Crimele sovietice de la Pãdureţi
Întoarcerea armelor împotriva Germaniei la 23 august 1944 a surprins multe unitãţi ale Wehrmacht-ului printre trupele române.
Orice rezistenţã era condamnatã din start eşecului din cauza distanţelor mari pânã la bazele sigure de pe teritoriul Ungariei sau Transilvaniei. Foştii aliaţi au avut 5048 de morţi şi 56.455 prizonieri.
Conform dreptului rãzboiului modern, România era responsabilã de soarta captivilor, dar Moscova nu respecta nici o regulã a dreptului internaţional modern. Toate materialele capturate de români au fost considerate trofee şi confiscate. Prizonierii au fost ceruţi şi apoi duşi în Uniunea Sovieticã.
Detaşamentele de escortã erau extrem de brutale cu prinşii. Erau unitãţi de escortã ale celebrului NKVD, afirmat prin masacrul de la Katyn, şi noţiunile dreptului internaţional nu existau pentru cei ce nu se omorau cu cultura, ci aveau cultul urii. Creierul le era împãnat cu citate din I. V. Stalin sau Ilya Ehrenburg. Ura împotriva celorlalţi era caracteristica dominantã. Nici detaşamentele Armatei Roşii nu aveau un comportament deosebit.
Cinci militari germani din lagãrul de la Caracal erau transportaţi în toamna anului 1944 spre URSS, dar un sublocotenent fanatic a considerat cã duşmanii poporului nu meritã sã mai trãiascã. A avut loc o judecatã sumarã în limba rusã şi s-au auzit cinci focuri de armã în ceafa condamnaţilor. A fost un proces tipic comunist, acuzaţia absurdã adusã victimelor fiind aceea de evadare.
Oare câţi deţinuţi din lagãrele roşii o auziserã înainte? Evenimentele s-au petrecut pe raza localitãţii Pãdureţi (comuna Lunca Corbului, judeţul Argeş) în ziua de 2 octombrie 1944. Cei cinci erau:Guter (Gunther ?) Daria (plutonier major din Regimentul 5 pionieri), Hoet Gutler (fruntaş din Regimentul 202 apãrare antiaerianã), Johann Maier (soldat din Regimentul 84 AA), Harman (Hermann ?) Tuhlt (soldat din Regimentul 156 Dorobanţi, probabil Landwehr) şi Hlumut (Helmuth ?) Culek (soldat din Regimentul 27 pionieri)1.
Se observã cã victimele erau oameni de rând şi aparţineau unor unitãţi specializate, puţin implicate în posibile crime pe teritoriul sovietic. Nu se fãceau deosebiri şi doar pistolul avea dreptate. Faptele pot fi incluse în categoria crimelor de rãzboi şi explicã de ce luptele de pe frontul antisovietic au fost deosebit de sângeroase. Interesant este faptul cã puterile aliate, prin Tratatul de pace de la Paris (1947), au eliminat posibilitatea urmãririi militarilor învingãtori vinovaţi de crime de rãzboi.
Pentru ca abuzul sovietic sã fie complet, sublocotenentul a încãlcat autoritatea locotenentului român Brahaschi Dumitru. Ofiţerul n-a putut decât sã protesteze timid în faţa armelor automate sovietice. Propria viaţã atârna de firul voinţei aliatului atotstãpânitor.
Dupã decenii de la comiterea faptelor, s-ar putea realiza identificarea victimelor şi îngroparea lor cu tot ceremonialul militar.
1. Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeanã Argeş, fond Prefectura Judeţului Argeş, dos. 41/1944, f. 9.
