Catastrofala dispunere a trupelor germane în iunie 1941
Ziua de 22 iunie 1941 a rămas pentru totdeauna în istorie drept data la care a început ofensiva germană împotriva Uniunii Sovietice și Wehrmacht-ul a reușit o înaintare fulgerătoare pe spații vaste, ceea ce a surprins comandamentul sovietic ce lucra absolut planificat și centralizat. Se subînțelege că o armată trebuie să fie concentrată în raioanele de plecare înainte de inițierea atacului și trenurile trebuie să aducă cât mai aproape de frontieră armament greu, muniții și combustibil. Apoi urmează chinul logistic al deplasării de la gară până în pozițiile de luptă, niciodată nefiind aproape de calea ferată. Amplasarea forțelor Reich-ului a fost realizată perfect pentru un asalt, diviziile fiind concentrate în cele mai avansate poziții oferite de fostul teritoriu polonez.
Zece divizii de infanterie și una de tancuri au fost trimise într-un intrând mărginit pe o anumită lungime de râul Bug. Aici se afla și Divizia 299 infanterie în care lupta militarul Hans Roth, cel care a apucat să mai scrie câte ceva în jurnalul personal până în vara anului 1943. Acolo se spune în mod clar că soldații ce se aflau ascunși pe malul Bugului n-au mai pus pază atunci când dormeau pentru că inamicul oricum i-ar fi capturat prin învăluire. Erau departe de drumurile bune și nu aveau mijloace mecanizate pentru a se retrage de pe linia frontului. Se subînțelege că nici artileria divizionară nu avea posibilitatea să se replieze rapid împreună cu toate munițiile depozitate.
Divizia 11 Panzer era modest dotată și n-ar fi putut să manevreze împotriva forțelor sovietice copleșitoare. Comandamentul sovietic împinsese spre frontieră Divizia 41 de tancuri ce avea 415 mașini blindate și ar fi trecut relativ ușor de Divizia 14 Panzer, cea care putea alinia numai 147 de tancuri. Avea șanse să se retragă totuși. Partea sudică a intrândului urma să fie asaltată de Divizia 34 de tancuri (360 de tancuri) în prima linie. Urmau pentru desăvârșirea victoriei și accelerarea înaintării Diviziile 8 (325) și 32 (361) de tancuri. Ar fi fost imposibil Diviziilor 68 și 257 infanterie să reziste masei de blindate, tunurile anticar de calibrul 37 mm fiind incapabile să străpungă cuirasa noilor tancuri sovietice. Hans Roth a auzit bine că adversarul concentra noaptea tehnică grea din belșug în pădurile aflate sub dominația steagului roșu cu secera și ciocanul.
Dacă ne uităm pe hartă, întregul Grup Nord al Wehrmacht-ului era într-o uriașă pungă și se afla cu spatele la Marea Baltică, orice evacuare pe mare fiind greu de realizat deoarece partea sovietică avea o serioasă flotă de submarine. Dacă inamicul ar fi atacat, marile unități de infanterie și tancuri ar fi trebuit întoarse spre direcțiile din care se pronunța ofensiva și ar fi fost un haos perfect din cauza concentrării de categorii de trupe. Intrândul de la Suwalki implica adunarea pe un spațiu foarte mic a 14 divizii de infanterie și tancuri. Sectorul german de atac era acoperit de două divizii de infanterie și una singură de blindate staliniste. Comandamentul sovietic avea însă un mare plan: încercuirea întregului Grup Nord al armatei Reich-ului, ceea ce ar fi dus la capturarea a 436.888 de militari și a 626 de tancuri de diferite tipuri.
Coasa militară era bine șlefuită de la Moscova și prima mare unitate care urma să fie infiltrată peste frontieră era Divizia 6 cavalerie, instruită și echipată modern. Ar fi fost sprijinită pe flancuri pentru lărgirea spărturii de Diviziile 8 și 13 infanterie. Ar fi urmat un val de tancuri din Diviziile 7 și 4 de tancuri, distanța Lomza – Olsztyn fiind de circa 150 km. Ocuparea fostei localități poloneze ar fi provocat o derută cumplită printre germani pentru că drumurile de retragere ar fi fost din ce în ce mai puține și expuse asalturilor inamice. O înaintare mai departe spre Elblag ar fi tăiat complet orice șansă de evacuare.
Tancurile sovietice de tip BT-5 și 7 erau rapide și se putuse constata ce manevre pot realiza diviziile dotate cu mașini blindate în timpul campaniilor din Polonia și Franța. Fuseseră concepute special pentru manevre strategice și în mare viteză. Centrele de rezistență puteau să fie anihilate cu ajutorul tancurilor mai lente de tip T-26 sau cu monstruoasele KV-2, dotate cu guri de foc de calibrul 152 mm. Nici Marea Baltică nu era prietenă germanilor, flota sovietică fiind superioară ca dotare dacă nu erau deplasate vapoarele militare ce se aflau dispuse împotriva Royal Navy.
Nici pe teritoriul României nu era o situație mai favorabilă pentru forțele germane. Armata a XI-a era poziționată aproape de Prut în zona Iași. Avea flancurile protejate de divizii românești, dar acestea erau vulnerabile la atacurile cu tancuri, mai ales dacă acestea acționau în masă. Orice ofensivă serioasă ar fi provocat un dezastru. Armatele aliate din Moldova erau expuse unei încercuiri dacă s-ar fi înaintat pe Prutul inferior și o altă coloană ar fi coborât dinspre nord. Trei mari organisme militare ar fi fost încercuite și nimicite pentru că nu exista o dispunere defensivă. S-a mizat totul pe atac.
Este evident că în iunie 1941 ambele tabere s-au pregătit de ofensivă și cine a atacat primul a repurtat succese uimitoare. Pregătire a fost de ambele părți și erau cunoscute concentrările de trupe.
Foto sus: Soldați germani pe Frontul de Est (© Das Bundesarchiv Bild 101I-217-0465-32A)
