Cele mai vechi inele descoperite în zona Bucureștiului
În cadrul inventarului funerar descoperit în necropola neolitică de la Cernica, datată în intervalul 5350-5200 a.Chr., o situație interesantă o reprezintă inelele realizate din os.
Inelele au fost surprinse în morminte în care au fost înhumați atât copii, femei dar și bărbați. Au fost depuse în diferite zone ale corpului (la ambele mâini, pe/lângă omoplatul drept etc.), notează Muzeul Curtea Veche pe pagina de Facebook a instituției.
Inelele au fost realizate din diafiza unor oase, ce proveneau de la mamifere de talie medie sau mare, confecționarea lor presupunând utilizarea unei metode de segmentare a osului și obținerea mai multor suporturi dintr-un singur bloc, prin tehnica sciage-ului (tăiere prin frecare).
Foto: Facebook / Muzeul Curtea Veche
La o singură piesă nu au fost observate urme de lustru interior (probabil a fost puțin/deloc utilizată), celelalte piese prezentând urme de uzură. Acest lucru înseamnă că respectivele obiecte au fost purtate și în timpul vieții indivizilor și, în consecință, ele nu constituie un inventar stricto-senso, nefiind create exclusiv pentru a fi depuse în inventar.
Foto: Facebook / Muzeul Curtea Veche
Despre piesele găsite pe/lângă omoplat, credem că au fost depuse / ,,dăruite” – ca inventar funerar, pe un șnur, legat în jurul gâtului defunctului.
Obiectele fac parte din patrimoniul Muzeului Municipiului București și se află în Colecția de Arheologie.
Autor: dr. Camelia-Mirela Vintilă, arheolog, Biroul Arheologie Preventivă și Sistematică al Muzeului Municipiului București
