Condamnările pentru infracțiuni grave în Epoca de Aur

Omul este o specie socială și mereu trăiește în comunități mai mari sau mai mici, un lider fiind mereu necesar și dorit. Există povestea biblică despre evreii care doreau cu orice preț un rege și n-ar fi ținut cont nici măcar de sfaturile divinității de evitare a instalării la putere a unei singure persoane.

Românii au fost dezamăgiți de clasa politică de după decembrie 1989 și au vrut să caute în trecut un conducător capabil, patriot și un fel de tată ocrotitor. Cum memoria socială este foarte scurtă și nici Istoria nu este o materie foarte iubită și înțeleasă prin școala românească, s-a ajuns la concluzia că numai Nicolae Ceaușescu a făcut un fel de paradis terestru în care se trăia bine și era ordine.

Puteai să mergi noaptea pe stradă și nu era vreun pericol din partea infractorilor de tot felul. Teza inițiată de foști politruci a fost promovată universal și acum oamenii obișnuiți o repetă și au impresia că gândesc cu propriul cap.

Realitatea a fost complet diferită de ceea ce cred oamenii, dar datele statistice ale statului român nu sunt o lectură prea plăcută pentru cei ce nu sunt istorici. Nici măcar jurnaliștii nu mai sapă adânc în căutarea adevărului, definit drept proastă marfă.

În anul 1980, au fost înregistrate 1.295 de persoane condamnate pentru omor și alte 1.343 în 1981. Bărbații din mediul urban, scăpați de restricțiile din comunitățile sătești, și țăranii abrutizați de alcool erau obsedați de femei și au fost condamnați pentru viol 1.401 de inculpați în anul 1980 și alți 1.436 în 1981.

Societatea era dominată de aceleași pofte și vicii și autoritățile nu reușeau să mențină ordinea. Chiar se poate discuta despre un haos organizatoric în raport cu pretențiile ideologice promovate. Furtul era un sport socialist de masă și s-a produs un salt de la 8.227 la 12.863 de persoane arestate pentru acțiuni împotriva bunurilor statului numai în cei doi ani analizați. Dacă erau introduse restricții la toate mărfurile, tendința normală de supraviețuire își spunea cuvântul și furturile se înmulțeau.

Autoritățile de la București nu reușeau să mențină o ordine în societate din moment ce au sporit în ritm accelerat populația urbană, cea care prin mobilitate permite infractorilor să acționeze în cele mai brutale moduri. În plus, autoritățile comuniste aveau un fel de respect pentru deținuții de drept comun și cea mai mare ură era împotriva intelectualilor și a celor ce munceau în mod cinstit. Cu cât erai mai nemernic, cu atât puteai să faci multe nenorociri în societate.

_{Foto sus:
Vizita
lui Nicolae Ceaușescu
într-una din fermele cultivate cu porumb ale I.A.S. Amzacea, județul
Constanța
(©
„Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 91/1979)}