american─â ├«n Vietnam), deoarece, a╚Öa cum scria ÔÇ×The GuardianÔÇŁ, ÔÇ×Trebuie s─â recunoa╚Ötem c─â sovieticii sunt st─âp├óni ├«n Europa R─âs─âritean─â ╚Öi Occidentul nu le poate contesta aceast─â pozi╚Ťie dec├ót risc├ónd un al treilea R─âzboi mondialÔÇŁ.

4 jpg jpeg

Dar rom├ónii care se inflamau ├«mpotriva agresiunii URSS nu puteau afla de aceste cinice considerente geopolitice, tot a╚Öa cum nu puteau auzi nici de sfatul, preluat din g├óndirea maoist─â, dat rom├ónilor de premierul Ciu En Lai, sosit intempestiv la recep╚Ťia de 23 August, organizat─â de Ambasada Rom├óniei din Pekin, dup─â care ÔÇ×focul nu se stinge cu ap─â de departeÔÇŁ. Un du╚Ö rece a primit Ceau╚Öescu ╚Öi la ├«nt├ólnirea secret─â de la V├«r╚Öe╚Ť, pe care a avut-o pe 24 august cu liderul iugoslav Tito, cel care ├«l ├«nfruntase deschis pe Stalin ╚Öi care i-a retezat scurt fantasmele belicoase: ÔÇ×v─â sprijinim politic ╚Öi moral, chiar suntem gata s─â accept─âm ca voi, conducerea rom├óneasc─â, s─â vin─â pe teritoriul nostru, ├«ns─â f─âr─â armament, nici m─âcar arme albeÔÇŁ.

├Än fine, pe 25 august 1968, fronda teribilist─â a lui Ceau╚Öescu a fost definitiv stopat─â odat─â cu audien╚Ťa ambasadorului sovietic A.V. Basov, stenogramele discu╚Ťiilor dovedind c─â ├«n fa╚Ťa emisarului Mocovei ÔÇ×curajulÔÇŁ ÔÇ×disidentuluiÔÇŁ anti-sovietic se topise complet: ÔÇ×Suntem de acord c─â trebuie s─â facem ├«n a┼ča fel ├«nc├ót s─â se reglementeze ┼či s─â se normalizeze c├ót mai repede situa┼úia din Cehoslovacia, ca organele de partid ┼či de stat s─â-┼či poat─â desf─â┼čura activitatea ┼či s─â poat─â ├«ntr-adev─âr respinge orice propagand─â imperialist─âÔÇŁ, a spus atunci Ceau╚Öescu. Pentru anihilarea oric─ârei alte posibile rebeliuni ├«n r├óndul comuni╚Ötilor rom├óni, ambasadorul sovietic inten╚Ťionat a raportat la Moscova, pe un telefon public ascultat de Securitate: ÔÇ×Am vorbit cu comandantul, nu va mai l─âtra, nu va mai l─âtraÔÇŁ. ╚śi, ├«ntr-adev─âr, Ceau╚Öescu nu a mai l─âtrat, iar ca dovad─â st─â coresponden╚Ťa sa cu Leonid Brejnev (publicat─â ├«n volumul coordonat de Lavinia Betea) din perioada urm─âtoare, care arat─â un dialog tov─âr─â╚Öesc amiabil, lipsit de asperit─â╚Ťi.

Lini┼čte din nou 

Dup─â 25 august 1968, presa rom├óneasc─â a revenit la tonul obi╚Önuit, chestiunea cehoslovac─â a trecut de pe prima pagin─â pe cea dedicat─â actualit─â╚Ťii interna╚Ťionale, tema prieteniei cu ╚Ť─ârile socialiste a fost reluat─â, ├«nsu╚Öi Ceau╚Öescu declar├ónd pe 26 august c─â ÔÇ×nimic nu poate afecta bunele rela┼úii de cooperare ┼či prietenie dintre Rom├ónia ┼či URSSÔÇŁ.

Protestul naivilor studen╚Ťi bucure╚Öteni din decembrie 1968 a fost reprimat, iar timida ├«ncercare a scriitorilor de a sc─âpa de lespedea dogmelor ideologice a fost ╚Öi aceasta stopat─â. Toate acestea se ├«nt├ómplau cu trei ani ├«nainte de faimoasele Teze din iulie 1971, ce au marcat mica revolu╚Ťie cultural─â ceau╚Öist─â.

Au r─âmas ├«ns─â ├«n func╚Ťiune, fiind chiar amplificate treptat de propaganda ceau╚Öist─â de partid ╚Öi de stat, dogmele r─âzboiului ├«ntregului popor pentru ap─ârarea patriei (fiind imediat legiferat─â ├«nfiin╚Ťarea Garzilor patriotice ╚Öi a Forma╚Ťiunilor tineretului pentru ap─ârarea patriei, accentele fiind ├«nt─ârite ╚Öi prin Legea nr. 14 din 1972 privind ap─ârarea patriei), imperativul na╚Ťional ÔÇ×str├óns uni╚Ťi ├«n jurul partidului, a secretarului s─âu generalÔÇŁ, dar ╚Öi formula ÔÇ×neamestecului ├«n treburili interneÔÇŁ. Acestea au fost marile beneficii pentru Ceau╚Öescu, dar care i-au adus p├ón─â la urm─â, printr-un nea╚Öteptat ╚Öi tardiv recul, ╚Öi pieirea.

Uria┼č capital de imagine, din care s-a ales praful 

Lipsit de cultur─â, lacom ╚Öi frustrat ├«nc─â din copil─ârie, ros de ambi╚Ťii ╚Öi orgolii nem─âsurate, Ceau╚Öescu ╚Öi-a risipit ├«n deceniul urm─âtor uria╚Öul beneficiu ob╚Ťinut ├«n urma momentului s─âu de apogeu.

├Än primul r├ónd, Ceau╚Öescu, ╚Öi implicit statul rom├ón au intrat ├«n gra╚Ťiile politice ╚Öi economice ale Occidentului: credite avantajoase, acces la tehnologii industriale, leg─âturi culturale, o pres─â favorabil─â. Dup─â num─ârul de vizite ├«ntreprinse pe tot mapamondul, dar ├«ndeosebi ├«n capitalele vest-europene, Ceau╚Öescu a devenit unul dintre cei mai mari turi╚Öti oficiali dintre ╚Öefii de stat din acea vreme.

Rom├ónii ├«ndeosebi au fost foarte impresiona╚Ťi pe 3 august 1969, c├ónd l-au v─âzut pe noul pre╚Öedinte al SUA, republicanul Richard Nixon, juc├ónd Perini╚Ťa ├«n Pia╚Ťa Victoriei, al─âturi de Ceau╚Öescu, neb─ânuind c─â proasp─âtul locatar de la Casa Alb─â urm─ârea doar s─â-i pi╚Öte un pic pe sovietici. Dar Ceau╚Öescu i-a luat drept sincere laudele pe care acesta i le-a adus ╚Öi a ├«nceput construc╚Ťia unui ├«ntreg e╚Öafodaj propagandistic de mare om politic de talie interna╚Ťional─â, capabil s─â negocieze pacea ╚Öi dezarmarea nuclear─â, ascultat de toate cancelariile marilor puteri. Probabil c─â nu ╚Öi-a dat seama c─â a fost folosit de Occident doar ca pion propagandistic anti-sovietic ╚Öi curea de leg─âtur─â diplomatic─â, fiind repudiat ├«n anii ÔÇÖ80, imediat ce nu a mai fost util ca intermediar, nemaivorbind de ├«nr─âut─â╚Ťirea grav─â a politicilor sale interne.

Au mai rezultat ├«n urma discursului din 21 august 1968 ╚Öi trei dogme amintite mai sus, pe care Ceau╚Öescu a reu╚Öit s─â le toceasc─â, p├ón─â la anihilare complet─â, ├«n anii urm─âtori. Mai ├«nt├ói a fost lozinca, devenit─â piatr─â de temelie a politicii interne ceau╚Öiste: ÔÇ×str├ón╚Öi uni╚Ťi ├«n jurul partidului, a secretarului s─âu general, cel mai iubit fiu al poporuluiÔÇŁ. Acest slogan ├«i asigura comanda suprem─â ╚Öi discre╚Ťionar─â asupra ├«ntregii ╚Ť─âri, pe timp nelimitat.

Apoi a fost conceptul ÔÇ×r─âzboiului ├«ntregului popor pentru ap─ârarea patrieiÔÇŁ, sintagm─â ridicat─â la rang de doctrin─â na╚Ťional─â, dar pe care, atunci c├ónd Mihail Gorbaciov i-a cerut-o lui Ceau╚Öescu s─â o consulte, fie ╚Öi netradus─â, acesta nu a putut s─â-i prezinte liderului sovietic niciun text scris. Conceptul era menit a crea periculoasa iluzie c─â Rom├ónia, sub ├«n╚Ťeleapta conducere a lui Ceau╚Öescu, era capabil─â s─â fac─â fa╚Ť─â oric─ârei agresiuni sau amenin╚Ť─âri.

┼×i-a mai fost apoi ┼či ÔÇ×nemestecul ├«n treburili interneÔÇŁ ÔÇô laitmotivul politicii externe rom├óne╚Öti, menit s─â ├«i permit─â lui Ceau╚Öescu respingerea oric─âror critici sau presiuni externe privind respectarea drepturilor omului, pentru care chiar el semnase, la Helsinki, ├«n 1975...