Ce ├«nsemna s─ârutul pentru greci ┼či romani? jpeg

Ce ├«nsemna s─ârutul pentru greci ┼či romani?

Majoritatea studiilor despre perspectivele asupra iubirii ├«n antichitatea greco-roman─â se refer─â la semnifica┼úiile actului sexual, influen┼úate de tendin┼úa de a senza┼úionaliza acest aspect al lumii antice. Imaginea societ─â┼úii decadente, cu moravuri ├«ndoielnice, care se desfat─â ├«n orgii de tot soiul o dator─âm mai mult abord─ârilor hollywoodiene dect dovezilor istorice concrete. ├Än imaginarul creat s─ârutul joac─â doar rolul de preludiu ┼či de simbol al intimit─â┼úii sexuale, situa┼úie alimentat─â ├«ns─â ┼či de numeroase lucr─âri de specialitate care s-au perpetuat ├«n ultimul timp, dar care din p─âcate insist─â mai mult pe problematica sexului ca simbol de putere ┼či nu numai.

S─ârutul are ┼či el ├«ns─â un statut complex. Este, dincolo de conota┼úia erotic─â, ┼či o reflexie a unei afec┼úiuni familiale sau o expresie a unor standard sociale ┼či institu┼úionale. Dac─â vom ├«ncerca s─â g─âsim termeni pentru ÔÇťa s─ârutaÔÇŁ ├«n lumea Greco-roman─â, vom constata c─â sunt pu┼úine cuvinte uzitate. Cele mai folosite verbe grece┼čti sunt philein┼či kunein. Cum verbul philein├«nseamn─â ÔÇťa iubiÔÇŁ, s─ârutul este semnalat de ├«ntrebuintarea verbului la modul aorist, pentru a semnala ac┼úiunea punctual─â. Substantivul ├«nrudit este philema, care nu desemneaz─â neap─ârat un s─ârut erotic. Este folosit ┼či pentru s─âruturile c├ó┼čtigate ca premii ├«n jocul de b─âut kottabos, deci doar ├«ntre b─ârba┼úi. Acela┼či cuv├ónt apare ┼či la Platon pentru a descrie s─âruturile oferite tot ├«ntre b─ârba┼úi ca recompens─â pentru bravura militar─â. Kuneineste un termen predominant poetic ┼či este cel preferat ├«n eposul Homeric. Se refer─â mai ales la exprimarea unei afec┼úiuni non-erotice, a unui respect. Alt verb folosit uneori este aspazesthai, mai degrab─â ÔÇťa ├«mbr─â┼úi┼čaÔÇŁ, de unde ┼či numele iubitei lui Pericle, Aspasia.

├Än latin─â ├«nt├ólnim trei termeni:osculum, s─ârutul ca semn de respect, basium, s─ârutul familial, ┼či savium, cel erotic. Saviumpare c─â ar fi un cuv├ónt timpuriu ┼či este ├«ntrebuin┼úat mai ales ├«n versuri ┼či ├«n comediile lui Plaut. Basiumare conota┼úii poetice puternice, termenul preferat de Catullus ┼či Martial. Osculumapare mai ales ca salut sau ca r─âmas-bun.

S─ârutul non-sexual apare mai ales ├«n contextul familial, ├«ntre p─ârin┼úi ┼či copii. Mamele au apari┼úii mai dese ├«n literatur─â ca furnizori de afec┼úiune, ┼či totu┼či nu chiar at├ót de dese cum ne-am putea ├«nchipui. Dragostea filial─â este o tem─â extem de important─â ├«n Iliada, unde de pild─â tandre┼úea lui Thetis fa┼ú─â de fiul s─âu, Ahile, contrasteaz─â puternic cu ororile r─âzboiului. Dac─â analiz─âm ├«ns─â episoadele ├«n care apar cei doi, vom constata c─â tandre┼úea se exprim─â mai mult prin cuvinte ┼či lacrimi dec├ót prin s─âruturi. O excep┼úie de la norm─â este s─ârutul pe care Hector i-l d─â fiului s─âu, Astyanax, ├«ntruchipare a profundelor sentimente paterne. S─âruturile se folosesc mai mult ├«n situa┼úiile care necesit─â rug─âmin┼úi, ca de exemplu c├ónd Priam ├«l implor─â pe Ahile s─â-I dea cadavrul lui Hector ┼či ├«i s─ârut─â m├óinile. Alegera unui astfel de gest amplific─â mult patosul scenei. Oricum, s─ârutul apare ┼či ca element dramatic ├«n multe buc─â┼úi de literatur─â, pentru c─â transmite mesajul ├«ntr-un mod mult mai emo┼úional dec├ót ar putea s-o fac─â orice cuv├ónt.

psyche revived by cupids kiss jpg jpeg

Tragedia greac─â insist─â pe leg─âtura dintre s─ârut ┼či patos. C├ónd Euripide vrea s─â sublinieze conflictul emo┼úional al Medeei ├«n momentul ├«n care alege s─â-┼či ucid─â copiii, o pune sa-i s─ârute, ├«ntr-o scen─â marcata de ironie tragic─â. Phaedra lui Ovidiu sper─â ca privitorii s─â-I ierte s─ârutul furat lui Hippolytus datorit─â rela┼úiei lor familiale. O ├«ncercare similar─â de a oculta erotismul o face Petronius, c├ónd Trimalchio din Satyricon-ul s─âu s─ârut─â un b─âiat frumos argument├ónd c─â o face doar pentru a-i r─âspl─âti serviciile de calitate. S─ârutul p─ârintesc ├«l implic─â uneori ┼či pe tat─â. La Valerius Flaccus, ├«n C─âl─âtoria Argonau┼úilorPeleus ├«l s─ârut─â pe Ahile ├«nainte de a pleca ├«n expedi┼úie. Actul ├«i acord─â lui Peleus o alur─â mitic─â, pentru c─â ┼či Iupiter ├«l s─ârut─â pe Cupidon ├«nainte de a i-o oferi pe nimfa Psyche, ├«n ambele cazuri s─ârutul fiind simbolul unei schimb─âri de stare. S─âruturile oferite copiilor sunt un tip unic:chutra, atunci c├ónd p─ârin┼úi le str├óng urechile, ca pe toartele unei amfore. Obiceiul se p─âstreaz─â p├ón─â t├órziu, ├«n secolul I p.Hr., men┼úionat de Plutarh de pild─â. De┼či uneori copilul r─âspunde gestului, actul ├«l are ├«n centru pe p─ârintele care ├«ntrupeaz─â virtutea familial─â.

├Än ceea ce prive┼čte rela┼úiile dintre adul┼úi, semnifica┼úiile s─ârutului se modific─â odat─â cu timpul ┼či sunt ├«n concordan┼ú─â cu aspecte legate de gen ┼či de statut. ├Än cultura athenian─â s─ârutul este mai mult un semn de afec┼úiune. Spre deosebire de actul sexual propriu-zis, sufer─â mai mult cenzura, mai ales ├«n cadrul symposion-ului, manifestare exclusiv masculin─â. ├Än aceast─â aren─â erotic─â ├«n care singurele femei prezente sunt curtezanele, a s─âruta ├«nseamn─â a ceda tenta┼úiei induse de un participant mai t├ón─âr. Socrate avertizeaz─â filosofii s─â ab─â grij─â c─âci pasiunile pot avea consecinte dezastruoase. Men┼úion├ónd pasiunea lui Critobulus fa┼ú─â de un alt t├ón─âr, Socrate spune c─â a te ├«ndr─âgosti ├«nseamn─â a te arunca ├«ntr-un foc. S─âruturile dintre femei ┼či b─ârba┼úi par a fi ├«n literatur─â ┼či mai imorale ┼či grosolane. Femeia care s─ârut─â p─âtima┼č este suspect─â ┼či depravat─â. ├Än comedia Noriia lui Aristofan so┼úia personajului principal, Strepsiades, este criticat─â tocmai pentru c─â are obiceiul de a s─âruta profund. Cuv├óntul grecesc folosit pentru a descrie actul este kataglottisma, care se deosebe┼čte de s─ârutul non-sexual. Verbul kataglottizeinse folose┼čte ┼či pentru a desemna felul strident de a vorbi al lui Cleon. La fel de imoral─â este atitudinea fetei lui Philocleon ├«n comedia Viespile, care ├«┼či s─ârut─â tat─âl. Cei care ini┼úiaz─â s─ârutul sunt de obicei considera┼úi cei cu valori ├«ndoielnice.

Ast─âzi ├«n societatea occidental─â gestul de a-┼úi s─âruta partenerul ├«n public este unul acceptat social, dar ├«n lumea clasic─â g─âsim rareori referin┼úe de acest gen ├«n literatur─â. Mariajul modern este pecetluit cu un s─ârut, dar o asemenea exprimare public─â a afec┼úiunii la greci ┼či romani nu era parte a ceremoniei tradi┼úionale, unde accentul c─âdea pe procesiunea public─â ┼či pe spectacol. C├ónd s─ârutul este documentat, ├«nseamn─â c─â avem un caz excep┼úional, ca cel al lui Pericle ┼či al Aspasiei, fost─â prostituat─â care prin rela┼úia cu marele om de stat athenian devine mai acceptabil─â social.

├Än perioada elenistic─â are loc o erotizare a s─ârutului homosexual, a┼ča cum e precizeaz─â de exemplu Teocrit, care ├«n ce-a de-a 12-a idil─â ne vorbe┼čte despre un b─ârbat care ├«┼či ├«nt├ómpin─â iubitul dup─â ceva timp, referindu-se ┼či la un festival din Megara, pe nume Diocleia, la care se organizau concursuri de s─ârutat. Tibullus, pe de alt─â parte, ofer─â sfaturi prin intermediul zeului Priapus despre cum se cuceresc b─âie┼úii care nu vor s─â cedeze pasiunii. S─ârutul for┼úat este semnul victoriei ┼či al domina┼úiei. ┼×i s─ârutul heterosexual cre┼čte ├«n importan┼ú─â, devenind pentru poe┼úi un simbol al t├ónjirii dupa obiectul feminin, care r─âm├óne unul destul de pasiv. ├Än imagina┼úia masculin─â ├«ns─â femeia apare ┼či ea ca un agent activ, deschiderea sa sentimental─â fiind foaret vizibil─â la primul mare ÔÇŁfanaticÔÇŁ al s─âruturilor, Catullus.

Rela┼úiile de putere care se dezvolt─â ├«ntre cel care s─ârut─â ┼či cel care se las─â s─ârutat sunt explorate mai mereu ├«n poeziile sale, iar femeia nu este ├«ntodeauna cea dominat─â. Poetul folose┼čte numeroase acumul─âri retorice, exager─âri pentru a accentua pasiunea dramatic─â fat─â de Lesbia, care la r├óndul ei joac─â rolul de agent erotic. S─ârutul este apogeul leg─âturii ├«ndr─âgosti┼úilor, dar ┼či un simbol al puterii, a┼ča cum apare ┼či ├«n Metamorfozelelui Ovidius, ├«n cazul lui Pygmalion, care ├«┼či atinge scopul de a-┼či ├«nsufle┼úi propria crea┼úie sculptural─â. Un exemplu frumos de inversare de roluri este povestea cu Hermaphroditus ┼či nimfa Salmacis, cea care ├«i fur─â b─âiatului un s─ârut ┼či devine una cu el. Tema domina┼úiei este prezent─â ┼či la epigramistul Agathis, ├«n secolul al VI-lea, cu un accent puternic pe rolurile clasice. Cucerirea femeii apare ca un adev─ârat asediu. O folosin┼ú─â ┼či mai agresiv─â a s─ârutului ├«nt├ólnim la poetul Lucian, care ├«n Dialogurile curtezanelordescrie leg─âtura tumultoas─â dintre Philinna ┼či poetul Diphilus. Dincolo de aceste extreme, majoritatea textelor de la cump─âna dintre elenism ┼či romanitate prezint─â o variant─â romantic─â a s─ârutului, ca expresie a iubirii pure si devotate, a┼ča cum se ├«nt├ómpl─â ├«n Daphnis ┼či Chloe, la Longus.

C├ót despre s─ârutul social, cel mai adesea acesta lua forma salutului, de obicei ├«n cadrul familiei extinse. Totu┼či acest obicei era de obicei privit ca non-grecesc. Herodot men┼úioneaz─â c─â per┼čii se salut─â s─ârut├óndu-se pe buze. Autorii greci ┼či romani pomenesc mai mult s─ârutul pe obraz ├«n cazul propriilor civiliza┼úii. Mai mult romanii aveau acest obicei, Dio Chrysostomos men┼úion├ónd c─â grecii r├ódeau de romanii din mediul urban c├ónd ├«i vedeau ├«n aceast─â ipostaz─â. De asemenea, se pare c─â practica avea conota┼úii elitiste, pentru a marca anumite leg─âturi din cercurile de sus;practic─â satirizata de altfel de c─âtre Lucian ├«n Alexandru, profet care nu s─âruta de bun-venit pe nimeni care dep─â┼čea v├órsta de 18 ani, aluzie la pervertirea obiceiurilor sociale.

Grecitatea ├«ncepe s─â p─âleasc─â ├«n momentul ├«n care Alexandru adopt─â unele obiceiuri persane, cum ar fi s─ârutarea m├óinii ca act de supunere. Plutarh ne poveste┼čte despre fascina┼úia lui Alexandru pentru ceremonialul de proskunesis. La unul dintre banchetele sale, Alexandru ofer─â pocalul din care b─âuse unui prieten, care a b─âut ├«n cinstea lui, a ├«ngenunchiat ├«n fa┼úa sa ┼či  l-a s─ârutat. Callisthenes nu a avut voie s─â-l s─ârute pentru c─â nu se ├«nchinase mai ├«nainte ├«n fa┼úa lui. S─ârutul, devenit parte important a protocolului de curte, marcheaz─â rela┼úii de putere destul de clare. Diocletian institu┼úionnalizeaz─â adoratio, care ├«nsemna s─ârutarea robei imperiale, act ce consfinte┼čte puterea politic─â. Probabil de aici a fost preluat mai t├órziu ┼či obiceiul de a ┼čaruta inelului unui cleric, exrpim├ónd acea┼či idee de obedien┼ú─â.

├Än concluzie, lumea greco-roman─â a cunoscut diverse semnifica┼úii ale s─ârutului, de la afec┼úiunea p─ârinteasc─â la dominarea erotic─â ┼či social─â. Este ┼či acest gest o fereastr─â c─âtre istoria mentalit─â┼úilor, ┼úin├ónd de mai vasta problem─â a identit─â┼úii ┼či ├«ncadr─ârii sociale. Fie c─â este vorba despre latura non-sexual─â, despre pasiuni extreme sau despre adorarea unor personaje importante, s─ârutul problematizeaz─â ┼či el rela┼úiile de putere, ├«n condi┼úiile construirii unei identit─â┼úi publice ┼či private.

Referinţe:

A. Blue, ÔÇŁOn Kissing, from the Metaphysical to the EroticÔÇŁ, Londra, 1996;

K.J. Dover, ÔÇŁGreek HomosexualityÔÇŁ, Londra, 1978;

D.M. Halperin, J.J. Winkler, F.I. Zeitin (ed.), ÔÇŁBefore Sexuality:The Construction of rotic Experience in the Ancient Greek World╚Ü, Princeton;

D. Konstan, ÔÇŁLove in the Greek NovelÔÇŁ, Differences 2.1., 1990;

S. Treggiari, ÔÇŁRoman Marriage . Iusti Coniuges from the Time of Cicero to the Time of UlpianÔÇŁ;oxford, 1991.