Corespondența secretă a lui Ottokar Czernin, ambasadorul austro-ungar de la București, în vara anului 1914

În lunile iulie – august 1914, ambasadorul austro-ungar la București, contele Ottokar Czernin (foto sus - portret de Friedrich Miess), a purtat o corespondență intensă cu superiorul său de la Viena, contele Leopold Berchtold, ministrul de Externe al Austro-Ungariei. Berchtold îl informează pe Czernin în legătură cu acțiunile Vienei, în criza declanșată după Atentatul de la Sarajevo și îi cere acestuia din urmă să facă toate demersurile pentru a obține sprijinul României în războiul ce se prefigura. 

Pe 22 iulie, contele Berchtold trimitea o telegramă către ambasadorul austro-ungar la București prin care îl informa că Viena va înmâna a doua zi un ultimatum guvernului de la Belgrad. Ministrul de Externe al Austro-Ungariei îi spunea lui Czernin să-i informeze pe regele României, Carol I, și pe premierul Ion I. C. Brătianu cu privire la acest ultimatum „ în mod strict confidențial”, în virtutea tratatului secret de alianță dintre Puterile Centrale și România.  

„Rog pe Excelența Voastră, ca să comunicați în mod strict confidențial și referindu-vă la raportul nostru de alianță, M.S. Regelui și d-lui Brătianu, că ministrul (ambasadorul austro-ungar – n.r.) […] din Belgrad a primit ordin de a remite joi, la 23 ale curentei luni după amiaza, guvernului sârbesc, o notă, prin care acesta este somat ca până în 48 de ore să accepte un număr de cereri, pe care ne-am văzut siliți a i le face, atât în urma rezultatelor de până acum a instrucției afacerei din Sarajevo, cât și din convingerea că trebuie să punem capăt agitațiunilor tinzând la răscularea provinciilor de la frontieră, agitațiuni care pornesc de ani de zile din Belgrad.

Termenul de două zile este necesar pentru a evita obicinuita și inacceptabila politică de tărăgănare a sârbilor. Înștiințarea respectivă a Puterilor semnatare se va face la 24 ale curentei luni. În acea zi Excelența Voastră va fi în situațiune de a da guvernului român cunoștința exactă de conținutul acestei note. În convorbirea ce veți avea, vă veți exprima speranța, că guvernul sârb va accepta cererile noastre așa de drepte și de întemeiate”.

Pe 26 iulie, Berchtold îi informa pe Czernin că Serbia a respins ultimatumul și îi cerea ambasadorului să-i comunice regelui Carol I că Viena aștepta ca România să rămână neutră în cazul războiului cu Serbia. De asemenea, în cazul intervenției Rusiei în conflict, Berchtold afirma că Austro-Ungaria conta pe „colaborațiunea leală a României”.

„Serbia a respins cererile ce i-am adresat. În consecință am rupt relațiile diplomatice cu această țară. Excelența Voastră va comunica M.S Regelui [Carol I] faptul acesta și va arăta cu această ocaziune, că dragostea de pace a M.S apostolice [...], prea grațiosul nostru Suveran, precum și sentimentul său exemplar de răspundere, cunoscute M.S Regelui, oferă dovada convingătoare că mijloacele pacifice de care Monarhia ar fi putut uza, erau epuizate. În conflictul său cu Serbia, Austro-Ungaria nu urmărește interese egoiste pentru Monarhie; dimpotrivă, e vorba de a-și salvgarda teritoriul față de un vecin a cărui întreagă politică este îndreptată spre răscularea și ruperea provinciilor noastre de la frontieră.

Acestui lucru trebuie să i se pună în sfârșit capăt. Noi nu avem intențiunea de a face achizițiuni teritoriale în Serbia; sperăm însă că dacă războiul va izbucni, va rămâne localizat. De la fidelitatea de aliat și înalta Înțelepciune a M.S Regelui așteptăm ca România să păstreze cea mai strictă neutralitate. Noi înșine, în amintirea datoriilor de alianță, nu vom lua în decursul ulterior al evenimentelor nici o hotărâre care ar putea atinge interesele României, fără ca înainte să fi intrat în contact cu dânsa. În cazul că Rusia ar proceda în mod agresiv împotriva noastră, am conta pe cooperațiunea leală a României, ca aliată a noastră. În convorbirea ce veți avea cu domnul prim-ministru, Excelența Voastră se va inspira de asemenea din considerațiunile de mai sus”.

„Din nefericire nu prea am putea conta pe sprijinul militar al României”

Două zile mai târziu, Czernin îi comunica lui Berchtold rezultatul întrevederii sale cu regele Carol I, care a avut loc în ziua respectivă la Sinaia:

„Am executat ordinele ce am primit și anume într-o convorbire cu însuși M.S Regele. Rezultatul convorbirii este următorul:

I. Într-un război între Monarhie și Serbia, Majestatea Sa garantează stricta neutralitate a României.

II. De promisiunea Excelenței Voastre ca «noi înșine, în amintirea trecutului nostru de alianță, nu vom lua în decursul ulterior al evenimentelor nici o hotărâre care ar putea atinge interesele României, fără ca înainte să fi intrat în contact cu dânsa» - M.S. a luat cunoștință cu satisfacțiune.

III. În caz că Rusia ar proceda contra noastră, Regele mia spus că din nefericire nu prea am putea conta pe sprijinul militar al României.

Regele, care spunând aceste cuvinte, era atât de emoționat, cum nu l-am văzut, m-a asigurat că dacă ar putea să-și urmeze imboldul inimei, armata sa ar lupta neapărat de partea Triplei Alianțe. Dar nu poate. De un an, atâtea s-au schimbat, încât nu e în stare să ție tratatul. M-a rugat totuși să anunț pe Excelența Voastră, că și în conflictul cu Rusia va păstra stricta neutralitate și că nici o putere din lume nu l-ar putea determina vreodată sa ia armele contra Monarhiei”.

Pe 4 august, Czernin îl informa pe Berchtold cu privire la Consiliul de Coroană desfășurat la Sinaia, în ziua anterioară, care a decis proclamarea neutralității României:

„În acest moment primul ministru îmi comunică rezultatul Consiliului de Coroană: «După un apel călduros al Regelui de a pune în vigoare tratatul, Consiliul de Coroană a declarat cu toate voturile contra unuia, că nici un partid nu poate lua răspunderea unei asemenea acțiuni. Consiliul de Coroană a găsit că deoarece România nu a fost nici avertizată, nici întrebată asupra demersului austro-ungar la Belgrad, nu există casus foederis. Consiliul de Coroană a mai hotărât ca să se ia măsuri militare pentru asigurarea frontierei, ceea ce ar constitui un avantagiu pentru Monarhia austro-ungară, deoarece prin această frontieră ea ar fi acoperită pe mai multe sute de mile»”.

În aceeași zi, o telegramă a ministrului de Externe al Austro-Ungariei îi cerea contelui Ottokar Czernin să-l informeze imediat pe premierul român că „Puterile Centrale apreciază hotărârile Consiliului de Coroană”:

„În deplin acord cu cabinetul din Berlin, rog pe Excelența Voastră, ca să înștiințați imediat pe d-l. Brătianu, că cele două Puteri Centrale apreciază hotărârile Consiliului de Coroană român, că le consideră ca corespunzând relațiunilor amicale, și că deci continuă a privi România ca aliată a lor. În viitor vom ține de aceea în mod larg în seama interesele românești, și așteptăm cu încredere ca România va păzi frontierele sale din Moldova și va respinge o eventuală invaziune a Rusiei”.