Cine a câștigat cruciadele? Cauze, număr de victime și cât de multe războaie sfinte medievale au existat

Cine a câștigat cruciadele, câte au fost și ce le-a provocat? Experta medievală Rebecca Rist răspunde acestor întrebări majore, explorând modul în care secole de conflicte religioase au remodelat lumea medievală.

Ilustratia din deschidere este de la sfârșitul secolului al XV-lea înfățișează forțele cruciate asediind Damascul în timpul nefericitei a Doua Cruciade din 1148. Armatele regelui Baldwin al III-lea al Ierusalimului, ale împăratului Conrad al III-lea al Germaniei și ale regelui Ludovic al VII-lea al Franței convergeau asupra orașului, doar pentru ca expediția să se prăbușească în înfrângere. Probabil realizată la Bruges pentru o cronică a cruciadelor, imaginea reflectă modul în care artiștii medievali târzii au interpretat unul dintre cele mai dezastruoase eșecuri ale mișcării cruciate.

Cruciadele au fost o serie de războaie sfinte medievale, desfășurate timp de secole, care au schimbat radical dinamica puterii și ideile religioase din Europa și Orientul Mijlociu.

Dar cine a câștigat cruciadele și câte cruciade au existat?

Acestea sunt două dintre întrebările la care răspunde profesoara Rebecca Rist, specialistă în cruciade și contextul lor medieval. Într-un episod al podcastului HistoryExtra, Rist pătrunde în praful drumurilor medievale și în dogoarea orașelor asediate pentru a explica de ce au izbucnit aceste campanii, ce își propuneau să realizeze și cum s-au desfășurat până la final.

Cine a câștigat cruciadele?

În ansamblu, forțele musulmane au câștigat cruciadele, iar creștinii le-au pierdut.

Totuși, explică Rist, deși acesta a fost rezultatul final, situația este mult mai nuanțată.

„Ultimele bastioane ale statelor cruciate au fost pierdute în 1291 (fiind fondate inițial în 1099) în fața forțelor musulmane. În acest sens, este evident că musulmanii au câștigat cruciadele, iar creștinii au fost înfrânți.

Totuși, cruciadele acoperă o perioadă foarte lungă, de la Prima Cruciadă (1095) până la căderea Acrei din 1291. În interiorul acestei perioade au avut loc numeroase cruciade individuale, unele câștigate de creștini — de pildă Prima Cruciadă, dusă de francii occidentali —, iar altele câștigate de musulmani. Un exemplu: în timpul Cruciadei a Cincea, musulmanii au capturat Damietta.”

Există însă și situații complicate. „În unele cruciade au existat victorii parțiale. Dacă privim Cruciada a Treia, Richard Inimă de Leu a avut un succes parțial: a cucerit și a păstrat orașul Acre, deși nu a reușit să recapete Ierusalimul prin victoria militară.”

Câte cruciade au existat?

„Au existat opt cruciade între 1095 și 1291 în Orientul Apropiat,” spune Rist.

Totuși, numărul este dezbătut, deoarece nu este clar ce expediții se califică drept cruciade majore.

Cele opt cruciade principale, în linii mari:

1. Prima Cruciadă (1095–99): cucerirea Ierusalimului și fondarea statelor cruciate.
2. A Doua Cruciadă (1147–50): reacție la pierderea comitatului Edessa.
3. A Treia Cruciadă (1189–92): celebra cruciadă a lui Richard Inimă de Leu, încercând recucerirea Ierusalimului.
4. A Patra Cruciadă (1202–04): deviată complet—cruciații jefuiesc Zara și apoi Constantinopolul.
5. A Cincea Cruciadă (1217–21): atac asupra Egiptului, în special asupra Damiettei; eșec.
6. A Șasea Cruciadă (1228–29): condusă de Frederic al II-lea, aflat sub excomunicare; obține Ierusalimul prin tratat pentru 10 ani.
7. A Șaptea Cruciadă (1248–54): prima cruciadă a regelui Ludovic al IX-lea, îndreptată spre Egipt.
8. A Opta Cruciadă (1270): a doua cruciadă a lui Ludovic al IX-lea, îndreptată spre Tunis.

Pe lângă acestea au existat expediții minore, precum Cruciada Baroanelor (1236) sau Cruciada lui Eduard (1271–72), uneori numită informal și A Noua Cruciadă.

Câți oameni au murit în cruciade?

Numărul total al morților este estimat la 5–6 milioane, posibil până la 9 milioane.

Dar aceste cifre sunt foarte incerte, din cauza surselor medievale extrem de imprecise.

„Estimările variază între 1 și 9 milioane pentru perioada 1095–1291. Cifra mare de 9 milioane vine de la John Robertson, într-o lucrare celebră din începutul secolului XX. Alți istorici dau numere mult mai mici. În aceste cifre sunt incluși creștinii, musulmanii și toți cei care urmau armatele, nu doar combatanții.

Pentru acuratețe, istoricii preferă să estimeze pierderile bătăliilor individuale, nu totalul. Dar o cifră de doar un milion este aproape sigur prea mică. Eu m-aș apropia de 5–6 milioane.”

Ce a cauzat cruciadele (1095–1204)?

Motivațiile au fost un amestec de factori religioși, politici, sociali și economici.

Factori religioși importanți:

• Iertarea păcatelor acordată de papalitate—un stimulent spiritual major.
• Dorința de a ajuta creștinii din Bizanț, solicitați de împăratul Alexios I Comnenul, aflat sub presiunea selgiucizilor.

Factori nereligioși:

• Predicatori carismatici, precum Bernard de Clairvaux.
• Prestigiul și gloria pentru familii nobiliare, inclusiv pentru regi și împărați.
• Aventură și speranța unei vieți noi, pe fondul foametei și recoltelor proaste din Europa secolului al XI-lea.

În realitate, motivele individuale se combinau. „Un cruciat putea fi sincer pios, dar și interesat de loialitatea față de senior, de posibile recompense funciare sau de predicatori inspiraționali.”

Cum s-au sfârșit cruciadele?

Cruciadele au luat sfârșit în 1291, când mamelucii au cucerit Acre.

„Timp de decenii, Acre fusese centrul a ceea ce mai rămânea din regatul Ierusalimului — cel mai important oraș al statelor cruciate. A căzut în fața sultanului mameluc Khalil în 1291. În zilele următoare, restul orașelor cruciate — Beirut, Haifa, Tyr, Tortosa — au căzut pe rând, ca într-un efect de domino.”