Ce beau geții și dacii?
Putem afirma fără dubii că și în lumea geto-dacă se consuma bere, la fel ca în zonele germanice și celtice, dar și vin, făcut în zonă sau importat din teritoriile grecești prin coloniile de pe țărmul Mării Negre. Avem dovezi clare că vinul era unul dintre bunurile cele mai căutate de geți și daci.
Pe lângă acestea, se produceau și se consumau cu siguranță mied și cidru, băuturi ușor alcoolizate și lesne de produs. Vasele folosite erau din metale prețioase pentru elită și din lut sau lemn pentru populația de rând. Mai erau folosite coarne de vită, unele ornamentate cu diverse simboluri sau chiar ferecături din metal. E de ajuns să ne gândim la celebra scenă de banchet oferit de regele Dromihete macedonenilor capturați după bătălie.
Ni-i putem imagina pe strămoșii noștri, adunați într-o construcție din lemn similară unei longhouse vikinge (da, aveau și dacii construcții similare), savurând cărnuri și aruncând pe gâtlej în jos cantități serioase de alcool. Ocaziile nu s-ar fi lăsat așteptate. Petreceri bahice aveau loc la evenimente religioase, la sărbătorirea unei victorii, la nașterea unui moștenitor în familia liderului/regelui, la încheierea unei alianțe sau căsătorii, la încheierea unei păci, poate chiar la declararea unui război.
Nu trebuie uitate banchetele funerare, urmele arheologice ale unor astfel de festinuri fiind descoperite și analizate de specialiști. Ca la orice petrecere udată din belșug cu alcool, ne putem imagina încăierări sau chiar lupte în toată regula, de genul celor din comediile western, dar de această dată foarte serioase, poate sfârșindu-se și cu morți – armele erau la îndemână... De asemenea, este foarte posibil ca, la fel ca în lumea tracă sud-dunăreană, cultul lui Dionisos să fi pătruns în societatea geto-dacă și să se fi manifestat plenar, pe lângă consumul abundent de vin având loc orgii sexuale deșănțate.
Deceneu și „prohibiția dacică”
Aici ajungem la chestiunea distrugerii viilor și interzicerii consumului vinului. O glumă la modă printre istorici este că liderii daci aveau acțiuni la fabricile de bere și consumul de vin le scădea veniturile. Chestiunea este cu siguranță ceva mai complicată și nu pare a fi legată în niciun fel de veniturile financiare sau de favorizarea vreunui importator din lumea greacă.
Sursa pentru acest eveniment „ciudat” este lucrarea Getica a lui Iordanes, got romanizat trăitor în secolul VI e.n. și scriitor. Istoria sa a goților amestecă o serie de nații și evenimente, dar preia surse originale care între timp au fost pierdute. Așadar, pe lângă sublima confuzie geți-goți (și altele), informațiile sale pot fi acceptate după ce le trecem printr-un filtru logic.
Astfel, Iordanes scrie că „Burebista ... și-a luat ca ajutor pe Deceneu, un bărbat vrăjitor, care umblase multă vreme prin Egipt, învățând acolo unele semne profetice, datorită cărora susținea că tălmăcește voința zeilor. Ba încă, de la un timp era socotit și zeu, așa cum am arătat când am vorbit de Zamolxe. Ca o dovadă de ascultarea ce i-o dădeau geții, este și faptul că ei s-au lăsat înduplecați să-și stârpească viile și să trăiască fără vin”. Pe lângă această măsură radicală, Deceneu a răspândit o serie de cunoștințe „științifice” în rândul elitei, de la astronomie la biologie și logică. Poziția sa era astfel una foarte influentă și voia sa era îndeplinită.
Unul dintre motivele acestei urgii contra viței-de-vie poate să fi fost unul pur pragmatic, de a opri consumul nelimitat de alcool și toate nenorocirile care urmau după așa ceva. E greu însă de crezut că la o populație războinică și consumatoare de alcool ar fi funcționat imediat o astfel de măsură. Mai degrabă a fost vorba, la fel ca în lumea tracă cu ceva timp înainte, de distrugerea conștientă și sistematică a cultului dionisiac, care atenta la regulile posibil stricte ale elitei și la zeul pe care aceasta dorea să-l impună ca unic.
Din alte surse știm că religia adusă și răspândită de Zamolxe triburilor de la Dunăre implica și renunțarea la consumul de carne – oricât am accepta religia zamolxiană a strămoșilor noștri, similară în unele puncte cu cea creștină, poate fi greu de acceptat totuși pentru unii că geții și dacii nu beau alcool (ok, poate bere, mied și/sau cidru) și că nu consumau carne.
Habar nu avem dacă măsura a fost implementată pe întregul teritoriu locuit de daci, dacă a fost respectată și cât a durat. E posibil ca, odată cu moartea lui Deceneu, mare preot și ulterior și rege, unele aspecte ale religiei să se fi estompat, dar nu avem nicio dovadă în acest sens. Dacă într-adevăr a fost o măsură pur religioasă, având în vedere că doar vinul a fost interzis, e posibil ca populația, sau măcar elita, să fi urmat această regulă cu strictețe.
Foto sus: Dacii la ospăț. Reconstituire de Cătălin Drăghici
Acest text este un fragment din articolul „Alcool și desfătare la geţi și la daci”, publicat în numărul 37 al revistei „Historia Special”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 23 decembrie 2021 - 25 martie 2022, și în format digital pe paydemic.com.
