Cine au fost Cavalerii Dragonului? jpeg

Cine au fost Cavalerii Dragonului?

­čôü Istorie Medieval─â Universal─â
Autor: Lad├│ ├ürp├íd-Gell├ęrt

Cruciadele clasice (1095-1291) au adus cu ele na╚Öterea a╚Öa-ziselor ordine cavalere╚Öti sub influen╚Ťa Bisericii Catolice, care au jucat un rol fundamental ├«n luptele pentru cucerirea, ┼či, mai apoi, ├«n tentativele de ap─ârare a ╚Ü─ârii Sfinte. Odat─â ├«ns─â cu pierderea acestor teritorii din Levant, ordinele respective au trebuit s─â-╚Öi reinventeze ra╚Ťiunea de a exista. Unele au reu╚Öit, cum au fost teutonii sau ioani╚Ťii, altele nu, ╚Öi au fost desfiin╚Ťate, ca templierii. 

Cu diminuarea rolului jucat de către aceste ordine militare aflate sub autoritatea Bisericii Catolice la finele secolului al XIII-lea, în secolul următor au apărut și ordinele fondate de către diverși regi europeni și alte capete încoronate. Să nu uităm că secolul al XIV-lea a fost și apogeul culturii cavalerești în Europa catolică. Rolul acestor ordine a fost să ofere un cadru de exprimare a idealurilor cavalerești, dar și, în același timp, să servească drept sprijin militar și politic pentru fondator. [...]

Dup─â stabilizarea situa╚Ťiei politice interne ╚Öi r─âgazul primit dup─â b─ât─âlia de la Ankara, Sigismund de Luxemburg (1368-1437) a ├«ncercat s─â-╚Öi consolideze baza de putere ├«n interiorul Regatului Maghiar. ├Än afara dona╚Ťiilor generoase de domenii, dup─â ├«nfr├óngerea regelui bosniac, Tvrtko al II-lea, Sigismund ╚Öi regina Barbara de Celje au creat un ordin cavaleresc format, pe l├óng─â cuplul regal, din 24 dintre cei mai influen╚Ťi baroni ai Regatului Maghiar, printre care ╚Öi despotul s├órb ╚śtefan Lazarevici.

Sigismund de Luxemburg, faimosul portret atribuit lui Pisanello (aprox. 1433)

Sigismund jpg jpeg

Ordinul a fost fondat la data de 12 decembrie 1408. Membrii Ordinului s-au declarat a fi ÔÇ×adep╚Ťii dragonului str─âvechiÔÇŁ ╚Öi inamici ai p─âg├ónilor, ai ereticilor, jurau nimicirea popoarelor care amenin╚Ťau ╚Ť─ârile aflate sub c├órmuirea regelui ╚Öi, ├«n tradi╚Ťia vechilor ordine cavalere╚Öti, se declarau a fi ap─âr─âtorii Credin╚Ťei.

Conform diplomei de fondare, ├«nsemnul Ordinului era dragonul ├«ncovoiat, cu v├órful cozii ├«ncol─âcindu-se ├«n jurul g├ótului, t─âiat pe spate de la bot p├ón─â la cap─âtul cozii, av├ónd o ran─â deschis─â, care, de la pierderea de s├ónge, era alb─â. ├Än partea interioar─â a r─ânii era a╚Öezat─â o cruce ro╚Öie, similar─â cu ÔÇ×cea purtat─â ├«ntr-un c├ómp alb de c─âtre cei care luptau sub steagul Sf├óntului GheorgheÔÇŁ.

Ordinul nu avea un lan╚Ť sau un guler specific pe care se purta ├«nsemnul, ci doar un ╚Önur ├«mpletit care era ag─â╚Ťat, ├«ntotdeauna, pe um─ârul st├óng. Purtarea ├«nsemnului ├«n acest fel se realiza indiferent dac─â era vorba de ╚Ťinut─â ÔÇ×civil─âÔÇŁ sau militar─â. Gisantul voievodului ardelean Stibor de Stiboricz, de exemplu, ne ofer─â o imagine clar─â despre cum se purta ├«nsemnul pe armur─â.

Este necesar de men╚Ťionat c─â, ├«n mai multe reprezent─âri contemporane, dragonul era redat cu o cruce ├«nfl─âc─ârat─â a╚Öezat─â pe spatele acestuia. Un asemenea ├«nsemn din argint se p─âstreaz─â ╚Öi la Berlin. Crucea ├«nfl─âc─ârat─â poate fi asem─ânat─â cu cea din visul lui Constantin cel Mare. Aceast─â alegere a lui Sigismund se ├«ncadreaz─â ├«n simbolistica luptei antiotomane ╚Öi se prea poate s─â dateze dinaintea fond─ârii ordinului ├«n sine. Practic, crucea ├«nfl─âc─ârat─â poate fi considerat─â un simbol pentru ideea cruciat─â manifestat─â ├«n epoca medieval─â t├órzie.

Cel mai important element: loialitatea fa╚Ť─â de rege ╚Öi de familia acestuia

Mottoul Ordinului apare ├«n diferite variante pe bra╚Ťele crucii a╚Öezate deasupra dragonului. Propozi╚Ťia O quam misericors est Deus, iustus et pius/Quam misericors est Dominus, iustus et paciens se poate traduce ca: O, c├ót de milostiv, drept ╚Öi pios este Dumnezeu/C├ót de milostiv, drept ╚Öi r─âbd─âtor este Domnul.

Actul fondator stabile╚Öte, printre altele, rela╚Ťiile ├«ntre membrii Ordinului, cre├ónd un tribunal de onoare ├«n caz de dispute, dispune ├«n leg─âtur─â cu obliga╚Ťiile membrilor ├«n cazul mor┼úii unuia dintre ei, prevede ├«ngrijirea orfanilor membrilor deceda╚Ťi. Cel mai important element al rela╚Ťiei dintre membrii Ordinului era ├«ns─â loialitatea fa╚Ť─â de rege ╚Öi de familia acestuia, un pact de ap─ârare mutual─â ├«ntre rege ╚Öi aristocra╚Ťie. Unii exper╚Ťi opineaz─â c─â Sigismund, prin crearea Ordinului, a reu╚Öit s─â stabileasc─â o unealt─â nou─â de fidelizare a aristocra╚Ťiei, fapt demonstrat prin relativa stabilitate politic─â intern─â pe perioada absen╚Ťelor sale lungi. Prin statutul de membru al Ordinului, aristocra╚Ťia, adic─â baronii regatului, a fost cooptat─â la guvernare ╚Öi str├óns legat─â, printr-un sistem de onoare specific culturii cavalere╚Öti, de rege ╚Öi de familia acestuia.

Ordinul Dragonului, ╚Öi ├«nsemnul acestuia mai ales, a devenit un element definitoriu pentru heraldica ╚Öi reprezentarea aristocratic─â maghiar─â vreme de secole. De╚Öi statutul de membru al Ordinului nu se mo╚Ötenea, multe familii nobiliare maghiare au folosit dragonul ├«ncol─âcit ca element heraldic. Pentru a ilustra acest fapt este suficient dac─â men╚Ťion─âm stema familiei B├íthory.

Ordinul Dragonului dep─â┼če┼čte grani┼úele na┼úionale

Faptul c─â Sigismund de Luxemburg a dob├óndit la un moment dat tronul Boemiei ╚Öi, ├«ntr-un final, coroana imperial─â a ├«nsemnat c─â Ordinul Dragonului a intrat ╚Öi ├«n circuitul diplomatic interna╚Ťional. Dac─â la ├«nceputurile sale era o unealt─â eficient─â de fidelizare a aristocra╚Ťiei maghiare, foarte repede a ├«nceput s─â fie o metod─â de stabilire ╚Öi men╚Ťinere de alian╚Ťe, precum ╚Öi de rezolvare a conflictelor dintre diferitele capete ├«ncoronate ale Europei ╚Öi Sigismund. ├Än anul 1409, ├«n frunte cu ducii Austriei, Ernest ╚Öi Albrecht al V-lea, 24 de aristocra╚Ťi austrieci ╚Öi stirieni au devenit membri ai Ordinului. ├Än 1416, regele Aragonului, mai apoi faimosul ├«nving─âtor de la Agincourt, regele Henric al V-lea, erau ini╚Ťia╚Ťi printre membrii Ordinului. Spada decorat─â cu dragonii Ordinului, donat─â de c─âtre Sigismund ├«n timpul vizitei din Anglia, se g─âse╚Öte ╚Öi ast─âzi ├«n York. 

├Än 1419, regele Erik al Danemarcei, mai apoi, ├«n anul 1429, regele Wladislaw al Poloniei ╚Öi Witold, marele duce al Lituaniei, devin membri ai Ordinului. Odat─â cu alegerea ca rege al Italiei, mai apoi ├«ncoronarea ca ├«mp─ârat romano-german, Sigismund acord─â Ordinul mai multor aristocra╚Ťi italieni ╚Öi germani. Reprezent─ârile artistice ale membrilor Ordinului redau ├«n detaliu varia╚Ťiile ├«nsemnului ╚Öi modalit─â╚Ťile de purtare a acestuia. 

├Än zona Balcanilor este suficient de men╚Ťionat c─â Ordinul a fost acordat pentru a ├«nt─âri rela╚Ťiile politico-militare ├«ntre Sigismund ╚Öi suveranii s├órbi, bosniaci sau munteni. Despotul s├órb ╚śtefan Lazarevici chiar s-a aflat printre cei 24 de membri fondatori. Voievodul bosniac ╚Öi ducele Dalma╚Ťiei, Hrvoja, ╚Öi regele Ostoja s-au dovedit a fi ├«ns─â alia╚Ťi, care, ├«n ciuda faptului c─â au fost membri ai Ordinului, ╚Öi-au urm─ârit interesele proprii, care de multe ori erau contrare a╚Ötept─ârilor lui Sigismund. Aceast─â atitudine a suveranilor balcanici denot─â ├«ns─â mai degrab─â tragedia ╚Öi complexitatea vie╚Ťii la hotarele unor mari puteri, dec├ót orice ÔÇ×sl─âbiciune de caracterÔÇŁ.

├Än cazul domnului muntean Vlad al II-lea, s-a presupus mult timp c─â a fost acceptat printre r├óndurile membrilor ├«n anul 1431, ca s─â fie dat afar─â dup─â un an, pentru o alian╚Ť─â cu otomanii. Mai recent ├«ns─â, au ap─ârut argumente serioase care neag─â faptul c─â Vlad al II-lea ar fi fost vreodat─â membru al Ordinului.

Dac─â la ├«nceput am men╚Ťionat faptul c─â se pare c─â Ordinul Sf├óntul Gheorghe al lui Carol Robert de Anjou a fost contopit cu Ordinul Dragonului, trebuie s─â men╚Ťion─âm ╚Öi faptul c─â acesta din urm─â a fost un ordin cu dou─â clase distincte. ├Än prima erau ├«nrolate capetele ├«ncoronate ╚Öi aristocra╚Ťii cei mai influen╚Ťi, iar ├«n cea de a doua, nobilii sau burghezii, ├«n general. 

Trebuie s─â amintim ╚Öi aspectele foarte practice din via╚Ťa Ordinului. Acesta era un veritabil pact de ap─ârare reciproc─â ├«ntre aristocra╚Ťie ╚Öi rege. Astfel, Ordinul reprezenta ╚Öi o resurs─â militar─â, la nevoie. ├Än anul 1415, Sigismund i-a somat pe membrii Ordinului s─â participe la campania militar─â purtat─â ├«mpotriva ducelui Austriei, Frederic. Tribunalul de onoare al Ordinului a aplanat conflicte iscate ├«ntre membri, cum a fost ╚Öi disputa ├«ntre Heinrich von Plauen ╚Öi Alsso von Sternberg din anul 1431.

FOTO: NATIONAL GALLERY OF ART (WASHINGTON), WIKIMEDIA COMMONS, GETTY IMAGES

Fragmentul face parte din articolul ÔÇ×Cavalerii Dragonului. Un ordin cavaleresc laic la apusul Evului MediuÔÇŁ, publicat ├«n num─ârul 240 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribu╚Ťie a presei, ├«n perioada 17 ianuarie - 14 februarie, ╚Öi ├«n format digital pe paydemic.com.

1 copertaHistoria 240 ianuarie jpg jpeg

Cump─âr─â Acum