Ciuma din vremea împăratului Marc Aureliu a fost... pneumonie

O misterioasă boală a fost luată de armata romană în timpul campaniei împotriva parţilor pe actualul teritoriu al Irakului (165 d.Hr.) şi a început să fie transportată spre taberele de iernat. Împăratul Marcus Aurelius a fost obligat să ducă lupte şi cu triburile germanice, masele de soldaţi fiind ideale pentru bacteria ucigaşă.

Nici populaţia din oraşe nu era cruţată şi Roma a fost lovită în plin în timpul împăratului Commodus. Se discută şi despre moartea a câte 2.000 de persoane pe zi (an 187 d. Hr.). Coasa morţii nu cunoştea milă sau limite. Oraşe întregi au fost depopulate şi unităţi militare au fost decimate. Moralul locuitorilor era la pământ şi împăraţii au început să facă apel la mercenari barbari pentru a asigura apărarea întinselor graniţe. Unii istorici consideră misterioasa boală ca fiind similară cu ciuma din Atena lui Pericle.

Totuşi, preferinţa pentru secerarea trupelor fără a ucide fulgerător precum pesta obişnuită ne duce cu gândul la o infecţie pulmonară cu Mycoplasma pneumoniae. Corpul viguros al militarilor reacţiona puternic la infecţia bacteriană şi aceştia se sufocau. Acelaşi asasin invizibil va secera peste ani sub numele de gripa spaniolă.

Omul pare stăpânul planetei, dar agenţii patogeni scriu istoria după cum vor. Memoria nu este punctul forte al maselor şi fiinţele umanoide uită mereu de măsurile minimale de protecţie împotriva infecţiilor. Dezvoltarea contemporană a oraşelor şi intensificarea circulaţiei persoanelor pot duce oricând la o pandemie fără egal în trecut.

Bibliografie minimală

Berca, Constantin, Babeş, Vincent, Soare Cornel, Faţa nevăzută a lui Marte, Editura Militară, Bucureşti, 1991