Ce s-a întâmplat cu tezaurul luat de romani din Dacia?
Tezaurul luat de romani din Dacia a fascinat imaginaţia multora. Ioannes Lydus, care-l citează/parafrazează pe Criton, medicul lui Traian, martor ocular al Războiului Dacic 101-106, spune în De Magistribus II.28 că argintul luat de Traian imediat după victoria asupra dacilor era de două ori mai mult decât cantitatea de aur.
Lydus a scris însă la aproape 500 de ani după Criton, iar informaţiile date de medicul antic pot foarte bine să fie și ele exagerate. Cantitatea dată de el e, într-adevăr, imensă. O altă problemă la textul lui Lydus este că îl consideră pe Decebal regele geţilor, deci e foarte posibil ca autorul să încurce multe lucruri, fapt care nu e ieșit din comun în unele surse ale perioadei sau ulterioare.
Se știe că, imediat după căderea Regatului Dac, Imperiul a avut un reviriment brusc, vistieria imperială fiind din nou burdușită, serbările au durat câteva luni, împăratul a făcut daruri bogate plebei din Roma, iar valoarea aurului a scăzut pe piaţă. E logic că Traian nu a aruncat întregul tezaur capturat de la Decebal în arena Colosseumului sau pe ban- chete somptuoase, sau pur și simplu plebei. O parte a banilor a mers spre distracţiile publice, altă parte, spre construirea celui mai mare for din capitala imperială, operă făptuită cu mari osteneli. O bună parte din tezaur a rămas însă în vistierie, pregătită pentru zile mai puţin strălucite.
Vedem și în scene de pe Columnă cum legionarii romani încarcă pe animalele de povară saci cu diverse obiecte – se disting vase, în general. Este deci posibil ca tezaurul să fi fost format din astfel de piese de prestigiu, din însemne ale regalităţii, puterii și bogăţiei regilor daci, cu siguranţă piese dintre cele mai fine din import sau piese făcute anume pentru ei de meșteri din Imperiu sau itineranţi. Mai știm, de asemenea, că o parte a capturii au format-o straie bogate dacice, pe care Traian le-a depus ca ofrandă la altarul lui Zeus Casios, de lângă Antiohia.
Putem vorbi, deci, despre haine cusute cu aur sau argint, probabil din materiale dintre cele mai bune, poate chiar „stropite“ cu pietre preţioase. Putem vorbi despre bijuterii elaborate – fibule, colane de tip torques, brăţări, inele cu geme etc.
Romanii și-au recuperat cheltuielile?
Cu siguranţă, o bună parte din tezaurul capturat de romani era, de fapt, chiar aur roman, provenit din acele stipendii pe care romanii le plătiseră dacilor mult prea multă vreme. Să ne amintim că sursele romane vorbesc despre stipendii date unor conducători geţi și daci pentru a-i pacifica. Avem apoi anul 89, când se spune că împăratul Domitian ar fi cheltuit averi nenumărate pentru ca dacii să facă pace. Din 89 până în anul 101, romanii plătiseră anual bani grei dacilor.
Mai trebuie luate în considerare toate acele tezaure adunate de daci din numeroasele lor raiduri în Imperiu sau din campaniile purtate contra inamicilor din lumea barbară. Alte surse de aur roman au fost comerţul, mai ales cel cu sclavi, și soldele mercenarilor care treceau uneori în slujba romanilor.
Cu siguranţă nu exista un singur tezaur dacic. Dacă putem presupune că o cantitate de monede și obiecte de prestigiu din aur se găsea în Sarmizegetusa, capitala Daciei,la fel de bine putem presupune că membrii elitei dacice, care administrau teritorii din regat din cetăţile lor din vârf de munte, aveau câte un mic (?) tezaur la dispoziţie.
Astfel, la fel cum o bună parte din echipamentul militar dacic în perioada 101-106 era, de fapt, roman, și acest tezaur al dacilor poate fi privit lejer drept format din piese romane de toate felurile – de la monede la vase, bijuterii, statuete etc. Romanii și-au recuperat doar averile plătite atâta timp „inamicului lor aliat“ de la nord de Dunăre.
Lydus, de altfel, scrie că Traian a adus multe bogăţii din Dacia, printre care aur, argint, cupe și lucruri scumpe, turme, arme și peste 500.000 de bărbaţi – din nou, această ultimă exagerare pune semne mari de întrebare asupra acurateţii informaţiilor oferite.
Mulţi din banii dobândiţi acum de Imperiu au fost obţinuţi după vânzarea prăzii cetăţenilor romani. Aceștia puteau cumpăra obiecte de lux, poate chiar „dacice“, adică făurite de daci sau pentru ei, cu amprenta culturală clară a lor; arme dacice; diverse alte obiecte și podoabe; animale; sclavi și sclave, printre care erau în mod cert și copii. Suma strânsă de Imperiu a fost în mod cert una semnificativă.
Fragmentul face parte dintr-un text publicat în numărul 277 al revistei „Historia” (revista:277), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 13 februarie - 14 martie, și în format digital pe platforma paydemic.
