Ciudata poveste a femeii care a fost însărcinată mai bine de un an! Cum arăta copilul născut după cea mai lungă perioadă de sarcină din istorie
O sarcină normală, durează în jur de 280 de zile din prima zi a ultimei menstruaţii, cu o variaţie normală de la 259 zile (37 săptămâni) la 287 zile (41 săptămâni). In popor se stie că o femeie poartă în pântece copilul aproximativ nouă luni.
La diferitele specii de mamifere terstre perioada de gestaţie variază de la 13 zile la oposum, la 640 de zile la elefant. Cu o gestaţie de până la 22 de luni, mai mult decât dublul duratei unei sarcini umane, elefantul este de departe campion la acest capitol. Ca o curiozitate, femela elefant nu au mai mult de patru descendenţi în decursul unei vieţi.
Revenind la recordul absolut pentru specia umană, acesta este deținut de Beulah Hunter. În momentul în care americanca avea 25 de ani, ea a experimentat cea mai lungă perioadă de gestație: un an şi 10 zile! Se întâmpla în îndepărtatul 1945, dar cazul său a rămas în istorie!
Perioada de sarcină s-a întins pe 375 de zile, cu aproape o sută de zile mai mult peste o sarcină obişnuită. Nu e de mirare că a devenit un record, mai ales că pruncul a supravieţuit la naştere, fiind o fetiță botezată Penny Diana.
Medicul Daniel Beltz, cel care a ajutat-o pe Beulah Hunter să-şi aducă pe lume fetiţa, a jurat că sarcina a fost reală. Pentru a-şi susţine afirmaţia, doctorul a făcut public un test de sarcină făcut în laborator, datat 24 martie, care atesta că ciclul menstrual al tinerei se oprise la data de 10 februarie. Tot el a păstrat cea mai mare parte a raportului medical care a atestat recordul.
Potrivit medicului, în primele trei luni, sarcina tinerei a decurs normal. Ulterior, a urmat o perioadă în care mama nu a simţit modificări ale sarcinii. Abia în luna a şasea femeia a început să experimenteze senzaţii noi, normale în sarcină. Tot atunci a fost pentru prima dată când şi-a simţit copilul mişcându-se în pântece. Mai mult, ritmul cardiac al copilului a putut fi detectat abia în septembrie 1944, şi nu în iulie, potrivit graficului unei sarcini normale.
Când a fost adusă pe lume, pe 21 februarie 1945, micuţa Penny Diana cântărea 3,14 kg. Greutatea era mică pentru un bebeluş care a avut nevoie de mai bine de un an pentru a se naşte. Din fericire, în ciuda complicaţiilor, micuţa era perfect sănătoasă şi arăta ca un copil născut la termen.
La acea vreme, atât medicul, cât şi mama au avut de înfruntat valuri de critici din partea medicilor care au pus la îndoială veridicitatea cazului. Cei mai mulţi au susţinut că tânăra fusese gravidă, dar, dintr-un motiv rămas necunoscut, aceasta ar fi pierdut sarcina, şi că, la scurt timp, ar fi rămas din nou însărcinată. "Prostii!", le-a răspuns doctorul Daniel Beltz, ori de câte ori a fost confruntat.
