„Vlad Țepeș și solii turci”, tablou de Theodor Aman, expus la Muzeul Național de Artă al României

Ce l-a împins pe Vlad Țepeș să mute capitala Țării Românești la București?

După începutul celei de-a doua domnii a lui Vlad Țepeș (august 1456), doi pretendenți la tronul muntean – Dan și Vlad Călugărul – erau în Transilvania, în bune relații cu sașii și înconjurați de boieri care scăpaseră de furia lui Vlad. După ce a încercat în zadar să-i convingă pe sași să nu le mai dea sprijin celor doi, Vlad a trecut în Transilvania după sărbătoarea Paștelui din 1457, a incendiat o serie de sate, a distrus pe oricine i s-a pus în cale și a luat o mulțime de prizonieri – bărbați, femei, tineri și bătrâni – pe care i-a dus în Muntenia, unde i-a tras în țeapă.

Ulterior, în același an, a trecut din nou în Transilvania, de această dată la rugămintea lui Mihail Szilagyi, cumnatul lui Iancu de Hunedoara, pentru a-l sprijini în războiul civil care izbucnise pentru Coroana maghiară. Orașul săsesc Bistrița a fost asediat și cucerit, jefuit masiv și apoi incendiat de trupele lui Szilagyi și Țepeș. Și de această dată, cruzimea voievodului muntean a depășit orice raționament tactic, ucigând orice sas sau ungur pe care a reușit să pună mâna.

Mutarea Capitalei de la Târgoviște la București

După ce situația din Regatul Maghiar s-a stabilizat după moartea lui Ladislau Postumul și încoronarea lui Matia Corvin, fiul mai mic al lui Iancu, Vlad va primi două ducate în sudul Transilvaniei, Amlașul și Făgărașul, și va face pace cu orașele săsești. Probabil acest lucru l-a făcut să mute Capitala țării de la Târgoviște la București, mai aproape de Dunăre.

Dacă mulți susțin că această mișcare a fost făcută doar pentru a fi mai aproape de suzeranul său, sultanul otoman, căci Vlad încă se temea de transilvăneni, ea poate fi considerată şi o mişcare de şah, pentru când urma a se decide să lupte contra otomanilor. În fine, se poate ca mutarea Capitalei să fi avut loc ca urmare a unor conflicte incipiente cu Szilagyi, care le-a permis unor boieri valahi să caute refugiu în Transilvania, relațiile lui Vlad cu Matia deteriorându-se rapid. Aceasta însemna că, în curând, domnitorul urma să aibă de-a face din nou cu cel puțin unul dintre pretendenții la domnie rămași la nord de Carpați. Nu este clar de ce s-a ajuns aici – probabil de la probleme referitoare la stăpânirea efectivă a celor două posesiuni transilvănene.

Cele două orașe săsești principale, Hermannstadt/Sibiu și Kronstadt/Brașov, au început să încalce tratatele comerciale, confiscând marfa negustorilor valahi și chiar executându-i pe unii dintre ei prin tragere în țeapă. Astfel, Vlad s-a găsit din nou în stare de război cu sașii, la începutul anului 1459. Și-a chemat de urgență negustorii din Transilvania și a început să-i pedepsească și să-i tragă în țeapă pe negustorii sași din Muntenia, confiscându-le mărfurile. Între timp, un al treilea pretendent a apărut în Transilvania, Basarab Laiotă, care s-a oferit să apere Brașovul de Vlad Țepeș, cu cei 500-600 de oameni ai săi (probabil, valahi și mercenari). Pentru moment, orașul i-a ignorat oferta.

55 de soli pentru îmbunarea lui Vlad

În aprilie 1460, cu ajutor din partea Coroanei, a refugiaților valahi și a orașelor săsești, pretendentul Dan a trecut în sfârșit granița în Valahia. Undeva după graniță, în munți, armata sa a fost complet zdrobită. Prizonierii – incluzând femei și copii – au fost trași în țeapă, aceeași soartă având-o și cadavrele soldaților uciși deja! Dan a fost capturat, pus să-și sape singur groapa, să-și asculte prohodul, fiind apoi decapitat.

Imediat, regatul, Transilvania și orașele săsești au trimis 55 de soli la Vlad, pentru a-l îmbuna pe acesta, temându-se de ce era mai rău – un raid care să treacă totul prin foc și sabie. Vlad a pregătit țepe pentru soli și nu i-a primit timp de cinci săptămâni. La începutul lui mai, a trecut din nou granița în Transilvania și a început să distrugă sate, recolte, suburbiile orașelor și să ia prizonieri. Se spune că zeci sau chiar sute de oameni au fost trași în țeapă în fața Brașovului, ca replică față de ajutorul dat de oraş dușmanilor lui Vlad. Prada a fost și ea bogată. Alte surse menționează sate întregi masacrate – oamenii fiind „tăiați ca verzele” – și alți prizonieri decapitați sau duși în Valahia și trași în țeapă acolo. Regele Matia și-a schimbat brusc opinia față de Vlad și a cerut orașelor săsești să nu se mai lege de negustorii sau de călătorii valahi. Orașele săsești au ascultat și pacea a revenit.

În scrisorile sale către aceste orașe, Vlad a anunțat că era hotărât să rezolve chestiunea cu cele două posesiuni ale sale din sudul Transilvaniei, Amlașul și Făgărașul, unde Vlad Călugărul și alți valahi încă se ascundeau, cerând sașilor să nu intervină. Un alt raid a urmat cândva în prima jumătate a lui august, distrugând complet câteva sate. Trupele sale au jefuit și au luat prizonieri, care au fost, după cum menționează din nou sursele, tăiați în bucăți, spânzurați sau trași în țeapă.

După aceste campanii, Vlad a cerut sultanului să aibă răbdare cu plata tributului, pe care nu-l putea plăti, din cauza cheltuielilor ocazionate de raidurie din Transilvania. Sultanul l-a crezut.

Acest text este un fragment din articolul „Campaniile militare ale lui Vlad Țepeș”, publicat în numărul 220 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com 

historia ro Historia, nr  220, Mai 2020 jpeg
Cumpără acum!

Foto sus: „Vlad Țepeș și solii turci”, tablou de Theodor Aman, expus la Muzeul Național de Artă al României

Mai multe pentru tine...