Contraatacul de la Răzoare, apogeul Bătăliei de la Mărășești  jpeg

Contraatacul de la Răzoare, apogeul Bătăliei de la Mărășești

Luptele de la Răzoare, din ziua de 6/19 august 1917, au marcat apogeul operațiunilor de Mărășești. Arhivele Naționale ale României (ANR) publică două documente fotografice din fondul Institutul de studii Istorice și Social Politice ce înfățișează un aspect al luptelor și portretul căpitanului Grigore Ignat, erou căzut în luptele de la Răzoare, precum și o hartă a acțiunilor militare. 

Rezistența eroică a companiei 1 mitraliere din Regimentul 51 Infanterie a intrat în legendă. Dincolo de maniera în care este prezentată moartea căpitanului Grigore Ignat și a servanților din această companie la nivel istoriografic, aceasta implică un adevăr simplu: soldații și gradații respectivi au rezistat pe câmpul de luptă cu prețul vieții lor. Moartea lor nu a fost de prisos. Un ceas de întârziere a înaintării dușmanului a însemnat câțiva kilometri de apropiere a rezervelor Diviziei 13 Infanterie.

Contraatacul de la Răzoare a fost executat după ora 11 de trupe din rezerva diviziei, pe două direcții, și a surprins forțele inamice ce străpunseseră dispozitivul nostru defensiv. Batalionul 1 din Regimentul 50 Infanterie, comandat de căpitanul rezervist, inginerul Nicolae Miclescu, și Batalionul 2 din Regimentul 48 Infanterie, comandat de ofițerul Mircea Tomescu, au pornit de la Rateșul lui Haret, cel dintâi pe la stânga, cel de-al doilea pe la dreapta. 


Căpitanul Grigore Ignat (1889-1917), comandantul companiei de mitraliere din Regimentul 51 Infanterie (sursa: ANR, SANIC, fond Institutul de Studii Istorice și Social Politice-Fototeca-Portrete, fotografia I 20)

Capitanul Grigore Ignat ANR jpg jpeg

În același timp, mai la dreapta, Batalionul 3 din Regimentul 47 Infanterie, comandat de căpitanul rezervist, inginerul Drăgănescu, pornise din propria inițiativă a comandantului său spre a contraataca în flanc pe inamicul care întorsese aripa stângă a Regimentului 47 spre marginea pădurii. 

Efortul conjugat al unităților menționate a fost încununat de succes. Simultan cu contraatacul batalioanelor din rezerva Diviziei 13 Infanterie au pornit la luptă și trupe din Regimentul 39 Infanterie, aflat la flancul stâng al Diviziei 10 Infanterie, care au ajuns până la marginea de nord a satului Dumbrava în jurul orei 15*. 

Fotografia ce ilustrează contraatacul de la Răzoare (foto sus) poate fi edificatoare în ceea ce privește maniera în care soldații porneau la atac. Se pot observa cele două rânduri de trăgători, distanța dintre ele, precum și distanța dintre soldați. Întrucât la atac nu se pornea în pas alergător, doar ultimii metri fiind parcurși astfel, putem trage concluzia că în acest caz inamicul se afla la o distanță mai mare. 


Hartă privind luptele de la Răzoare, publicată în: Constantin Kirițescu, Istoria Războiului pentru Întregirea României 1916-1919, vol. II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 126. 

harta Razoare ANR jpg jpeg

Nu putem preciza din ce unitate fac parte militarii care apar în fotografie. Având în vedere faptul că pare a fi vorba despre o margine a pădurii de la Răzoare, înclinăm să credem că este vorba despre unitățile ce au atacat în partea dreaptă pe direcția de înaintare, respectiv despre trupele din Regimentul 48 Infanterie sau de cele din Regimentul 47 Infanterie, notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.

Foto sus: Contraatacul de la Răzoare (sursă: ANR, SANIC, fond Institutul de Studii Istorice și Social Politice-Fototeca-Fotografii, fotografia 63/1917)

Note: 

*Colonel dr. Vasile Alexandrescu, Operația de apărare de la Mărășești, în Istoria militară a poporului român, vol. V., coord. general–locotenent Ilie Ceaușescu ș.a., Editura Militară, București, 1988, p. 598-600.
* Constantin Kirițescu, Istoria Războiului pentru Întregirea României 1916-1919, vol. II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 127-128.