Soldați elenistici în Egiptul ptolemaic. Detaliu al mozaicului Nilului din Palestrina

Ce s-a întâmplat cu averile mercenarilor greci din Antichitate?

Mercenarii greci originari din Creta ar fi putut folosi banii câștigați în campaniile militare pentru a finanța activități de piraterie și alte afaceri pe termen scurt, în loc să investească în terenuri sau clădiri publice. Aceasta este ipoteza unui studiu care încearcă să explice de ce serviciul militar în slujba conducătorilor străini nu a lăsat pe insulă urme mai consistente ale bogăției acumulate de soldați.

Istoricul Katerina Panagopoulou, de la Universitatea din Creta, consideră că unii dintre mercenarii întorși acasă și-au păstrat averea sub formă de capital lichid, orientându-se către activități care le puteau aduce profit fără să lase în urmă monumente sau alte dovezi materiale durabile. Ipoteza oferă o posibilă explicație pentru un mister arheologic, dar nu demonstrează că veteranii au finanțat efectiv expediții de piraterie, informează Greek Reporter.

Studiul, publicat în revista Ariadne, analizează situația luptătorilor cretani care au luptat în armatele conducătorilor elenistici după moartea lui Alexandru cel Mare. Arcașii din Creta erau recrutați pentru campanii militare desfășurate la mari distanțe de insula natală. La bătălia de la Raphia, din anul 217 î.Hr., aproximativ 3.000 de cretani au luptat de partea lui Ptolemeu al IV-lea, în timp ce alți 2.500 s-au aflat în tabăra adversarului său, Antioh al III-lea. Solda și prada de război le-ar fi putut aduce câștiguri considerabile.

Unde au ajuns banii câștigați de mercenarii greci?

Creta dispunea de resurse limitate de argint, însă orașele sale emiteau monede folosind uneori piese străine, peste care aplicau noi însemne și reprezentări. Alte monede importate erau pur și simplu ștanțate pentru a putea circula pe plan local. Multe dintre acestea proveneau din Cirene, oraș situat pe coasta nord-africană.

Potrivit Katerinei Panagopoulou, aceste practici oferă indicii despre legăturile militare ale cretanilor cu lumea de peste mări. Totuși, prezența monedelor străine ar putea fi explicată și prin schimburile comerciale sau prin prada obținută în urma conflictelor militare.

Tetradrahmă de argint emisă sub Seleucus I la Babilon, în jurul anilor 311-300 î.Hr.
Tetradrahmă de argint emisă sub Seleucus I la Babilon, în jurul anilor 311-300 î.Hr. Foto: © Classical Numismatic Group, Inc. http://www.cngcoins.com, CC BY-SA 2.5, via Wikimedia Commons

Alte indicii provin din tezaurele monetare descoperite pe insulă. Un depozit identificat în apropiere de Phaistos conținea 332 de tetradrahme de argint emise în regatul ptolemeic, în timp ce un alt tezaur, descoperit la Chania, includea numeroase monede macedonene. În plus, reprezentările de pe monedele cretane semănau cu cele folosite de conducători precum Alexandru cel Mare și dinastia Ptolemeilor, ceea ce sugerează existența unor contacte strânse cu regatele acestora.

Cu toate acestea, în ciuda numărului mare de soldați care au luptat contra cost de-a lungul generațiilor, pe insulă există relativ puține dovezi ale averilor pe care aceștia le-ar fi putut acumula. Cercetătoarea a identificat puține indicii privind investiții private importante în reședințe luxoase, clădiri publice impunătoare sau morminte monumentale, de tipul celor întâlnite în alte regiuni ale lumii grecești.

De ce nu se văd pe insulă averile acumulate de mercenari?

O parte dintre soldați este posibil să nu se fi întors niciodată în Creta. Unii veterani s-au stabilit în Egiptul ptolemeic, unde puteau primi terenuri în locul unei remunerații în bani. Alții s-au mutat împreună cu familiile lor la Milet, în Asia Mică. Astfel de migrații ar fi redus considerabil sumele de bani readuse pe insulă.

Pentru cei care au revenit acasă, pirateria ar fi putut reprezenta una dintre modalitățile de a-și investi câștigurile. Studiul subliniază că, în Antichitate, granița dintre serviciul militar plătit, jaf și raidurile maritime era adesea neclară.

Pirateria putea aduce câștiguri importante sub formă de pradă și persoane capturate și transformate în sclavi, fără să lase în urmă urmele durabile ale proprietăților sau construcțiilor.

Panagopoulou ia în calcul și posibilitatea ca obiceiurile și tradițiile locale ale cretanilor să fi descurajat etalarea publică a bogăției. În plus, o mare parte dintre descoperirile provenite din locuințele obișnuite nu au fost încă publicate, ceea ce face dificilă reconstituirea traseului urmat de averile foștilor mercenari.

Studiul evidențiază rolul important al mercenarilor în economia Cretei antice, însă nu poate stabili ce proporție din câștigurile lor a fost direcționată către piraterie. Ipoteza rămâne, deocamdată, una dintre posibilele explicații pentru discrepanța dintre bogăția pe care acești luptători ar fi putut-o acumula și puținele urme materiale lăsate în urma lor pe insulă.

Foto sus: Soldați elenistici în Egiptul ptolemaic.Detaliu al mozaicului Nilului din Palestrina (© Wikimedia Commons, public domain)

Mai multe pentru tine...