Ce aveau pe masă Isus și Apostolii în „Cina cea de taină” a lui Leonardo da Vinci
Cina cea de taină, una dintre cele mai celebre picturi din istoria artei, capodoperă a lui Leonardo da Vinci și cea mai mare compoziție a geniului renascentist a suscitat dea lungul veacurilor o fascinație cu totul aparte și numeroase interpretări în căutarea semnificațiilor profunde ale lucrării. Pictura este în continuare sursă de dezbateri aprinse și de interpretări dintre cele mai diverse, inclusiv teorii ale conspirației, readuse în atenția marelui public de autori ca Dan Brown și celebra sa carte Codul lui Da Vinci.
Leonardo a realizat pictura între 1494 și 1497 pe peretele nordic al refectoriului, sala de mese, bisericii Santa Maria delle Grazie, din Milano, cel mai probabil la comanda ducelui Ludovic Sforza.
În realizarea picturii, Leonardo nu a utilizat tehnica obișnuită pentru frescă, ci a folosit uleiuri pentru a obține tonurile subtile pe care și le dorea, dar acest lucru se va deveni o mare problemă. În scurt timp, culoarea a început să se desprindă de pe perete, iar lucrarea a avut nevoie de numeroase restaurări. Alte evenimente au afectat și mai mult pictura. În timpul campaniilor napoleoniene din Italia, sala de mese a fost folosită de forțele franceze drept adăpost pentru cai, iar în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, o bombă lansată de un avion britanic a căzut peste biserica Santa Maria delle Grazie și a distrus acoperișul. Protejată de câțive saci de nisip, pictura a supraviețuit și a rezistat intemperiilor până la refacerea clădirii.
Studiu pentru „Cina cea de taină”. Desen din caietele lui Leonardo Da Vinci
De-a lungul timpului, lucrarea a fost afectată și de intervențiile făcute de călugări, cum ar fi deschiderea unei uși în cadrul peretelui, ceea ce a făcut ca partea de jos a picturii, în dreptul lui Isus, să dispară.
Lucrările de restaurare au dezvăluit detalii interesante, legate de ceea ce ar fi trebuit să se afle pe masă, în viziunea lui Leonardo da Vinci (foto dreapta - portret de Francesco Melzi). Conform Evangheliilor, Isus a împărțit ucenicilor pâine și vin. Dar ce s-a mai aflat pe masă în momentele dramatice în care Isus a anunțat că urmează să fie trădat de unul dintre cei de lângă El? Unii au susținut că ar fi trebuit să fie miel, conform tradiției evreiești de Pesah. Pe lângă cupele de vin și pâinea pe care Isus o împarte Apostolilor, Leonardo adaugă pe masă ceva neașteptat. Un platou cu bucăți de pește garnisite cu felii de portocală. Mulți specialiști susțin că este vorba despre bucăți de țipar preparate la grătar. Dar acest fel de mâncare nu era deloc cunoscut pe vremea lui Isus.
Însă, în timpul Renașterii, felurile de țipar erau populare în bucătării. Un argument în plus pentru cei care susțin că este vorba despre țipar, se găsește în documentele lui Leonardo da Vinci. Între aceste documente s-au păstrat și liste de cumpărături în care marele artist a notat că trebuie să se aprovizioneze cu țipar, pâine și caise. Notele lui Leonardo arată că era preocupat și de organizarea și funcționarea bucătăriilor și de modul cel mai bun de gătire a felurilor de mâncare.
