Câte ceva despre relaţia capitalism

Sistemul economic occidental punea încă din epoca medievală în centrul preocupărilor creşterea cifrei de afaceri prin orice mijloace, proprietatea privată fiind nucleul generator de energii creatoare. Ideologia comunistă, definită drept cea mai ştiinţifică doctrină politică, afirma exact contrariul şi între cele două lumi nu trebuia să existe nici cea mai mică legătură şi prietenie.

Evoluţia societăţii la nivel planetar după 1917 a demonstrat că nu se poate trăi autarhic şi crudul Iosif Vissarionovici Stalin a permis menţinerea unor portiţe deschise spre Occident, dar masele erau supuse permanent propagandei vizând nimicirea capitalismului ce dorea cu orice preţ extinderea la scară planetară printr-un imperialism agresiv. Mulţimile, lipsite de gândire proprie, au acceptat de voie şi de nevoie acest punct de vedere al oficialilor. Datele existente în Occident şi accesibile astăzi arată o situaţie foarte interesantă: lagărul socialist n-ar fi supravieţuit până în 1991 dacă n-ar fi primit ajutoare financiare şi tehnologie mai modernă din Vest. Exista în lagărul socialist o adevărată foamete de tehnologie avansată şi capitaliştii dornici de venit au fost de acord să livreze întregi fabrici la cheie. Chiar Iosif Stalin recunoştea că două treimi din cele mai mari combinate sovietice au fost ridicate cu ajutor american sau măcar cu consiliere de peste ocean. Destinderea de după 1960 a fost făcută tocmai din această necesitate şi aşa s-a ajuns ca România să producă aproape 100% din autovehicule cu ştiinţă vestică.

Uniunea Sovietică a cumpărat o uzină copiată după cea din Torino a firmei Fiat şi a realizat-o în zona Togliatti, totul fiind ridicat de la zero. Nicolae Ceauşescu a procedat precum superiorii de la Moscova şi a primit tehnologia pentru capacităţile de producţie de la Mioveni şi Craiova. A reuşit să obţină şi motoare diesel pentru camioane, o adevărată revoluţie în domeniu, grupurile energetice pe benzină fiind mari consumatoare de combustibil. Succesul uzinei din Braşov era asigurat pentru o vreme. Chiar dacă erau depăşite de progresele tehnologiei, au fost oferite spre achiziţie motoare Rolls-Royce pentru aviaţie şi au fost astfel echipate aparatele I.A.R.-93 şi 99. Renumitul avion comercial cu reacţie Rombac era în realitate o copie a unui model britanic.

Istoricul francez Thierry Wolton a mai descoperit că statele socialiste primeau după 1970 aproape tot ce doreau de la inamicul capitalist, principalul beneficiar fiind Uniunea Sovietică. O piaţă de desfacere mare sporea poftele patronilor. România avea o birocraţie nepricepută şi a reuşit să obţină numai 8,9% din contractele bănoase. Conducerea de la Budapesta, mai deschisă spre lumea capitalistă, a reuşit un uimitor procent de 24,2%, ceea ce înseamnă că a depăşit cu mult ca eficienţă şi imperiul sovietic. Nu trebuie să mai mire pe cineva că astăzi nu sunt accesate fondurile europene nerambursabile. Funcţionarii nu sunt interesaţi să producă pentru societate, statul fiind văzut doar ca o sursă permanentă de venit.

Tensiunile politico – militare dintre cele două lagăre provocate de promovarea revoluţiei mondiale cu orice preţ au dus în cele din urmă la o gravă criză economică şi la prăbuşirea sistemului comunist în 1989.

Bibliografie minimală

Arhivele Naţionale ale României, Stenogramele şedinţelor Biroului Politic şi ale Secretariatului Comitetului Central al P.M.R. vol. IV, partea a II-a, 1952, Bucureşti, 2007.

Banu, Florian, De la SSI la SIE O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist (1948 – 1989), Corint Books, Bucureşti, 2016.

Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997.

Courtois, Stéphane (coordonator), Dicţionarul comunismului, Polirom, Iaşi, 2008

Istoria României, vol. X, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2013.

Preda, Gavriil, Petre Opriş, România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia 1954 – 1969, vol. II, Academia Română, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2009, p. 216 – 220.

Opriş, Petre, Bugetul partidului şi privilegiile membrilor nomenclaturii C.C. al P.C.R. (1961 – 1965), în Arhivele Totalitarismului, an XIV, nr. 1-2/2006, p. 221 – 225.

Pascu, Vasile, Regimul totalitar comunist în România (1945 – 1989), Editura Clio Nova, Bucureşti, 2007.

Wolton, Thierry, K.G.B.-ul în Franţa, Humanitas, Bucureşti, 1992.