Ce se găsea în bucătăria vikingilor
Când vine vorba de alimentaţia fioroşilor vikingi, ne gândim iniţial la un corn umplut cu mied sau vin şi la bucăţi zdravene de carne rumenite bine deasupra unui foc mare, după cum am văzut adesea prin filmele lipsite de acurateţe istorică. Bucătăria vikingilor arată puţin diferit.
Uităm adesea că înainte de a fi războinici, vikingii erau ţărani, agricultori. Nu erau chiar atât de pasionaţi de jafuri şi prădăciuni, ci la rândul lor se ocupau de cultivat. Cum putem afla însă ce punea pe masă această civilizaţie de mult apusă? Cu ajutorul arheologilor, care au găsit în săpături numeroase resturi alimentare, dar au cercetat şi cadavrele bine prezervate în mlaştinile din nord pentru a observa conţinutul stomacal. De asemenea preţioase sunt şi referinţele la bucătăria vikingă pe care le întâlnim în saga islandezilor.
Ce pare să fi fost nelipsit de la fiecare masă era terciul, sau piureul din diverse cereale. Terciul putea fi complimentat cu nuci, fructe sau ierburi, fiind oarecum precursorul faimoaselor Műsli. Vikingii cultivau îndeosebi secară, orz şi ovăz întrucât aceste varietăţi se dovediseră a rezista cel mai bine în condiţii meteo precare. Grâul, astăzi foarte comun în Europa centrală, avea o mare însemnătate pentru vikingi şi, fiind destul de rar, de obicei doar aristocraţii aveau acces la el.
La prepararea pâinii cerealele erau mai întâi măcinate cu ajutorul unor bolovani. Tehnica rudimentară explică proasta calitate a danturii chiar şi a celor mai tineri, după cum a rezultat din cercetarea antropologică. La măcinat se mai strecurau în făină pietricele care erau consumate odată cu pâinea şi provocau leziuni gingivale. De altfel pâinea nu era un aliment consumat la fiecare masă pentru că nu ţinea mult şi se întărea.
Vikingii creşteau şi animale: vite, oi, capre şi porci. Numărul vitelor era important atât practic, cât şi ca simbol de prestigiu. Nu duceau lipsă de lapte, care putea fi prelucrat pentru a obţine diverse produse. Totuşi, în pofida abundenţei de vite vikingii nu erau mari consumatori de carne. Carnea se consuma mai ales în zile de sărbătoare sau cu ocazii speciale, mult mai mare importanţa având laptele şi lâna.
Un produs nelipsit din bucătăria vikingă era peştele. Continutul mare de proteine al acestuia explică diferenţele de înălţime dintre nordici şi celelalte popoare germanice. Vikingii măsurau cu 10-15 cm. mai mult decât confraţii lor pentru că îşi procurau lejer proteinele chiar atunci când nu aveau recolte bune.
Cât despre băuturi, apa şi laptele acru înregistrau consumul cel mai mare. Este însă adevărat că se ocupau cu pasiune şi de producţia de bere, care se făcea de cele mai multe ori din orz sau ovăz. Consumau atât bere blondă, cât şi brună. Berea blondă se bea zilnic şi îi însoţea adesea în călătoriile pe mare. In schimb berea brună se păstra pentru marile banchete la care, conform legendelor, mesenii nu se sfiau de la îndestularea cu preţioasele licori bahice.
Vinul provenea doar din comerţ şi prin urmare reprezenta o raritate desăvârşită. Cu timpul, în urma raidurilor de pradă, s-au îmbogăţit proviziile de vin pentru că temuţii vikingi jefuiau mai mereu pivniţele mănăstirilor. Ei înşişi produceau doar vin din fructe, cu precădere din mere. Şi pentru a pune capăt încă unui clişeu, miedul (hidromelul) asociat de obicei cu civilizaţia nordicilor, era într-adevăr consumat, dar nu foarte des. Nu era o băutură care să reziste foarte mult în timp, prin urmare şi aceasta se producea numai cu prilejuri deosebite.
Foto sus: Timbre din Insulele Feroe ce reprezintă viața cotidiană a vikingilor
