Cei mai detestaţi voievozi din istoria românilor. Liderii care au rămas cunoscuţi pentru crime şi măsuri dure împotriva boierilor sau a poporului

O serie de voievozi, de multe ori populari şi transformaţi în eroi de-a lungul istoriei, nu au fost mereu simpatizaţi de supuşi. Din contră s-au făcut remarcaţi în rândul contemporanilor prin cruzime şi tiranie.

Pentru mulţi români, Mihai Viteazul, Ioan Vodă cel Viteaz sau Vlad Ţepeş, au fost eroi ai neamului, campioni ai dreptăţii şi de cele mai multe ori figuri emblematice aproape fără cusur. Pentru o parte a celor care au trăit sub stăpânirea lor sau i-au cunoscut, nu au fost nicidecum eroi. Din contră pentru anumite categorii sociale au fost un adevărat blestem sau era descrişi drept cruzi şi tiranici.

Vlad Ţepeş ucigaşul de oameni nevinovaţi

Voievodul Vlad Ţepeş este considerat un erou incontestabil al poporului român. Era drept, a făcut ordine în ţară şi pe deasupra s-a bătut, în unele cazuri cu succes,contra turcilor. Nu se bucura însă şi de simpatia unor contemporani. De altfel nu era bine privit de o parte a boierimii, cum era de altfel de aşteptat în cazul unui domnitor care dorea să ţină frâiele ţării în mâini dar nici de negustorii saşi cărora le-a îngrădit privilegiile drept răzbunare pentru adăpostirea pretendenţilor la tronul Ţării Româneşti.

Din această cauză voievodul muntean s-a bucurat în evul mediu de o reputaţie groaznică. Era descris drept un tiran care varsă sânge nevinovat. Şi nu doar boierii aveau de suferit, arată anumite surse, ci şi femeile, sărmanii şi copiii. Mai precis Ion Stăvăruş, în ”Povestiri medievale despre Vlad Ţepeş-Draculea” prezintă o parte din scrierile medievale care povestesc despre cruzimea voievodului. Una dintre cele mai importante variante a fost tipărită la Strassbourg în anul 1500 de Matthias Hupfuff. ”Aici se povesteşte chiar o îngrozitoare, înspăimântătoare istorie despre sălbatecul tiran Dracula Voievod. Cum a tras el oameni în ţeapă şi i-a fript şi cu captele într-un cazan i-a fiert”, se arăta din start opinia transmisă în mediul german despre voievodul munean. Apoi sun descrise atrocităţi fără seamăn, comise de Vlad Ţepeş.

”Înspăimîntãtoare, îngrozitoare, de nespus torturi a născocit el. A pus să fie traşi împreună în ţeapă mamele cu pruncii sugând la sân, pînă ce pruncii mureau zbătându-se la sânul mamelor; el a spintecat apoi mamelor sânii şi a împins pruncii cu capetele prin aceştia şi, astfel, i-a tras în ţeapă pe amândoi”, se arăta în acelaşi izvor. Dacă despre aceste poveşti germane istoricii spun că au fost un adevărat linşaj mediatic îndreptat împotriva voievodului, dirijat de saşii supăraţi că au rămas fără privilegii, există însă şi pedepse considerate reale. De exemplu, pedeapsa preferată a voievodului era trasul în ţeapă. Este cunoscut faptul că în anul 1459, chiar de Paşti, Vlad Ţepeş a măcelărit pe boierii din Târgovişte drept răzbunare pentru moartea tatălui său, trădat de aceştia. Mulţi dintre aceştia au fost traşi în ţeapă. Aceeaşi metodă de execuţie a folosit-o şi împotriva braşovenilor care nu au respectat legislaţia comercială impusă de aceştia.

Ioan Vodă cel Viteaz sau cel Cumplit?

Un alt personaj de poveste dar cât se poate de real al istoriei românilor a fost Ioan Vodă. Astăzi este cunoscut drept Ioan Vodă cel Viteaz datorită curajului şi a vitejiei sale în luptă. În epoca sa era însă cunoscut drept Ioan Vodă cel Cumplit. Iar porecla i se trăgea de la o serie de execuţii comandate împotriva boierilor, preoţilor şi călugărilor. Era clasele sociale, pe care voievodul de origine armeană al Moldovei, nu le suferea. Cel puţin asta arată cronicile şi istoricii. Pe boieri cel puţin i-a „tăiat ” cumplit. Ucidea pe toţi pe cei care îi bănuia de trădare sau de uneltire contra domniei după o judecată sumară. Bineinţeles toţi erau din rândul boierimii. ” Am văzut cum un mare vornic pieri sub cuţitul calăului chiar în ziua de Paşti. Alţi boieri îi urmară unul după altul, deşi nu toţi avuseră plăcerea de a muri înfruptaţi de ouă roşii. De pre boierii de cinste şi cei mai de jos sabia lui Ioan-vodă nu lipsea, ci cu multe feluri de morţi îi omora”, preciza Bogdan Petriceicu Haşdeu.

Cea mai cruntă pedeapsă a aplicat-o unui membru al clerului. Mai precis unui vlădică. Acesta a fost ars de viu după ce a fost acuzat de sodomie. ”Un vlădică fu convins de crima celei mai negre nemoralităţi; divanul domnesc execută întocmai o legiuire din Codicele Teodosian; Sodomitul să piară prin flăcări în prezenţa poporulu”, scria acelaşi istoric. Însăşi mitropolitul ţării a trebuit să fugă peste munţi pentru a scăpa de furia lui Ioan Vodă, cel pe care clerul în numea ”Ioan cel Rău„. Având în vedere că executa boierii şi reprezentanţi ai marelui cler, urâţi de altfel de ţărănime, Ioan Vodă nu a fost aspru judecat de toată lumea şi din contră a rămas în istorie ca un justiţiar.

Mihai Viteazul şi problema ţărănească

La polul opus s-a aflat Mihai Viteazul, un alt voievod considerat erou-naţional. Dacă Vlad Ţepeş sau Ioan Vodă aveau un apetit aparte pentru executarea boierilor şi clerului, Mihai Viteazul nu a fost foarte apreciat de ţărănime pentru măsurile sale. Mai precis istoricii spun că a legat ţăranii de glie, i-a obligat să rămână pe moşiile boierilor fără să se poată strămuta. A fost o măsură nepopulară. Totodată se spune că Mihai Viteazul a lipsit ţăranii de liberate pentru a-i mulţumi pe boierii de care avea nevoie în campaniile militare. De numele lui Mihai Viteazul se leagă inventarea şerbiei, lăsarea fără libertate a ţăranului şi legarea lui de boierul care de multe ori îl exploata.

” Multă vreme s-a crezut că legătura lui Mihai a însemnat chiar actul prin care se înfiinţează şerbia în ţara noastră, sau măcar consfinţeşte legal o stare de fapt(...)Oamenii liberi, nedependenţi de proprietari, care existau în ţară, au fost şi ei făcuţi şerbi (rumâni) pe moşiile unde trăiseră liberi, aşa că măsura lui Mihai a lipsit de libertate în favoarea boierilor un număr de ţărani care până atunci nu fuseseră şerbi. Toate aceste adânci schimbări sociale au fost în folosul clasei boiereşti, care guverna cu Mihai şi în aceste împrejurări războinice s-au umplut de glorie, dar în acelaşi timp şi de bani.”, preciza P.P Panaitescu în lucrarea sa ”Mihai Viteazul”. În urma acestor măsuri împotriva ţărănimii,Mihai Viteazul s-a trezit cu răscoale în ţară. Mai mult decât atât ţăranii din Dolj, în 1596, i-a chemat pe turci în ajutorul lor. Şi asta mai ales fiincă Mihai încercase să le i-a averea cu forţa, trimiţând cazaci împotriva propriilor supuşi.

„S-au aflat veste sigură că Mihai Vodă punând asupra ţării o dajdie grea şi săracii fiind foarte slabi, neputând-o împlini, i-au dat de ştire că nu au cu ce plăti. Aflând aceasta domnul, trimise trei sute de cazaci ca să ia cu forţa dajdia ce o pusese, dar românii aflând pentru ce veneau cazacii, hotărâră să se apere şi trecură peste Dunăre la Vidin, cetatea turcului şi au chemat opt sute de turci ce trecură dincolo şi împreună cu românii care ştiau unde locuiau cazacii, s-au dus noaptea să-i surprindă şi-i luară pe toţi prinşi, ducându-i cu ei la Vidin.”, scria agentul ducelui de Toscana la Alba Iulia. Mai mult decât atât P.P Panaitescu preciza că în timpul domniei lui Mihai Viteazu au avut numeroase ridicări ale ţăranilor contra domnie.

Voievozii care şi-au făcut de cap pe tron

Pe lângă aceste nume mari ale istoriei românilor au fost şi voievozi pasageri cunoscuţi pentru lipsa lor de popularitate în epocă sau pentru cruzime. Unul dintre aceştia a fost Mihnea,cunoscut drept ”cel Rău”. Era un fiu nelegitim al lui Vlad Ţepeş şi în epocă era considerat un blestem pentru boieri. ”Prinse pre toţi boierii cei mari şi aleşi, muncindu-i cu multe munci cumplite şi le lua toată avuţia, şi se culca cu jupânesele lor şi cu fetele lor înaintea ochilor lor. Unora le-a tăiat nasurile şi buzele, pre alţii i-a spânzurat şi pre alţii i-a înecat”, scria călugărul Gavril Protul.

Mihnea s-a convertit la catolicism şi se spune că a începu să schingiuiască şi preoţii şi a tras cu tunul în mănăstirea Bistriţa. Un alt voievod efemer dar cu o faimă negativă a fost domnul Moldovei, Iancu Sasul.Era fiu nelegitim al lui Petru Rareş cu soţia sasului Jörg Weiss din Braşov şi s-a făcut remarcat prin fapte cu totul repropabile. A jefuit deopotrivă pe boieri şi ţărani, inventând văcăritul, adică una din zece vite era luată drept bir pentru domnie. Singurul lui scop era să se căpătuiască. Mai mult decât atât se spune că ”necinstea” fetele de boier şi negustori fără să-i pese de nimic. Este mazilit şi ajunge să fiu omorât în exil la Liov în 1582.