Cazinoul din Constanța, locul în care s-au pierdut averi, dar s-au născut legende
În spatele ușilor închise ale Cazinoului din Constanța s-au pierdut averi, însă puțini au fost cei care au pătruns în sălile de joc pentru a ne lăsa mărturii.
La Arhivele din Constanța se păstrează reclamația unui jucător care s-a plâns primarului comunei că a fost furat pe față: „În noaptea de 19-20, în sala de joc a Cazinoului Comunal am fost furat în mod ordinar de unul din crupierii Companiei Marcay care a ajutat la acesta pe un polițist despre care am crezut că se numește Antonescu, care juca cărți la masă în tovărășia unei cocote dintre nenumăratele aduse de Marcay pentru jefuirea publicului. Au fost zadarnice protestările mele și ale asistenților mei căci acel trio: cocota, polițistul și crupierul au pus posesiune pe banii mei. Comisarul jocului, omul companiei, la care m-am adresat nu numai că nu și-a făcut datoria, dar m-a și ofensat în mod grav“. În încheierea reclamației, păgubitul cerea o anchetă completă.
Culmea, ancheta a avut loc și dintr-o declarațiune de la dosar, datată 24 august 1912, aflăm că „în urma cercetărilor făcute, văzând vădita rea credință a Dlui Dimitriu l-a șters din lista membrilor“. O altă declarație depusă la dosar, a crupierului, consemnează: „Subsemnatul, crupier la masa nr. 2 de Baccara – Chemin de fer, a Casinoului din Constanța, declar că dl Dimitriu, director de garaj, a jucat la această masă și a dat prilej la un incident, în care a extras miza unui alt jucător pe nedrept“.
Averi ruinate la jocurile de noroc
La 8 iunie 1919, primarul Virgil Andronescu aduna consilierii locali pentru o ședință în care să se discute despre situația cazinoului: „Vă este cunoscut domnilor colegi că Casinoul a fost predat Direcțiunei a VI-a Sanitară, pentru Spitalul Crucei Roșii, odată cu mobilizarea armatei în anul 1916, că încă din primele zile ale lui octombrie acel an a fost bombardat de hydroplane și că acoperișul, placa de beton armată a etajului au fost perforate de bombe, în afară de stricăciunile derivate din explozie. Cu această ocazie s-au omorât mi se spune 141 de răniți, soldați români aduși după frontul de la Topraisar-Cobadin“. Edilul anunța faptul că municipalitatea dispunea de un fond de reparații care se ridica la suma de 426.000 de lei, bani care proveneau de la jocurile de noroc din vara anului 1916, conform documentelor publicate de istoricul Constantin Cheramidoglu în revista „Ex Ponto“ din anul 2018.
Nu toți erau de acord cu renovarea cazinoului, opunându-se inclusiv primul ajutor de primar, Gr. M. Grigoriu, pe motiv că impozanta construcție nu deținea sală de lectură, sală de muzică și sală de teatru de vară, iar „terasa a fost transformată într-un tripou mare, unde erau puse în joc averile oamenilor, a celor care veneau să-și caute sănătatea lor, în sălile de jos întortocheate și întunecate: nu era decât terasa cu vederea la mare, care și aceea se transformase într-un lupanar“.
El vorbește și de jocul „Bula“, unde „toată munca micilor funcționari, meseriași, mici comercianți, femei și fete era spulberată și nu de puține ori au fost oameni care au venit la băi, dar au ajuns să-și vândă bijuteriile sau să le pună la amanet pentru a putea pleca“. Grigoriu nu înțelegea de ce să se risipească atâția bani într-o perioadă grea și pentru oraș, cu atât mai mult cu cât materialele erau de 20-30 de ori mai scumpe, iar geamuri de cristal, sârmă și material electric lipseau cu totul în primii ani de după război. Nu era singura voce care se împotrivea.
Consilierul P. Bârzan cerea primarului să demareze efectuarea lucrărilor de strictă necesitate pentru salvarea construcției, dar îi cerea „să scape Comuna de rușinea ce se aduce cu asemenea obiceiuri nepotrivite cu aspirațiile la portul de onoare unde se găsește orașul Constanța“. Mai mult decât atât, în cadrul ședinței s-a cerut alungarea societăților baronilor de Marcay.
În ciuda opoziției, Primăria a decis efectuarea unor reparații care să protejeze clădirea, însă interzicerea jocurilor de noroc a însemnat dispariția sa ca centru de atracție pentru turiști. În anii următori, comercianții cereau reluarea jocurilor de noroc, iar în 1924, Societatea Marilor Stabilimente adresa o petiție primarului oferindu-se să mărească chiria plătită pentru cazinou. Se opuneau mulți redeschiderii sălilor unde se pierdeau bani: „La noi, în Constanța, am văzut slujbași bolnavi în ultimul grad, aproape paralitici, care veniseră să încerce o cură cu nămol mântuitoare, dar care au rămas într-o singură seară fără un gologan în pungă, din cauza jocului de bulă“, scria „Voința liberală“ în anul 1928.
Legea jocurilor de noroc, scria istoricul Constantin Cheramidoglu, ce se pregătea la acea vreme, nu era bine văzută de constănțeni, întrucât orașul urma să primească doar o treime din veniturile realizate în urma concesiunilor acordate, iar restul să meargă la bugetul Ministerului Muncii. Cum era și firesc, primăria își pusese mari speranțe în aceste fonduri pentru ridicarea Constanței. „Ceea ce se petrece la ruletă și la cheminul de fer ale cazinoului constituie un scandal politic de cea mai înaltă speță. Funcționari publici, gestionari, militari îmbrăcați civil și negustori în pragul falimentului pierd în fiecare noapte sume enorme. Ne vom face datoria și vom publica numele acestor jucători, spre a fi cunoscuți de opinia publică“, amenințau ziariștii acelor vremi. Cazinoul a fost redeschis abia în iunie 1929.
Clădirea cu nouă vieți
Cel de-Al Doilea Război Mondial a lăsat răni adânci. Din 1941, Cazinoul a devenit gazdă pentru trupele germane. Frumoasa clădire a avut de suferit de pe urma bombardamentelor, fiind renovat de deținuți politic în anul 1951, aspect ținut secret de către comuniști și descoperit la mult timp după Revoluție. În anul 2021, în timpul lucrărilor de renovare, printre resturile de tencuială care au fost date jos pentru a se decoperta fereastra, a fost găsită o bucățică de sac scrisă de acei deţinuți. „Acest Cazinou este lucrat de către deținuți politici din anul 1951 luna 31 Decembrie. Condusă de Arhitectul Jojea Constantin. Echipa de stucatori condusă de Rusu A. Ioan, Botoş Dumitru jud. Arad, Jercan Constantin, Ciscău Gheorghe, Coraş Ionel, Voicilă Nicolae, Sava Nicolae, Pop Ioan, Vlădescu Ilie, Hosu Petre, Hosu Ghegor, Anastasiu Ştefan, Gorbovan Gh., Bamer Fidel şi Morton Iuliu“.
Cel de-al doilea bilet a fost descoperit în pereții Cazinoului din Constanța în martie 2023. Însemnările, făcute cu creionul pe o bucată ruptă dintr-un sac de hârtie, conțin o nouă dovadă a faptului că au fost folosiți deținuți politic pe șantierul cazinoului. Iată traducerea sa: „Iubite prieten ce vei găsi aceste rânduri, Dumnezeu să te binecuvânteze. Sunt aici ca deținut politic din 1951, 16 Vll (iulie), până (acum) 1952, V (mai), fiind zidar și dulgher la muncă. Am fost condamnat la 9 ani și de la 10 a l-a (ianuarie) 1949 viața mea este în mâinile Domnului, căci liber nu voi fi prea curând. Dar Dumnezeu este milostiv. Cu salutări, Marton Iulius, domiciliat la Heltau-Cisnădie, lângă Hermannstadt-Sibiu“.
Renovat din nou
În clădirea Cazinoului a funcționat, din anul 1948, Casa de Cultură a Sindicatelor, iar în vremea în care a aparținut de ONT Litoral, Cazinoul a fost renovat din nou, timp de doi ani, între 1986 și 1988. Proiectul „Amenajare unitate de alimentaţie publică Cazino Constanţa“ a fost realizat de Institutul de Proiectare Judeţean Constanţa, şeful proiectului fiind arhitectul Mircea Bocunescu, absolvent al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“, promoţia 1974. „Pe vremea aceea, eram un puşti, eram elev la Liceul de Artă. Eram copilul de trupă al artiştilor plastici, ca să zic aşa. Era o echipă formată, printre alţii, din Sorin Dumitru, Gheorghe Firca, Ioan Miţurca, Nae Mira, Costel Badea, Nicolae Moldoveanu. Au fost executate restaurări de pictură baroc-frescă, stucatură, vitralii, feronerie“, povestea Nicolae Moldoveanu, unul dintre artiştii plastici care au participat la renovarea Cazinoului. „Cei de la şantierul de construcţii pregăteau pereţii, iar pe pereţii gata pregătiţi noi montam stucaturi şi refăceam pictura. Tatăl meu şi Firică au făcut desenele şi machetele, noi deţinem toate proiectele, toate desenele de la acea vreme“, mai spunea Moldoveanu.
Cafenea, cofetărie și bar de noapte
„La Constanţa s-a deschis, din luna ianuarie, vestitul Cazinou, a cărui activitate întreruptă în ultimii doi ani pentru vaste lucrări de consolidare şi renovare se desfăşoară acum într-o gamă largă de unităţi publice adunate sub prestigiul unei singure firme de înaltă ţinută: un restaurant de 160 locuri, un bar de zi şi o cafenea de 90 locuri, un salon de cofetărie de 70 locuri, o sală polivalentă de 120 locuri, o braserie de 120 locuri şi o terasa de vară de 300 locuri, un bar de noapte de 225 locuri, unul dintre cele mai mari de acest fel din ţară, dotat cu toate instalaţiile pentru susţinerea pe scena sa a unui excelent program artistic“, scria „România pitorească“ în anul 1988. Din același articol aflăm și cum era amenajat interiorul: „Fiecare salon are o culoare care-l individualizează şi o mochetă, comandă specială la Cisnădie, în acelaşi ton, care se completează cu rafinatele decoraţii florale cu care sunt pictate încăperile. Dacă se adaugă acestora lampadarele şi candelabrele, mobilierul, draperiile şi vesela, toate de comanda specială, ca şi înalta clasă a echipei de deservire conduse de Ion Biolan, se obţine imaginea unei ambianţe de o somptuoasă eleganţă a acestei unităţi cu care ONT Litoral îşi aşteaptă din acest sezon oaspeţii“.
După un proces între Oficiul Național de Turism Litoral și Primăria Constanța pentru stabilirea adevăratului proprietar, a câștigat muncipalitatea. „În procesul de stabilire a proprietarului Cazinoului din Constanța, tribunalul local a decis ca frumoasa construcție să aparțină Primăriei din Constanța care a construit-o la începutul acestui secol. Deoarece cazinoul poate fi socotit o adevărată mașină de făcut bani, actualul deținător al cazinoului S.C. Litoral va înainta recurs extraordinar la Curtea Supremă de Justiție“, anunța agenția de presă A.M. Press în anul 1993.
Din anul 2008, Cazinoul din Constanța a fost închis pentru public, degradându-se de la an la an, nicio autoritate locală sau centrală neluând măsuri urgente. Rând pe rând, simbolul orașului a fost concesionat firmei Queen Investments SRL, care deţinea o reţea de cazinouri de lux în toată lumea, preluat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, dar de fiecare dată s-a întors la administrația locală pentru că nu a fost demarat niciun proiect. Fostul primar Radu Mazăre a vrut să vândă Cazinoul ba elvețienilor, ba rușilor, dar, din fericire, a renunțat la timp.
Contractul pentru restaurarea Cazinoului a fost semnat în luna decembrie a anului 2019, când primar era Decebal Făgădău. Recent, lucrările de renovare, ale căror costuri au depășit 200 de milioane de lei (finanţarea a fost asigurată de la bugetul de stat prin Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei), au fost terminate. În plus, pentru acest obiectiv de investiţii a derulat lucrări privind amenajările exterioare şi beneficiarul lucrării, Primăria Constanţa, simbolul orașului fiind inaugurat chiar de Ziua Constanței, la 21 mai 2025, de ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, care sunt patronii spirituali ai orașului. Actualul edil al orașului, Vergil Chițac, a precizat faptul că simbolul orașului, Cazinoul, va fi un loc unde vor avea loc evenimente publice de anvergură naţională şi internaţională, congrese, simpozioane și în niciun caz nu va funcţiona ca un spaţiu destinat jocurilor de noroc şi nici de alimentaţie publică.
Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro
Mai multe pentru tine...
