Cine au fost „țăranii” care s-au răsculat în 1381?
Răscoala țăranilor din 1381 (numită și „Răscoala țărănească a lui Wat Tyler”, în engleză „Wat Tyler's Rebellion”, „the Peasants' Revolt” – n.r.) a fost una dintre cele mai ample și mai spectaculoase revolte populare din Europa medievală. Dar ce știm cu adevărat despre acest eveniment celebru din istoria Angliei?
Răscoala a reprezentat punctul culminant al unei game largi de nemulțumiri populare față de guvernarea tânărului rege Richard al II-lea și a unchiului său, Ioan de Gaunt (în engleză John of Gaunt – n.r.). Declanșatorul a fost instituirea unei a treia taxe pe cap de locuitor în decurs de patru ani, destinată finanțării Războiului de O Sută de Ani.
Pentru a înțelege amploarea nemulțumirilor care au alimentat rebeliunea și impactul acesteia asupra societății, a fost creată „People of 1381” („Oamenii anului 1381”), o bază de date care cuprinde evenimente, locuri și persoane, însumând aproximativ 28.000 de înregistrări. Aceasta pune sub semnul întrebării perspectiva consacrată potrivit căreia răscoala s-ar fi concentrat doar în câteva comitate ale Angliei și ar fi fost limitată la anumite categorii sociale.
Termenul „Răscoala țăranilor” (Peasants’ Revolt) nu a devenit popular decât în 1874, odată cu publicarea lucrării „Short History of the English People” („Scurtă istorie a poporului englez”), scrisă de John Richard Green. Documentele juridice rezultate în urma proceselor intentate rebelilor dezvăluie faptul că aceștia nu erau doar țărani, ci proveneau din toate categoriile societății medievale situate sub nivelul aristocrației.
Baza de date arată cât de răspândită era nemulțumirea față de guvernare. Răscoala nu a constat doar într-un marș asupra Londrei, ci a implicat oameni din peste jumătate dintre comitatele Angliei. În vestul țării au izbucnit revolte în Bridgwater și Gloucester, în timp ce tulburările s-au extins până în nord, în Yorkshire și Chester.
Documentele medievale care alcătuiesc baza de date scot la iveală participarea unor grupuri sociale al căror rol în răscoală a fost insuficient cercetat, printre care servitorii casnici, soldații și femeile.
Baza de date include, de asemenea, informații despre persoane care nu au participat direct la revoltă, dar care au fost afectate într-un fel sau altul de evenimente: de la victimele răscoalei până la jurații și avocații implicați în urmărirea penală a rebelilor. În acest fel, baza de date oferă o perspectivă nouă asupra participanților la răscoala din 1381. Aceștia ni se dezvăluie ca oameni care au trăit cu adevărat, nu ca o mulțime anonimă, așa cum erau prezentați în cronicile vremii.
Cine a participat și unde?
Prin combinarea documentelor judiciare și a celor senioriale (documente administrative generate de o moșie feudală), cu înregistrări provenite de la administrația centrală și locală, precum și cu documente fiscale referitoare la taxa pe cap de locuitor și la serviciul militar, putem reconstitui o imagine a persoanelor implicate în răscoală.
John Peper din Linton este un exemplu relevant: deținea pământuri, acorda acte de proprietate, era implicat în procese și își permitea să angajeze avocați – un profil foarte diferit de cel al unui simplu țăran. El era, de asemenea, unul dintre numeroșii rebeli care aveau aspirații sociale și care, se pare, resimțeau cu nemulțumire restricțiile juridice și fiscale impuse ambițiilor lor.
Cazul lui Peper evidențiază rolul important de conducere pe care l-au avut soldații în răspândirea revoltei. Întors de curând din campania militară din Franța, în luna mai, acesta s-a alăturat imediat răscoalei și a condus grupuri care au atacat persoane și proprietăți în zona comitatului Cambridgeshire. A supraviețuit represiunii guvernamentale și, în cele din urmă, a primit grațiere.
Au existat, de asemenea, numeroși rebeli proveniți din mediul rural, cu resurse materiale reduse. Tocmai participarea oamenilor din categorii sociale foarte diferite a conferit răscoalei o asemenea forță.
Documentele senioriale sunt fascinante deoarece ne permit să reconstituim viețile oamenilor foarte modești. De exemplu, Walter Spittebotter din Blackmore, o localitate situată în apropiere de Chelmsford, a primit în administrare, în anii 1354–1355, un teren deținut anterior de tatăl său. Activitatea agricolă îi crea dificultăți, fiind amendat pentru starea necorespunzătoare a terenului și pentru faptul că nu curățase șanțurile de drenaj. În 1381, s-a numărat printre cei care au atacat domeniul lui Joan de Kent din North Weald Bassett, în comitatul Essex. La moartea sa, în 1404, deținea o colibă și șase acri de pământ. Cel mai valoros animal al său, confiscat în favoarea seniorului domeniului, era un porc.
În localitatea Wix (Essex), Joanna Welbetyn, Joanna Alfred și soția lui Thomas Ilsent au participat la incendierea documentelor domeniului în timpul răscoalei. Baza de date indică faptul că, uneori, femeile se alăturau răscoalei împreună cu membrii familiilor lor. Joan Pode din Charlton a participat la unul dintre cele mai spectaculoase episoade ale răscoalei: distrugerea somptuosului Palat Savoy al lui Ioan de Gaunt (situat pe locul unde se află astăzi Hotelul Savoy din Londra). Joan era însoțită de soțul ei și de o altă rudă, ceea ce arată că întreaga familie Pode s-a alăturat răscoalei.
Spre deosebire de cronicile contemporane, documentele juridice arată modul în care femeile au intervenit în momente-cheie ale răscoalei. Cel mai dramatic exemplu este cel al lui Katherine Gamen, acuzată că a împins o ambarcațiune în larg, pe râul Little Ouse, în Suffolk. Judecătorul-șef nu a reușit să scape și a fost ucis.
Caracterul fragmentar și adesea enigmatic al multor documente referitoare la femeile implicate în evenimentele din 1381 este ilustrat de cazul unei femei al cărei nume nu este cunoscut și care a participat la atacuri. Nu știm nimic despre ea, cu excepția faptului că era „fosta soție a lui William Dekne” și că era „condusă de Nicholas Carter”. Cei doi făceau parte dintr-un grup care a călătorit din South Benfleet, localitate situată în apropierea estuarului Tamisei, până la Cressing Temple, parcurgând o distanță de peste 30 de mile în doar câteva zile.
Este frustrant că nu cunoaștem mai multe despre această femeie fără nume. De ce era condusă de Nicholas Carter și ce relație exista între ei? Totuși, cazul ei demonstrează că unele femei au participat la deplasările pe distanțe lungi ale grupurilor de rebeli, chiar dacă reprezentau o minoritate.
Baza de date „People of 1381” este un instrument versatil, care ne permite să dezvoltăm numeroase perspective noi asupra răscoalei din 1381. Putem reconstitui mediul din care proveneau rebelii, identifica legăturile dintre ei, descoperi grupurile de răsculați, urmări deplasările acestora și analiza distribuția geografică a răscoalei.
Cu toate acestea, considerăm că cea mai fascinantă caracteristică a bazei de date este capacitatea sa de a reconstitui poveștile umane legate de răscoală, redându-le umanitatea celor prinși în vâltoarea răscoalei, oameni care, altfel, au fost descriși doar în termeni generali și impersonali.
Această abordare ne permite să privim dincolo de imaginea unei mulțimi anonime de țărani răsculați și să descoperim oamenii reali, cu propriile aspirații, nemulțumiri, relații sociale și destine, care au participat la unul dintre cele mai importante momente de revoltă populară din istoria Angliei medievale.
Foto sus: Clericului John Ball îi încurajează pe răsculați. Wat Tyler este reprezentat în roșu, în stânga jos. Ilustrație din secolul al XV-lea (© Froissart's Chronicles, The British Library Board, Public domain, via Wikimedia Commons)
-------
Autori: Adrian R Bell, Catedra de Istoria Finanțelor și Prorector Asociat pentru Cercetare, Prosperitate și Reziliență, Henley Business School, Universitatea din Reading; Andrew Prescott, profesor de Științe Umaniste Digitale, Universitatea din Glasgow; Helen Killick, Cercetător asociat postdoctoral în istorie, Universitatea din Reading; Jason Sadler, cercetător, Institutul GeoData, Geografie și Științe ale Mediului, Universitatea din Southampton
Articol publicat inițial pe site-ul The Conversation (engleză) sub licență Creative Commons.
Mai multe pentru tine...
