Cel mai neobișnuit soldat din al Doilea Război Mondial
În timpul celui de-al doilea război mondial, Caporalul Wojtek era cel mai important soldat dintr-o unitate poloneză care a luptat alături de Aliați. Era, de asemenea, și cel mai neobișnuit soldat care a ajuns pe front. Pentru că Wojtek era de fapt... un urs brun. Între timp, ursul Wojtek a devenit celebru și este comemorat și astăzi, scrie Der Spiegel.
La mijlocul lunii februarie 1944, soldatul britanic Archibald Brown se afla în portul din Napoli și fusese însărcinat cu înregistrarea unei unități de soldați polonezi care tocmai sosise de la Alexandria. Unitatea respectivă urma să se alăture soldaților britanici în lupta împotriva nemților și italienilor. Brown a povestit într-un interviu ce i s-a luat după război că în acea zi a vorbit cu toți soldații din respectiva unitate prezenți în port, dar uitându-se pe listă a observat că lipsea cineva – Caporalul Wojtek. Atunci, Brown i-a întrebat pe ceilalți soldați unde e Wojtek;amuzat, un colonel i-a răspuns că Wojtek nu înțelege decât persană și poloneză, iar apoi l-a condus pe Brown către o cușcă mare în care se afla un urs brun adult. Era Caporalul Wojtek, cel mai faimos și iubit membru al unității.
Armata poloneză adoptase acest foarte neobișnuit membru cu doi ani înainte. Cariera militară a lui Wojtek a început în 1942, în Munții Alborz din nordul Iranului. Potrivit poveștilor, un băiețel din provincia Hamadan a găsit un pui de urs orfan și l-a luat acasă. La scurt timp după aceea, l-ar fi vândut unor soldați polonezi în schimbul unor conserve cu mâncare.
Puiul de urs a devenit animalul de companie al soldaților, iar în schimbul atenției pe care o primea, ursul – care s-a obișnuit repede cu oamenii – le ridica în fiecare zi moralul. Wojciech Narebski, un veteran de război polonez, își amintește că era întotdeauna o plăcere atunci când soldații, foarte obosiți, se întorceau în tabără și erau întâmpinați de puiul de urs. Pentru soldații polonezi care, până în 1941, suferiseră în lagărele sovietice și acum se aflau departe de familie și prieteni, micul pui de urs era singura sursă de bucurie.
CLICK PENTRU GALERIE FOTO
Pentru că nu știau mai nimic despre cum trebuie să se poarte cu un urs, soldații l-au tratat ca și cum ar fi fost unul de-ai lor. „Era exact ca un câine”, își amintește Augustyn Karolewski. „Bea bere ca oricare dintre noi și îi plăceau și țigările, pe care înghițea pur și simplu.”
În 1944, soldații polonezi și-au dat seama că vor trebui să se despartă de noul lor tovarăș. În aprilie, ei urmau să se îmbarce pe o navă care să-i ducă din Egipt la Napoli, unde trebuiau să se alăture campaniei Aliate din Italia, iar autoritățile din port au refuzat îmbarcarea unui animal sălbatic pe navă, susținând că doar soldații pot călători.
Așa că soldații polonezi au improvizat. Au obținut rapid o autorizație de la Biroul militar din Cairo și l-au transformat pe tânărul urs în soldat. I-au dat numele de Wojtek – „cel căruia îi place războiul” sau „războinic zâmbitor” în poloneză, și l-au făcut caporal.
Când Wojtek a ajuns la Napoli, Archibald Brown a crezut că e vorba de o glumă. Dar soldatul-urs era, legal, soldat în armata poloneză, și chiar unul foarte important, datorită sprijinului moral pe care-l oferea camarazilor săi.
Wojtek nu mai era, la acel moment, un pui de urs;era deja adult și avea aproximativ 220 de kilogame. Și pentru ca Wojtek trebuia să fie de folos cumva unității, soldații l-au învățat să care lăzi. Un veteran de război britanic avea să-și aducă aminte ulterior cât de uimit a fost în momentul în care a văzut trecând pe lângă el un urs care căra lăzi cu obuze.
Adevărată sau nu, povestea lui Wojtek și a sprijinului pe care l-a acordat camarazilor săi l-a transformat într-o legendă. Cu aprobarea Statului Major Polonez, umblema unității respective a fost schimbată pentru a reprezenta un urs cărând un imens proiectil de artilerie.
După ce războiul s-a terminat, Wojtek și-a însoțit tovarății în Scoția. Odată începută demobilizarea armatei poloneze, s-a pus problema mutării ursului. Unde trebuia el să trăiască:în Iran sau Polonia? Sau era mai bine să rămână în Scoția?
„Autoritățile comuniste din Polonia doreau să-l ducă la grădina zoologică din Polonia”, a relatat Narebski, „dar colegii mei care voiau să rămână în Scoția nu au fost de acord”. Astfel, acest erou de război a scăpat de dictatura comunistă și a mers la grădina zoologică din Edinburgh. Acolo, a devenit una din principalele atracții, și mulți veterani de război au venit să-l viziteze. Augustyn Karolewski și-a vizitat fostul camarad de mai multe ori și a descoperit că acesta încă recunoștea limba polonă. „Imediat cum îi spuneam numele, se așeza în fund și dădea din cap parcă pentru a cere o țigară”, a povestit Karolewski.
Neobișnuitul urs a murit în 1963. El a devenit un simbol al solidarității dintre Polonia și Scoția, iar oamenii își aduc și azi aminte de el. În martie 2009, Parlamentul Scoțian chiar a organizat un eveniment în onoarea acestui urs. Există mai multe plăci comemorative și statui ale sale în diverse muzee, iar Memorialul Wojtek dorește să obțină autorizația pentru a ridica în inima orașului scoțian o statuie a faimosului urs.
http://einestages.spiegel.de/external/ShowTopicAlbumBackground/a25128/l0/l0/F.html#featuredEntry
