historia ro undefined jpeg

Cetatea Rupea

stanga
dreapta
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg

Oraşul Rupea se află la jumătatea drumului dintre Braşov şi Sighişoara, respectiv la 74 km nord-vest de Braşov şi la 64 km depărtare de acesta, pe şoseaua europeană E60. De Sighişoara îl despart 54 km de cale feratăşi 52 km pe E60. Localitatea se situează la o altitudine de 451 m şi numără astăzi 6.195 de locuitori (1997).

Primele urme de locuire datează din paleolitic şi neoliticul timpuriu (5500-3500 î.H.), perioade bine puse în evidenţăde numeroase urme preistorice (unelte din piatră, fragmente ceramice, urne funerare etc.). Pe vatra anticei aşezări dacice Ramidava, numită de către romani Rupes (nume de la care derivă cel actual), s-a dezvoltat localitatea prefeudală (sec. X-XIII), precum şi cea medievală( menţionatădocumentar prima oarăîn 1324, printr-un act emis de regele Ungariei, Carol I Robert de Anjou. în 1433, aşezarea apare consemnatăca târg sub numele de Köhalm (vârf de stâncă) sau Cohalm. în secolul al XV-lea Rupea se distinge ca important centru comercial şi meşteşugăresc, cu 12 bresle. Denumirea de Cohalm s-a menţinut pânăîn 1929, dată dupăcare s-a adoptat numele de Rupea. în secolul al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea, Rupea era o localitate renumităpentru cele patru târguri mari ce se ţineau aici anual.

Istoria localităţii este departe de a fi una liniştită. Astfel, în anii 1432 şi 1437, aşezarea a fost jefuităşi pustiităde turci. în 1716 a izbucnit o puternicăepidemie de ciumăcare a provocat moartea unei mari părţi a populaţiei. în perioada interbelică, Rupea era un puternic centru cultural săsesc, dar, odatăcu emigrarea saşilor în anii comunismului, a încetat sămai fie.

Aşezatăpe o stâncă masivăde bazalt a dealului Cohalm, în partea de vest a oraşului, străvechea Cetate săsească de la Rupea prezintă trei incinte concentrice, realizate succesiv între secolele XIV-XVII. A fost clădităpe urmele unei alte fortificaţii de apărare, ce exista aici înainte de stabilirea saşilor în Transilvania. Zidurile celor trei incinte, ridicate direct din stâncă, au aspectul unei spirale care porneşte din incinta de jos, trece prin incinta de mijloc (cea mai mare ca suprafaţă) şi se terminăc u incinta superioară(cea mai impunătoare şi cea mai veche). Incinta de sus are o suprafaţăd e peste 1500 mp. Zidurile sale se îmbinăperfect cu rocile naturale, formând împreunăsistemul defensiv al cetăţii. Intrarea se face prin poarta de sub Turnul pulberăriei, situată pe latura de nord. în interior se mai păstrează urmele unor încăperi ce erau folosite ca locuinţe în timpul asediilor, dintre care sunt cunoscute camera judelui şi cea a preotului. în incinta de mijloc, ce o înconjoară pe cea de sus, se află urmele capelei, precum şi douăturnuri de apărare Turnul cu gratii (Gatterturm) şi un alt turn pentagonal.

Cetatea sau incinta de jos dateazădin secolul al XVII-lea şi este apărată de  ziduri înalte de 4-5 m, prevăzute cu bastioane şi terminate cu creneluri. Aici a fost săpatăîn 1623 o fântânăadâncăde 41 m.

După1324, reprezentanţii regelui Carol I Robert de Anjou ocupă Cetatea, pe care o stăpânesc timp de aproape un secol (pânăîn 1420, când a fost redatălocuitorilor din Rupea).

în 1688, Cetatea a fost ocupatăşi refăcutăde austrieci, care şi-au instalat aici o garnizoană. în timpul epidemiei de ciumădin 1716, Cetatea a fost folosităca refugiu pentru cei ce nu erau afectaţi de boală, iar în 1788 ca adăpost împotriva năvălirii turcilor.

Cetatea de la Rupea, aşezatăpe drumul principal de pătrundere a năvălitorilor în Transilvania, asediatăîn repetate rânduri de turci, a rămas aproape intactă. A fost restauratăultima oarăîn 1954.

de la aşezatăpe drumul principal de pătrundere a năvălitorilor în Transilvania, asediată în repetate rânduri de turci, a rămas aproape intactă. A fost restauratăultima oarăîn 1954.

Biserica evanghelicădin oraş, ridicatăîn secolele XIV-XVI în stil gotic, păstreazăo valoroasă colecţie de covoare orientale. Tot aici este adăpostit şi un frumos potir din argint, ce uimeşte prin bogăţia sa ornamentală.

din oraş, ridicatăîn secolele XIV-XVI în stil gotic, păstreazăo valoroasăcolecţie de covoare orientale. Tot aici este adăpostit şi un frumos potir din argint, ce uimeşte prin bogăţia sa ornamentală.

Muzeul (1970) prezintădovezi arheologice şi documentare legate de cetate (secţia de istorie), dar şi costume populare, ceramică, unelte, ţesături, icoane (secţia de etnografie).

(1970) prezintădovezi arheologice şi documentare legate de cetate (secţia de istorie), dar şi costume populare, ceramică, unelte, ţesături, icoane (secţia de etnografie).de la aşezatăpe drumul principal de pătrundere a năvălitorilor în Transilvania, asediatăîn repetate rânduri de turci, a rămas aproape intactă. A fost restaurată ultima oarăîn 1954. din oraş, ridicatăîn secolele XIV-XVI în stil gotic, păstrează o valoroasăcolecţie de covoare orientale. Tot aici este adăpostit şi un frumos potir din argint, ce uimeşte prin bogăţia sa ornamentală.(1970) prezintădovezi arheologice şi documentare legate de cetate (secţia de istorie), dar şi costume populare, ceramică, unelte, ţesături, icoane (secţia de etnografie).