Cine a pozat nud pentru statueta Premiului Oscar

Întreg mapamondul a urmărit, la finele lunii februarie, cea de-a 85-a ceremonie de acordare a celebrelor premii Oscar. Cinefili sau nu, toţi am avut favoriţi între cei nominalizaţi şi am aşteptat momentul în care prezentatorul a deschis plicul şi a citit numele marelui câştigător. Şi, chiar dacă n-am urmărit în transmisiune directă ceremonia, tot ne-am interesat a doua zi:a fost „Argo” sau „Lincoln”? Lucrurile n-au stat însă aşa dintotdeauna:prima festivitate a decernare a premiilor, cea din 1929, a ţinut 15 minute. Pe ceas. Şi n-a fost nicio surpriză:câştigătorii fuseseră deja anunţaţi cu trei luni înainte.

Povestea premiilor Academiei Americane de Film începe la sfârşitul nebunilor ani ’20, mai exact în 1929, în cadrul unei cine private, desfăşurate la Hollywood Roosevelt Hotel din Los Angeles, California. Evenimentul fusese organizat pentru a premia cele mai bune filme produse în 1927 şi 1928.

Biletele la ceremonie au costat cinci dolari, iar în sală au fost peste 270 de invitaţi, cei mai mulţi actori şi cineaşti veniţi să-şi felicite colegii care urmau să fie premiaţi. Elementul-surpriză, cel care ne ţine cu sufletul la gură în noaptea decernării premiilor, a lipsit cu desăvârşire:câştigătorii fuseseră deja anunţaţi cu trei luni înainte. Evenimentul, prezidat de Douglas Fairbanks, preşedintele al Academy of Motion Picture Arts and Sciences, a durat doar 15 minute şi nu a fost nici filmat, nici difuzat la radio. Aceasta este excepţia cu care au debutat „premiile Oscar”, care s-au transformat astăzi într-un eveniment urmărit în direct de milioane de telespectatori. În ciuda unei slabe popularizări, fanii s-au strâns totuşi în faţa hotelului, pentru a-şi aclama vedetele iubite.

Ulterior, începând cu a doua ediţie, desfăşurată la începutul lui aprilie 1930, organizatorii au decis nu doar să mărească timpul acordat ceremoniei (o oră şi 50 de minute), ci să creeze şi aşteptarea misterioasă din jurul evenimentului:nu mai erau daţi publicităţii decât nominalizaţii, nu şi câştigătorii. Dar pentru ca aceştia să apară totuşi în presa de a doua zi, lista câştigătorilor se trimitea totuşi către ziare în jurul orei 11 p.m. Această practică s-a menţinut aproape zece ani, până când, în 1940, „Los Angeles Times” a publicat numele câştigătorilor înainte de debutul ceremoniei. Şi încă un amănunt: tradiţia decernării premiilor la sfârşitul lunii februarie nu e legată de prima ediţie, fiind instaurată mai târziu.

Un actor mexican pozează nud pentru viitoarea statuetă, iar Walt Disney mulţumeşte în 1932 Academiei pentru Oscarul său, semn că denumirea exista deja

Academia de Film decernează anual mai multe tipuri de premii;însă cel mai cunoscut trofeu rămâne, de departe, statueta denumită popular „Oscar” (în realitate:Academy Award of Merit). Fabricată din britannium şi placată cu aur, statueta este aşezată pe un suport de culoare neagră. Are 34 de centimetri înălţime şi aproape 3, 85 kilograme. Ea reprezintă un cavaler, realizat în stil Art Deco, ce are mâini o sabie şi este aşezat pe o rolă de film cu 5 spiţe, fiecare reprezentând ramurile originale ale Academiei:actori, scenarişti, regizori, producători și tehnicieni.

Şi mai interesantă este însă povestea din spatele statuii;cine a creat-o şi de unde-i vine numele. În 1928, organizatorul primei gale a Premiilor Academiei, Louis B. Mayer (unul din fondatorii Metro-Goldwyn-Mayer, cunoscut ca MGM), l-a desemnat pe Cedric Gibbons să se ocupe de design-ul trofeului. După ce a încercat o serie de schiţe, acesta şi-a dat seama că ar avea nevoie de un model care să pozeze pentru contururile viitoarei statuete. Logodnica sa, Dolores del Río, i-a prezentat în acest context un actor şi regizor mexican:Emilio „El Indio” Fernández. El a fost cel care a pozat nud pentru ceea ce cunoaştem astăzi a fi simbolul ceremoniei;iar premiile au fost acordate în această formă chiar de la prima ediţie.

Numele însă are o istorie mult mai disputată şi mai hazlie. Celebra actriţă Bette Davis susţine într-una dintre biografiile sale, în 1934, că ea ar fi botezat statueta cu numele „Oscar” pentru că ar fi semănat cu soţul ei, liderul trupei Harmon, Oscar Nelson. Sunt semne clare însă că „botezul” s-ar fi produs mai devreme:în discursul său din 1932, Walt Disney a mulţumit Academiei pentru Oscarul său;lumea cineaştilor îl cunoştea, aşadar, deja sub această denumire. Se pare că, de fapt, autoarea morală a numelui  a fost actrița Margaret Herrick, secretar executiv al Academiei, care ar fi exclamat, la vederea statuetei, că seamănă cu unchiul ei Oscar. Academia a încercat o perioadă să evite numele însă văzând că popularitatea sa creşte a decis, în 1939, să admită „botezul” premiului în onoarea scriitorului irlandez Oscar Wilde.

And the winner is...

Aşa cum se practică şi astăzi, am lăsat şi noi la final numele marelui câştigător al primului premiu al Academiei (transformat ulterior în premiul Oscar). Categoria „Cel mai bun film” nu se instituise în 1929;dar s-au acordat premii la două categorii considerate pe-atunci egale:categoria „Outstanding Picture”, respectiv „Unique and Artistic Production”. Iar câştigătoare au fost peliculele „Wings” (Aripi) şi „Sunrise:A Song of Two Humans” (Răsărit). Anul următor, premiul pentru „Unique and Artistic Production” a fost retras, iar „Cea mai bună peliculă” a devenit capul de afiş al premiilor. După ce a fost botezată de mai multe ori în timp, categoria s-a numit, începând cu anul 1962, „Best Picture”.

Ceilalţi câştigători din 1929 ai unor categorii devenite astăzi consacrate au fost:cel mai bun actor în rol principal – Emil Jannings (pentru filmele „The Last Command” şi „The Way of All Flesh);cea mai bună actriţă în rol principal – Janet Gaynor (pentru filmele „Seventh Heaven”, „Street Angel” şi „Sunrise:A Song of Two Humans”). Se observă că nu era luat în considerare doar un singur film pentru care actorul primea distincţia, ci mai multe. Ulterior s-a renunţat la această practică. De asemenea, la început, pentru categoria cel mai bun regizor, erau separate comediile de drame:Lewis Milestone a luat premiul suprem pentru cel mai bun regizor de comedie („Two Arabian Knights”), iar Frank Borzage, pentru regia dramei„Seventh Heaven”.

Retroactiv, filmul „Wings” s-a aşezat în fruntea listei filmelor premiate cu titlul de cele mai bune pelicule la ceremonia de decernare a Oscarurilor. Pelicula, regizată de William A. Wellman în 1927, spune povestea a doi piloți americani şi a unei asistente în Primul Război Mondial. În rolurile principale se disting actorii Clara Bow, Charles Rogers, Richard Arlen și Gary Cooper.

În 1917, Jack Powell este un tânăr pasionat de mașini și de zbor. Vecina lui este Mary Preston, care e foarte îndrăgostită de el, deşi Jack nu observă asta. Pentru că el o iubeşte, în schimb, pe Sylvia Lewis;care, la rândul ei, e îndrăgostită de bogatul David Armstrong. Când Statele Unite ale Americii intră în Primul Război Mondial, Jack și David se alătură Air Force, luptă în Franţa şi ajung aşi ai aripilor, dar şi prieteni. Mary se alătură Women's Motor Corp, încercând să fie cât aproape de Jack. Dar e război și în război se întâmplă tragedii... Ce-ar mai trebui să ştiţi despre „Wings”? Că până în 2012 a fost singurul film mut care a câştigat (de-acum) mult râvnitul premiul Oscar;în 2012, Oscarul a mers către pelicula „The Artist”.