
Cifrele județului Botoșani în propaganda comunistă: de la ruina din 1948 la „mărețele realizări” din 1980
Istoricii din perioada comunistă aveau nevoie să mănânce o pâine albă și au acceptat cu mare plăcere oferta regimului comunist de lăudare intensă a realizărilor autorităților desantate de pe tancurile sovietice după 23 august 1944. Trebuia să fie descrisă o adevărată epocă de aur și orice mijloace erau permise. Se acorda, normal, și hârtie tipografică de calitate superioară și erau realizate poze color. O vorbă de la cei bătrâni spunea că scopul scuză mijloacele.
O idee principală din arsenalul făcătorilor de trecut ideologic era să compare producția din anul 1938 cu cea realizată în anul ales de aparatul de propagandă, chiar dacă au trecut decenii și au fost transformări majore. Dacă oamenii nu erau atenți, se producea imediat un dezastru în ceea ce privește calitatea interpretărilor, dar, din fericire, puțini erau cei ce citeau cu atenție operele politrucilor.
Au fost publicate după 1970 monografii ale județelor pentru a se sublinia ce evoluții spectaculoase au fost realizate prin activitatea partidului unic, personal a tovarășului Nicolae Ceaușescu. Autorii au scris în lucrarea despre județul Botoșani că volumul producției industriale a fost de aproape 29 de ori mai mare în 1980 decât ceea ce se realiza în 1938 și, implicit, curgeau numai lapte și miere prin zonă. Următoarea informație este însă mai interesantă: producția din 1948 era de 123 de ori mai redusă decât cea înregistrată în 1980.
O eroare a propagandei
A fost o mare eroare a autorilor și a aparatului cenzurii. De ce? Era foarte bine să crească livrările de 123 de ori. Problema este că economia țării se scufundase și cea a județului Botoșani a fost împinsă pe marginea prăpastiei. Nu erau oferite date exacte, dar se observă din compararea multiplicărilor că așezările și capacitățile de producție au fost devastate de trupele sovietice și de administrația care a fost organizată după valorile lui Stalin. Anul instaurării regimului comunist fără vreo restrângere din partea monarhului stătea sub semnul ruinei și s-a precizat clar: era de 123 de ori mai mică decât cea din 1980.
Teoretic, ar fi fost un motiv de mândrie pentru a se demonstra cât de rău a fost în epoca burgheză, dar un cititor atent și-ar fi dat seama imediat că de vină au fost forțele de invazie, cele care au pătruns în nordul României în primăvara anului 1944 și au realizat aprovizionarea de pe loc și trimiterea a tot ce era mai interesant din punct de vedere economic către Uniunea Sovietică. A fost un jaf sistematic cum nu se văzuse de pe vremea popoarelor nomade. Problema era că noii invadatori doreau să stăpânească veșnic regiunea și să prade ultima resursă din regiunea în care se presupunea că vor aduce fericirea.
Mișcarea comunistă a adus numai dezastre, dar a trebuit să acopere totul cu foiță de aur și astăzi se mai crede că înainte era mai bine. Un popor poate să creadă în orice și nu era capabil neamul românesc să facă excepție de la legile date de renumitul psiholog Gustave Le Bon (1841 – 1931).
Monografia despre județul Botoșani a apărut în anul 1980 și au muncit la conceperea textului 21 de persoane în frunte cu doctorul în istorie Andrei Cardaș, un activist care a reușit să terorizeze populația din nordul lagărului socialist până când a intrat în folclorul local. Au fost căutate noi metode de îndoctrinare și de realizare a unei lumi din care comunitățile să nu mai poată ieși, exact în stil religios și sectar. Munca a dat rezultate după decenii și creierul multor locuitori a rămas ancorat în minciuna din trecut.
Mișcarea comunistă a reușit să distrugă vechea lume, burgheză, precum calamitățile naturale și în câțiva ani a dus totul de râpă. Chiar a reușit să provoace o foamete cumplită și mortalitatea a fost îngrozitoare la nivelul întregii țări, cea care devenea patrie socialistă. Nici nu mai contează dacă datele sunt corecte sau au fost cosmetizare. Se știe din alte surse istorice că România a fost pe fundul prăpastiei din punct de vedere economic și a fost supusă unui genocid prin înfometare în vederea supunerii față de centrul de putere de la Moscova și de vasalii de la București. Trebuia să fie frânt poporul român în stil Ucraina 1933 și s-a aplicat din nou strategia lui Stalin.
Neamul românesc a fost sub o crudă ocupație timp de decenii și nu se dorește o evadare din trecutul roșu. Încă mai sunt istorici ce scriu despre o distanțare de Moscova după 1958 și populația repetă mașinal că era mai bine în trecutul de tip ceaușist. Căderea în trecut, nostalgia după lumi apuse și idealizate, nu este un fenomen nou, dar adorarea invadatorilor a ajuns un adevărat cult religios în România contemporană.
Uniunea Sovietică a fost cel mai mare pericol din toate timpurile și încă din 1917 mișcarea bolșevică a făcut ravagii în spațiul românesc.
Foto sus: Propagandă comunistă pe străzile Bucureștiului, în 1986. Afișul celebrează „Epoca Ceaușescu” și aniversarea Partidului Comunist Român (© Scott Edelman, 1986 / Library of Congress, Country Studies: Romania. Public domain / via Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...

















