Cicatricile lăsate de Primul Război Mondial: Monumentele eroilor din Vrancea / FOTO
Vrancea a fost una dintre cele mai afectate regiuni în Primul Război Mondial prin faptul că a reprezentat unul dintre principalele teatre de operaţiuni de atunci. Localităţi precum Mărășești, Mărăști, Soveja, Focșani, Haret, Tișiţa sau punctul Chicerea au fost aproape complet distruse și nenumăraţi combatanţi (deopotrivă români, ruși, germani, austrieci etc.) și-au găsit sfârșitul aici. Tot aici, armata română și cea rusească au stat în calea oponenţilor, luptând cu înverșunare și oprind înaintarea trupelor acestora. Aici a devenit Ecaterina Teodoroiu, femeia sublocotenent din armata română, eroina Jiului – şi totodată a Vrancei.
Nume mari precum Eremia Grigorescu, Alexandru Averescu, Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu, Nicolae Arghirescu, Dimitrie Grigorievici Scerbacev sau Henri Mathias Berthelot desemnează generalii care au condus în luptă trupele noastre, iar sub comanda lor s-au obţinut victorii importante pentru eliberarea teritoriilor românești. O fetișcană de numai 12 ani, din dorinţa de a ajuta trupele noastre în lupta de la Răzoare, a transmis, dintr-un punct de observaţie instalat într-un copac, informaţii vitale soldaţilor, privind mișcarea trupelor inamice – însă germanii au reperato și au ucis-o. În semn de recunoștinţă, trupul fetei a fost înhumat în interiorul Mausoleului de la Mărășești.
Numele ei este Maria Zaharia sau, așa cum o alintau cei din satul ei, Măriuca. Primul Război Mondial – rămas în istorie sub denumirea de Marele Război – a lăsat răni adânci, lăsând soţii fără soţi, copii fără părinţi, părinţi fără copii. Mulţi au încercat să le păstreze memoria, evocând viaţa pe care eroii și-o sacrificaseră pentru reîntregirea României.
Mai mulţi poeţi și scriitori au compus ode, imnuri și cântece, au scris articole și cărţi despre faptele lor eroice, iar regele și regina au oferit merite militare atât supravieţuitorilor, cât și, post-mortem, celor care îşi pierduseră viaţa în luptă. Prin subscripţie publică s-au construit numeroase monumente dedicate lor, mai mici sau mai mari. Fie că a fost vorba despre un obelisc sau un mausoleu, comunitatea a dorit ca acestea să le amintească generaţiilor viitoare că oamenii dragi lor au murit pentru binele ţării.
Planuri arhitecturale specifice
Chiar din timpul luptelor, pe front au fost înfiinţate societăţi de ajutorare a orfanilor și văduvelor, care, după încheierea războiului, s-au dedicat construirii de monumente și restaurarea zonelor grav afectate de război: Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române, Societatea „Mărăști”, Societatea „Mormintele eroilor căzuţi în război” ș.a. E important de subliniat că după încheierea războiului a existat un set de reguli de ridicare a monumentelor la nivelul întregii ţări și chiar al Europei. Se poate observa, de pildă, că toate cimitirele de onoare dedicate soldaţilor germani seamănă foarte mult între ele (prezenţa obeliscului paralelipipedic, cu aceeași dedicaţie în limba germană, poziţionat în centrul Monumentul Eroilor din Adjud cimitirului).
De asemenea, monumentele de tip obelisc au câteva elemente specifice: vulturul cu steagul sau crucea în cioc, semn al vitejiei celor care și-au dat viaţa pentru ţară, iar placa inscripţionată respectă un singur model (este confecţionată din marmură albă, respectând slogane comemorative specifice vremii). În cazul monumentelor sunt folosite şi aceleași materiale de construcţie (granit, beton, mozaic, marmură etc.). În România există puţine excepţii de la modelele specifice – un exemplu elocvent îl constituie Crucea de pe Caraiman.
Vrancea
În anumite cazuri, după război, sate întregi au fost declarate zone protejate – a se vedea, de pildă, satul Mărăști. Societatea „Mărăști”, aflată sub patronajul mareșalului Alexandru Averescu, a refăcut toată localitatea, care fusese distrusă complet de bombardamente, și a declarat-o zonă protejată, numind- o „Câmpul Istoric Mărăști – 1916-1919”. Monumentele vrâncene se bucură de o arhitectură grandioasă. Când intri în cele patru mausolee, liniștea apăsătoare, aerul rece, criptele inscripţionate cu atâtea nume îţi umplu inima de emoţii puternice.
Parcă auzi, undeva în depărtare, bubuiturile infernale ale tunurilor și cuvintele rostite la înmormântarea unui erou: „Gheorghe Vasile, mort pentru patrie! Cu onoarea cuvenită, i se acordă post-mortem ordinul Mihai Viteazu, de gradul III, pentru actele de vitejie și curajul arătate în bătălie!”. Auzi apoi cele douăsprezece focuri de armă trase, în timp ce preotul rostește rugăciunile pentru iertarea păcatelor și primirea sufletului eroului în lumea celor drepţi.
Monumentele din judeţ – scurtă dare de seamă
Toate monumentele de pe teritoriul Vrancei au fost construite prin subscripţie publică. O parte dintre ele sunt prezente în Lista Monumentelor Istorice întocmită de Ministerul Culturii (41 la număr), alte şapte, identificate până acum în teren, nefiind clasate (a se vedea tabelul de mai jos). Dintre cele 48, unele au fost restaurate, iar altele se află într-o stare deplorabilă, fiind lăsate uitării. Iată, succint, situaţia lor: sunt 30 de monumente, cinci troiţe, cinci cimitire de onoare, patru mausolee, două busturi, o statuie și o placă de comemorare.
Exemple de bună practică – şi opusul acestora
În 2007- 2013, pe perioada de desfăşurare a proiectului „Drumul de glorie al Armatei Române în Primul Război Mondial”, cele patru Mausolee ale Eroilor din Focșani, Mărășești, Mărăști și Soveja au fost reabilitate prin lucrări de refacere a hidroizolaţiei, îmbunătăţirea sistemului de ventilare, amenajări exterioare, lucrări la instalaţiile electrice, sanitare și termice. Au fost refăcute drumurile, aleile și parcările și s-au amenajat puncte de informare. De asemenea, se fac eforturi pentru includerea mausoleelor pe lista monumentelor din patrimoniul UNESCO.
Totodată, au fost introduse în circuitul turistic alte monumente istorice: Monumentul Eroilor din Panciu, Cimitirul Ostașilor Germani din satul Bătinești, comuna Ţifești, aflat în apropierea orașului Panciu, Monumentul Ecaterina Teodoroiu din localitatea Străoane, Monumentul Frăţiei de Arme Româno-Franceze 1916-1919 din Varniţa și Cimitirul Ostașilor Germani din Soveja.
Însă nu toate monumentele au avut aceeași soartă. Un exemplu al nepăsării și neglijenţei faţă de patrimoniul istoric al judeţului îl reprezintă Monumentul Eroilor Regimentului 11 Artilerie, aflat în orașul Focșani (foto dreapta), pe Bulevardul București, în incinta MOPAF S.A. Vrancea, ridicat în anul 1927 și înscris pe Lista Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii (cod VNIII- m-B-06574). Obeliscul este într-o stare deplorabilă, fiind înconjurat de buruieni și greu de identificat.
Alte exemple sunt reprezentate de Monumentul Eroilor (1916-1918) din Adjud (aflat la intersecţia dintre Bulevardul Republicii și Strada Onești), Monumentul Mariei Ion Zaharia din satul Haret, ce aparţine de orașul Mărășești, sau Monumentul Victoriei de la Tișiţa. Plăcile de granit de pe aceste opere comemorative se desprind și cad bucată cu bucată, din cauza unor crăpături în structură. Mai mult: în luna octombrie a anului 2015, Mausoleul de la Focșani a fost vandalizat la puţin timp după ce se încheiase procesul de restaurare.
Vezi aici GALERIE FOTO!
Pereţii au fost mâzgăliţi, geamurile făcute ţăndări, atât cele din spate, cât și cele de la cupolă, iar băncile au fost tăiate cu drujba. Pasivitatea instituţiilor, prezenţa lor redusă pe teren, stabilirea altor proiecte de activitate prioritare, măsurile preventive insuficiente și atitudinea îngăduitoare a personalului cu atribuţii de control în timpul inspecţiilor pe teren sunt, toate, motive care se oglindesc în starea actuală a monumentelor istorice clasate, și mai ales a celor neclasate.
Citește și:
Bătălia de la Mărăști. «Prima victorie adevărată din istoria armatei române moderne»
