Cine a fost de fapt coana Chiriţa, care l-a inspirat pe Vasile Alecsandri

Coana Chiriţa, una din cele mai hazoase eroine din dramaturgia românească, descrisă de Vasile Alecsandri drept întruchiparea parvenitismului şi a infatuării, a existat în realitate. Scriitorul s-a inspirat din experienţele personale, fiind umilit în casa adevăratei Chiriţoaia pentru simplul fapt că era un „coate-goale“ şi aspira la mâna fiicei sale

Chiriţa Bârzoi, numele de scenă dat Coanei Chiriţa, personajul principal al celebrelor piese de teatru scrise de dramaturgul Vasile Alecsandri, a existat în realitate. Se pare că adevărata Chiriţoaie era diferită faţă de personajul imaginat de scriitor, dar ar fi fost ridiculizată intenţionat, ca o răzbunare a acestuia faţă de snobismul unei mame care a refuzat să-i dea mâna fiicei sale, fiind un "simplu" scriitor.

Prozatorul şi memorialistul Constantin Gane (1885-1962) cunoştea povestea adevăratei Coana Chiriţa de la mama sa, strănepoata celei care l-a inspirat pe Alecsandri. Potrivit acestuia, Chiriţa a fost inspirată de Anastasia Greceanu, soţia vornicului Gheorghe Greceanu care avea casă la Fălticeni şi conacul moşiei se afla la Vadul Glodului.

În casa de la Fălticeni se dădeau baluri şi petreceri la care participau boierii din toate părţile. La o astfel de petrecere, ar fi luat parte şi Vasile Alecsandri alături de tinerii boieri dornici de aventuri galante şi întâmplări amuzante. Se pare că dramaturgul ar fi cerut în căsătorie pe una din fiicele Anastasiei Greceanu, pe Canano, dar ar fi fost refuzat într-un mod total lipsit de eleganţă, fiind considerat un “coate-goale” şi un “scriitoraş”. Drept răzbunare pentru umilinţa suferită, el a scris piesele de teatru care o aveau ca eroină principală pe Coana Chiriţa.

„Anastasia Greceanu, născută Balş, răsbunica mea după mamă, îngropată în biserica de la Valea Glodului (Şomuz în Suceava). E coana Chiriţa a lui Alecsandri. Se zice că acesta a venit la Pârăul Glodului şi fiind rău primit a scris acele piese de teatru spre a se răzbuna. Numirile din piesă corespund cu ale copiilor ei: Guliţă = Georges Greceanu, tatăl lui tante Helene Mavrodi, Calipsiţa = Canano, mama tantei Elleonora, Aristiţa =(nu se poate citi), însemnările lui Constantin Gane făcute pe spatele unei fotografii.

Coana Chiriţa, eroina nepieritoare

În seria de comedii spumoase ale lui Vasile Alecsandri, Coana Chiriţa (Chiriţa Bârzoi) este soţia lui Grigore Bârzoi, devenit ispravnic, şi mamă a trei copii: Aristiţa, Calipsiţa şi Guliţă. Protagonista pieselor este o moşiereasă de la ţară, incultă şi lipsită de bune maniere, care doreşte să pară o aristocrată educată şi elegantă. Are preocupări mondene, se îmbracă de la Paris şi se dă drept vorbitoare de limbă franceză pe care o stâlceşte, oferind personajului un comic de limbaj aparte.

“Dacă I. L. Caragiale este cunoscut ca fiind un important (şi actual!) dramaturg român, atunci Vasile Alecsandri este primul, este cel care a pus <temelie> teatrului şi literaturii dramatice. Seria de piese de teatru  al căror personaj principal este Chiriţa, critică societatea şi moravurile ei, o ştim cu toţii, dar dacă ar fi să vorbim strict despre această <cuconiţă cu fasoane>, ar trebui să fim drepţi cu ea şi să n-o considerăm un personaj facil. E-adevărat că în literatura noastră există personaje feminine rafinate şi complexe, însă Chiriţa are un farmec nemuritor”, a spus, pentru “Adevărul”, prof. Teodora Spînu, secretar literar al Teatrului “V. I. Popa” Bârlad.

În fiecare din cele patru piese ale lui Alecsandri (Chiriţa în Iaşi sau două fete şi-o neneacă - 1850, Chiriţa în provinţie - 1855, Chiriţa în voiagiu - 1865 şi Chiriţa în balon - 1875) se regăsesc replici antologice. Chiriţa traduce direct în limba franceză expresii româneşti care nu au echivalent. Astfel, ea spune  „il deviendra un tambour d’instruction.[…] “ în sensul “ dobă de carte”. Ca să nu mai vorbim despre exprimarea lui Guliţă care aducea mari satisfacţii mamei examinatoare când îi testa cunoştinţele. “Furculision” în loc de “furculiţă” şi “fripturision” în loc de “friptură”, sunt câteva dintre “franţuzismele” lui Guliţă care erau aplaudate de Chiriţa.

“Dacă vreţi, Chiriţa este conştientă de inevitabilul mers spre înainte al lumii: trebuie “să ne cioplim”, să călărim, să ne suim în balon, să învăţăm franţuzeşte… <dacă-i moda!> Ea este femeia puternică, soţia ambiţioasă din spatele unui bărbat de succes (fără ea, soţul molâu n-ar fi ajuns ispravnic niciodată!). Dincolo de aspectele ridicole, menite să stârnească hohote de râs, Chiriţoaia este o femeie informată şi o mamă receptivă la nou în legătură cu educaţia copiilor ei (mai mult sau mai puţin prostănaci). Practic, într-o lume cuprinsă de lentoare, ea este plină de entuziasm şi optimism în tot ceea ce face. Chiriţa este prezentată în opoziţie cu Bârzoi, soţul său. Ea este exagerat inovatoare, iar el este <înţepenit> în vechi tabieturi. E-adevărat, Caragiale este actual, dar şi mai adevărat este că madam Chiriţa Bârzoi trăieşte încă printre noi… Din păcate, coconiţele de astăzi sunt doar nişte parvenite lipsite de haz: ele au doar patimi şi frustrări, invidii şi ambiţii, dar nu mai au inocenţa Chiriţoaiei de altădată”, apreciază Teodora Spânu.

Chiriţa în travesti

Personajul grotesc, vulcanic, dornic să iasă în evidenţă cu orice chip, răzbunător şi meschin, a întruchipat tot ce era bolnav în societatea românească din secolul XIX. Coana Chiriţa a făcut deliciul publicului zeci de ani la rând, piesele au fost montate pe toate scenele teatrului românesc. Coana Chiriţa a juns pe secene ale teatrelor din Bratislava, Praga, Paris, Berlin, Dortmund, Moscova, Belgrad ori Budapesta. Peste tot a strâns ropote de aplauze şi a avut succes răsunător.

"Peripetiile cucoanei Chirita izbutesc sa învingă vremea. Chiriţa este o cocheta bătrâna şi totodată o bună mamă, o burgheză cu dor de parvenire, dar şi o inteligeţăa deschisă pentru ideea de progres, o bonjouristă ", George Călinescu.

Parte din interpretările care au rămas celebre în istorie sunt travestiurile realizate de mari artişti ai poporului: Miluţă Gheorghiu, Arcadie Donos (Teatrul Mic), Marcel Anghelescu şi Ion Flinteşteanu.

Doamne ale teatrului românesc în rolul Chiriţei

Coana Chiriţa a fost interpretată de mari nume ale teatrului românesc şi a fost jucată cu casa închisă ani la rând. Draga Olteanu Matei a luat contact cu acestă eroină fascinantă când era studentă în anul III, în clasa de actorie a maestrului Moni Ghelerter. Ulterior, ca actiriţă matură, a jucat rolul Chiriţei (piesa scrisă de Tudor Muşatescu) pe scena Teatrului Naţional Bucureşti. Îndrăgita actriţă Tamara Buciuceanu a jucat Chiriţoaia lui Alecsandri pe scena Naţionalului Iaşi. Stela Popescu a jucat şi ea rolul Coanei Chiriţa cu acelaşi succes.

Draga Olteanu Matei a fost cea care s-a gândit ca povestea Chiriţoaei să fie transpusă şi pe ecrane. Timp de mai bine de cinci ani a muncit pentru definitivarea scenarului şi a respectat cu acurateţe versurile şi cântecele comice ale lui Alecsandri. Premiera filmului “Coana Chiriţa” a avut loc în 1977 la Cinematograful Patria. Filmul a fost rulat şi pe marile ecrane din SUA.

A fost regizat de Mircea Drăgan şi distribuţia a fost memorabilă: Draga Olteanu Matei, Dem Rădulescu, Ileana Stana Ionescu, Ştefan Tapalagă, Cezara Dafinescu, Bianca Ionescu, Jean Constantin, Rodica Popescu-Bitănescu, Adrian Păduraru, Iurie Darie, Cornel Vulpe, Cornel Constantiniu, Dorin Anastasiu. Scenariul: Draga Olteanu Matei (adaptare dupa Vasile Alecsandri). Muzica: transcripţii libere după Al. Flechtenmacher.