Catapultele:  artileria grea a antichit─â┼úii ┼či a evului mediu         jpeg

Catapultele: artileria grea a antichit─â┼úii ┼či a evului mediu

­čôü Antichitate
Autor: Liviu Iancu

Ast─âzi, atunci c├ónd folosim termenul ÔÇ×catapult─âÔÇŁ, ne referim de obicei la o ma┼čin─â de lupt─â cu un singur bra┼ú care, ac┼úion├ónd pe vertical─â pe principiul unei p├órghii de gradul ├«nt├ói, lanseaz─â asupra ┼úintei proiectile aproximativ sferice, f─âcute cel mai adesea din piatr─â. De-a lungul timpului, termenul a fost folosit ├«ns─â pentru a denumi ma┼čini de lupt─â ce aruncau orice tip de proiectile, ├«n vreme ce dispozitivele mecanice utilizate pentru aruncarea pietrelor au fost mult mai diverse dec├ót imaginea pe care ne-o reprezent─âm de obicei atunci c├ónd ne g├óndim la o catapult─â. Totu┼či, ma┼činile de r─âzboi care aruncau pietre, indiferent de numele primit, de la genericul catapult─â p├ón─â la onager, mangonel, trebuchet sau chiar balist─â, au reprezentat timp de mii de ani cele mai temute piese de artilerie, p├ón─â ce inventarea ┼či perfec┼úionarea tunurilor a condus la scoaterea lor din uz.


1 1 jpg jpeg

Dispozitivele individuale pentru aruncarea proiectilelor, precum pra┼čtia pentru pietre ┼či arcul pentru s─âge┼úi, au fost inventate de timpuriu, arheologii oscil├ónd ├«n a plasa ├«nceputurile lor ├«ntre mezolitic ┼či paleoliticul superior (aprox. 12000-8000 ├«.Hr.). Cu toate acestea, evolu┼úia c─âtre primele piese de artilerie a fost extrem de lent─â. Recent, pornind de la descoperirea unor gr─âmezi de pietre rotunjite la Palaipaphos ├«n Cipru ┼či Phokaia ├«n Asia Mic─â, unii arheologi au emis ipoteza c─â per┼čii ar fi utilizat deja catapulte primitive ├«n jurul anului 500 ├«.Hr. Demonstra┼úia este ├«ns─â pu┼úin conving─âtoare, fiind mai probabil ca proiectilele s─â fi fost aruncate de pe ziduri de c─âtre ap─âr─âtori. 

├Än consecin┼ú─â, prima atestare sigur─â a ma┼činilor de r─âzboi plaseaz─â inventarea lor ├«n jurul anului 400 ├«.Hr., ├«n Sicilia, unde tiranul Dionysos din Syracusa ├«i unise pe grecii din insul─â ├«mpotriva amenin┼ú─ârii carthagineze. Pentru a face fa┼ú─â unor du┼čmani de temut precum carthaginezii, Dionysos a str├óns laolalt─â cei mai renumi┼úi ingineri ┼či me┼čteri ai vremurilor sale care, a┼ča cum ne asigur─â Diodor din Sicilia, au inventat primele catapulte (Diod. Sic. 14.42.1). Termenul este compus din cuvintele grece┼čti kata ÔÇô ÔÇ×├«n josÔÇŁ ┼či pall┼Ź ÔÇô ÔÇ×a aruncaÔÇŁ, dup─â unii, sau pelt─ô ÔÇô ÔÇ×scut u┼čorÔÇŁ, dup─â al┼úii ┼či se referea ini┼úial la orice tip de ma┼čin─â de lupt─â care arunca proiectile, fie ele s─âge┼úi sau pietre de form─â sferic─â.

Cum a ap─ârut catapulta 

De altfel, catapultele lui Dionysios par s─â fi fost ├«n realitate simple ├«mbun─ât─â┼úiri ale unui dispozitiv individual mai vechi denumit gastraphet─ôs ÔÇô ÔÇ×arc de abdomenÔÇŁ, ├«n fapt un fel de arbalet─â care, pentru a fi armat─â, era necesar s─â fie sprijinit─â de abdomen. Probabil c─â inginerii tiranului syracusan nu au f─âcut nimic altceva dec├ót s─â a┼čeze arcul compozit pe un suport de lemn ┼či s─â m─âreasc─â propor┼úiile dispozitivului.

Marea inova┼úie a fost reprezentat─â ├«ns─â de ├«nlocuirea propulsiei generate de tensiunea din arcul compozit, cu cea creat─â de dou─â arcuri de torsiune, situate simetric de o parte ┼či de alta a suportului orizontal pe care se afla s─âgeata. Un arc sau resort de torsiune era de fapt un m─ânunchi de corzi bine r─âsucite (confec┼úionat din p─âr sau tendoane de animal, uneori ┼či din p─âr de om), a┼čezat pe vertical─â ├«ntr-un cadru de lemn. ├Än mijlocul m─ânunchiului era prins un bra┼ú de lemn, form├óndu-se astfel un mecanism precum cel utilizat ast─âzi pentru str├óngerea lamei banalului fer─âstr─âu. De extremit─â┼úile celor dou─â bra┼úe simetrice de lemn, str├ónse aproximativ 35 de grade prin for┼úa de torsiune din resorturi, era legat─â coarda care propulsa s─âgeata. ├Än momentul ├«n care mecanismul era l─âsat liber, s─âgeata, de obicei scurt─â ╚Öi groas─â, era aruncat─â, cu efect devastator asupra armurilor ╚Öi scuturilor vremii.


1 2 jpg jpeg

Inven┼úia revolu┼úionar─â a catapultei bazate pe for┼úa de torsiune ├«n jurul anului 350 ├«.Hr. ├«i este atribuit─â lui Polydos din Thessalia, inginer angajat de Filip al II-lea al Macedoniei, un rege entuziast ├«n utilizarea ma╚Öinilor de lupt─â. Nu dup─â mult timp, aceste catapulte au fost modificate pentru a putea arunca nu doar s─âge┼úi, ci ╚Öi proiectile sferice, cioplite cel mai adesea ├«n piatr─â. Primul general care se pare c─â a folosit ma╚Öinile arunc─âtoare de pietre (katapeltai petroboloi) este chiar Alexandru cel Mare, ├«n asediile Halicarnasului (334 ├«.Hr.) ┼či Tyrului (332 ├«.Hr.), de╚Öi proiectilele erau probabil de mic─â dimensiune. La numai dou─âzeci de ani de la moartea sa, ├«n jurul anului 300 ├«.Hr., exist─â ├«ns─â unele informa┼úii c─â o catapult─â apar┼úin├óndu-i lui Demetrios Poliorketes (ÔÇ×AsediatorulÔÇŁ), ar fi aruncat proiectile de aproximativ 80 de kilograme!

Informa┼úiile de acest fel trebuie ├«ns─â tratate cu circumspec┼úie. ├Än lumea antic─â, ├«ncep├ónd mai ales cu ┼×coala de la Alexandria, patronat─â de primii Ptolemei, se dezvolt─â o adev─ârat─â tagm─â a inginerilor specializa┼úi ├«n proiectarea ma┼činilor de lupt─â. Cel mai renumit pare s─â fi fost Ctesibios din Alexandria (cca. 280 ├«.Hr.), amintit ├«n tratatul p─âstrat p├ón─â ast─âzi al lui Philon din Bizan┼ú. Alte tratate antice unde sunt descrise catapulte care aruncau fie s─âge┼úi, fie pietre sunt cele ale lui Heron din Alexandria sau Vitruvius, care surprind prin vocabularul extrem de tehnic ┼či prin indica┼úiile foarte precise. Ori to┼úi ace┼čti speciali┼čti prezint─â calcule am─ânun┼úite prin care sunt fixate propor┼úiile catapultelor ├«n func┼úie de lungimea s─âge┼úilor sau diametrul ┼či greutatea proiectilelor sferice. Un proiectil c├ónt─ârind 80 de kilograme ar fi necesitat o catapult─â imens─â, dac─â ne g├óndim c─â cel mai mic calibru men┼úionat ├«n scrierile antice era cel care producea greut─â┼úi de 4,4 kilograme ┼či care, chiar ┼či ├«n aceste condi┼úii, necesita o catapult─â de ├«n─âl┼úimea unui om ┼či grea de o jum─âtate de ton─â. De altfel, descoperirile arheologice demonstreaz─â c─â erau preferate acele categorii de proiectile care nu dep─â┼čeau 15-20 de kilograme.

Catapulta ├«n lumea roman─â 

Romanii au preluat de la greci ma┼činile de lupt─â, ini┼úial ├«n sudul Italiei ┼či Sicilia, ├«n timpul r─âzboaielor contra carthaginezilor (cca. 210 ├«.Hr.), ulterior ├«n Grecia ┼či Asia Mic─â, fie captur├óndu-le, fie primindu-le de la alia┼úi precum Rhodosul sau Pergamul. Numele sub care le-au preluat la ├«nceput pot fi ├«n┼čel─âtoare: dac─â termenul generic folosit era tormenta, arunc─âtoarele de pietre erau denumite ballistae (de la grecescul ball┼Ź ÔÇô ÔÇ×a aruncaÔÇŁ), iar cele de s─âge┼úi catapultae. Abia la ├«nceputul erei noatre, ├«n condi┼úii destul de pu┼úin cunoscute, termenii sunt inversa┼úi, apropiindu-se de accep┼úiunile din zilele noastre.


1 4 jpg jpeg

Inova┼úiile tehnice au fost destul de reduse, ele const├ónd ├«n principal ├«n ├«nlocuirea mecanismelor de lemn din jurul arcelor de torsiune cu piese metalice ┼či ├«n modificarea par┼úial─â a dispunerii lor. Principiile esen┼úiale au r─âmas acelea┼či, doar eficien┼úa cresc├ónd ├«ntr-o anumit─â m─âsur─â.

Singurul mare element de noutate a fost inventarea, spre sf├ór┼čitul imperiului, a unei noi ma┼čini de lupt─â: onagerul (din grecescul onagros ÔÇô ÔÇ×m─âgar s─âlbaticÔÇŁ), denumit astfel datorit─â asem─ân─ârii dintre loviturile sale ┼či cele prin care animalul al c─ârui nume l-a primit ├«┼či ├«mpro┼čca urm─âritorii cu o ploaie de pietre. Descrierea ma┼činii, prima care se apropie de conceptul actual de catapult─â, este furnizat─â de Ammianus Marcellinus. Onagerul se bazeaz─â tot pe for┼úa de torsiune, doar c─â numai a unui singur m─ânunchi de corzi r─âsucite, a┼čezat ├«n pozi┼úie orizontal─â ┼či prins ├«ntr-un cadru masiv de lemn. Bra┼úul din mijlocul m─ânunchiului ac┼úioneaz─â acum pe vertical─â, eliber├ónd proiectilul a┼čezat ├«ntr-un ÔÇ×buzunarÔÇŁ precum cel al pra┼čtiilor. Reculul unei asemenea ma┼čini era foarte mare, astfel ├«nc├ót era necesar ca odat─â eliberat, bra┼úul de aruncare s─â se opreasc─â ├«ntr-o platform─â grea, acoperit─â cu materiale moi pentru a prelua ┼či disipa ┼čocul. Pentru manevrarea onagerului erau necesari cel pu┼úin nou─â servan┼úi, opt tr─âg├ónd ├«n jos bra┼úul (┼či r─âsucind astfel m─ânunchiul de corzi), iar cel de-al nou─âlea eliber├ónd la momentul potrivit for┼úa de torsiune printr-o lovitur─â de ciocan care t─âia leg─âturile bra┼úului de lansare. B─âtaia onagerului a fost estimat─â la aproximativ 180-300 de metri, dar pentru a fi eficient ├«mpotriva zidurilor probabil c─â distan┼úa de la care se tr─âgea cu proiectile de circa 25 de kilograme nu trebuia s─â dep─â┼čeasc─â 100 de metri.

Ma┼činile arunc─âtoare de pietre, bazate pe for┼úa de torsiune, au disp─ârut rapid dup─â c─âderea Imperiului Roman. Ele necesitau cuno┼čtin┼úe tehnice extrem de avansate ┼či opera┼úii ample de reglare ┼či ├«ntre┼úinere. Resorturile formate din m─ânunchiuri de corzi r─âsucite, piesele centrale ale ma┼činilor, se dezacordau (┼či trebuiau acordate la loc, la fel ca un instrument muzical, acordajul f─âc├óndu-se uneori pe baza sunetului), se uzau rapid sau chiar se rupeau, ├«nlocuirea fiind foarte anevoioas─â. Pe de alt─â parte, se pare c─â dac─â se udau, resorturile nu mai puteau fi folosite p├ón─â ce nu se uscau. ├Än consecin┼ú─â, ├«n afara zonei mediteraneene, utilizarea catapultelor bazate pe for┼úa de torsiune era mult limitat─â. Din aceste considerente, dispari┼úia lor odat─â cu imperiul roman a fost una fireasc─â.

ÔÇ×CatapulteleÔÇŁ, venite din Orient 

Ele au fost ├«nlocuite ├«ns─â destul de rapid de catapultele bazate pe for┼úa de trac┼úiune a oamenilor, inventate probabil ├«n China ├«n jurul anului 200 e.n., unde li se spunea ÔÇ×v├órtej de v├óntÔÇŁ. Acest tip de catapult─â, care a primit mai multe nume ├«n Europa ┼či Orientul Mijlociu, dintre care denumirea de ÔÇ×mangonelÔÇŁ (lat. mangonellus sau mangonella, gr. manganik─ô, arab. manjan─źq) pare s─â fi fost cea mai r─âsp├óndit─â, se baza pe principiul p├órghiei de gradul ├«nt├ói: bra┼úul de aruncare era trecut peste un ax orizontal, suspendat la o anumit─â ├«n─âl┼úime pe un schelet de lemn. De partea din fa┼ú─â a bra┼úului de aruncare, mult mai scurt─â dec├ót cea din spate, unde era a┼čezat─â ├«nc─ârc─âtura, un echipaj de servan┼úi tr─âgea ├«n jos cu putere, provoc├ónd ridicarea brusc─â a p─âr┼úii din spate ┼či lansarea proiectilului.


1 3 jpg jpeg

P├ón─â nu demult, se credea c─â arabii au fost cei care au adus din China noua ma┼čin─â de lupt─â, utiliz├ónd-o ├«n secolul al VII-lea cu succes la cuceririle lor impetuoase. Totu┼či, o nou─â interpretare a ÔÇ×Miracolelor Sf├óntului DimitrieÔÇŁ sugereaz─â c─â la asediile Thessalonicului din 586 ┼či 618, avarii ar fi utilizat deja noul tip de catapult─â, de┼či f─âr─â succes. Cert este ├«ns─â c─â ├«n secolele al VII-lea ┼či al VIII-lea, mangonelul devenise deja o prezen┼ú─â normal─â ├«n armatele bizantine, arabe sau avare. Abia ├«n secolul al IX-lea el este preluat ┼či ├«n Occident, fiind men┼úionat de pild─â ├«n 885, atunci c├ónd parizienii asedia┼úi de normanzi utilizeaz─â cu succes o asemenea ma┼čin─â ├«mpotriva atacatorilor.

Mangonelul a fost utilizat pe scar─â larg─â ┼či a ├«nlocuit onagerul pentru c─â era cu mult mai simplu de construit ┼či de m├ónuit. Chiar dac─â ┼či aici respectarea propor┼úiilor oferea o eficien┼ú─â mai mare, nu era la fel de important─â ca ├«n cazul ma┼činilor bazate pe torsiune. Mai mult, reglarea tirului se putea face cu mult mai simplu prin schimbarea num─ârului de oameni care ac┼úionau bra┼úul de aruncare, iar frecven┼úa de tragere era sensibil mai ridicat─â. Nu ├«n ultimul r├ónd, dezavantajul reculului puternic al onagerului nu era prezent.

├Än aceste condi┼úii, p├ón─â la sf├ór┼čitul secolului al XII-lea, mangonelul a fost foarte popular, fiind utilizat at├ót ├«mpotriva combatan┼úilor individuali, c├ót ┼či ├«mpotriva meterezelor, ba chiar uneori, mai rar, pentru a deschide bre┼če ├«n zidurile masive de fortifica┼úie. C├óteodat─â se creau adev─ârate baterii, ca cea format─â din cele 14 catapulte ale lui 'Im─üd al-Din Zeng─ź din Alep, care lansau zilnic 1000 de proiectile la asediul asupra Baalbekului din 1134. Diversitatea tipurilor de mangoneluri trebuie s─â fi fost de asemenea mare, ├«mp─âratul bizantin Constantin Porfirogenetul amintind nu mai pu┼úin de 12 variante distincte produse de atelierele imperiale de la Constantinopol (c├óte patru variante pentru fiecare tip mai mare ÔÇô tetrarea, labdarea, eilaktion). ┼×i denumirile diferite din latin─â par s─â indice tipuri diferite: mangonellae, petrariae, fundibullariae.

La sf├ór┼čitul secolului al XII-lea ┼či ├«nceputul secolului al XIII-lea ├«ncepe ├«ns─â utilizarea pe scar─â larg─â a celei mai impozante ┼či mai eficiente catapulte care a existat vreodat─â: trebuchetul sau catapulta cu contrapondere. Marea diferen┼ú─â fa┼ú─â de mangonel era reprezentat─â de faptul c─â bra┼úul de aruncare nu mai era ac┼úionat de oameni, ci de o mare contragreutate (adeseori un co┼č imens umplut cu pietre), care putea atinge c├óteva tone.

Se pare c─â noua tehnologie ar fi ap─ârut ├«n Orientul Mijlociu, fiind adaptat─â de la mecanismele utilizate pentru ridicarea apei ├«n cadrul sistemelor de iriga┼úii (sh─üd┼źf). De altfel, a fost avansat─â ipoteza c─â succesul musulmanilor ├«n recucerirea cet─â┼úilor ocupate de crucia┼úi, unele dintre cele mai puternice fortifica┼úii din lume la acea vreme, s-ar fi datorat ├«n mare parte tocmai acestei noi inven┼úii.


1 5 jpg jpeg

Astfel s-ar explica ┼či rapida lor adoptare ├«n Europa, aduse de r─âzboinicii ├«ntor┼či din ┼óara Sf├ónt─â. Astfel, ├«n 1211, crucia┼úii porni┼úi ├«mpotriva ereticilor cathari din sudul Fran┼úei folosesc un trebuchet, care creeaz─â o mare uimire ├«n r├óndul asedia┼úilor. ├Än 1216, prin┼úul francez Ludovic (viitorul Ludovic al VIII-lea) conduce o expedi┼úie ├«n Anglia, atac├ónd castelele baronilor englezi cu o astfel de ma┼čin─â. ├Än 1218, la asediul Damiettei din Egipt, trebuchetul ducelui de Austria se remarc─â prin d─âr├ómarea unora dintre fortifica┼úiile arabe, iar ├«n anul 1226, regele Angliei ├«i pl─âte┼čte o sum─â de bani me┼čterului Jordan, pentru construc┼úia unui trebuchet. Referirile la trebuchet din Italia sunt ├«nc─â ┼či mai timpurii de┼či mai pu┼úin sigure: ├«n 1189, la Vicenza, ┼či ├«n 1199, la Cremona. Urm─âtoarele men┼úiuni apar abia ├«n anul 1229. Pe de alt─â parte, trebuchetul s-a r─âsp├óndit ┼či spre r─âs─ârit, prima men┼úiune a sa ├«n China, sub numele de ma┼čina ÔÇ×musulman─âÔÇŁ, fiind f─âcut─â ├«n contextul asediului cet─â┼úii Xiangyang din 1275.

Popularitatea trebuchetului ├«n r├óndul armatelor vremii era pe deplin ├«ntemeiat─â, a┼ča cum o demonstreaz─â ┼či reconstituirile moderne. ├Än primul r├ónd, noua ma┼čin─â de asediu, p─âstr├ónd dimensiuni acceptabile, permitea aruncarea unor proiectile mai mari pe distan┼úe mai lungi. Astfel, ├«n anul 2000, inginerii britanici au reconstruit temutul trebuchet ÔÇ×WarwolfÔÇŁ, utilizat de regele Edward I la asediul castelului Stirling din 1304. Chiar dac─â avea un bra┼ú de doar 9 metri lungime, ma┼čina putea arunca proiectile de 100 de kilograme la o distan┼ú─â de 185 de metri, provoc├ónd daune considerabile zidurilor utilizate ├«n experiment. O alt─â catapult─â cu contrapondere, mai mare, construit─â ├«n Germania, a aruncat folosind o greutate de 6 tone proiectile c├ónt─ârind 55 de kilograme la nu mai pu┼úin de 320 metri dep─ârtare. Nu doar dimensiunea pietrelor aruncate era relevant─â, ci ┼či energia dezvoltat─â la impact era semnificativ─â: acela┼či rege Edward I a fost tr├óntit de pe cal la asediul castelului Stirling de un proiectil du┼čman c─âzut la mic─â distan┼ú─â. Trebuchetul experimental construit ├«n Germania a reliefat ┼či al doilea mare avantaj al noilor ma┼čini: precizia. Toate loviturile efectuate au c─âzut ├«n interiorul unui cerc cu raza de 10 metri. Mai mult, atunci c├ónd nu b─âtea v├óntul s-au ├«nregistrat ├«ntre dou─â lovituri consecutive diferen┼úe nu mai mari de 20 de centimetri. Pe de alt─â parte, trebuche┼úii erau u┼čor ajustabili prin modificarea lungimii ÔÇ×buzunaruluiÔÇŁ ca de pra┼čtie ├«n care erau a┼čezate proiectilele ┼či puteau fi asambla┼úi ┼či dezasambla┼úi relativ u┼čor. Nu ├«n ultimul r├ónd, utilizarea acestor catapulte permitea renun┼úarea la un num─âr mare de servan┼úi care ar fi trebuit s─â ac┼úioneze ca ├«n cazul mangonelului.

Avantajele evidente ale trebuchetului reies nu doar din r─âsp├óndirea sa rapid─â, ci ┼či din amploarea pe care a luat-o ├«n epoc─â utilizarea lui: la asediul Acrei din 1291, mamelucii egipteni au bombardat ora┼čul cu nu mai pu┼úin de 92 de astfel de ma┼čini. Genovezii ┼či francezii au urcat trebuche┼úi pe platformele superioare ale turnurilor de asediu, ├«n vreme ce flotele genoveze ┼či vene┼úiene sunt consemnate adeseori ca fiind dotate cu cor─âbii pe ale c─âror pun┼úi erau monta┼úi trebuche┼úi. Popularitatea catapultelor cu contragreutate a fost at├ót de mare ├«nc├ót chiar ┼či dup─â apari┼úia tunurilor, utilizarea lor a continuat pentru o vreme. Mai ales atunci c├ónd cantitatea disponibil─â de praf de pu┼čc─â era limitat─â, trebuchetul putea reprezenta o solu┼úie. Se ├«nt├ómpl─â astfel s─â existe consemn─âri foarte t├órzii ale utiliz─ârii catapultei cu contragreutate, ca cea din 1521, ├«n care conquistadorii spanioli din Mexic construiesc o astfel de ma┼čin─â de asediu pentru atacarea Tenochtitlanului, distrus─â ├«ns─â de propriul proiectil, sau ca cea din 1779, c├ónd britanicii ap─âr─â Gibraltarul de spanioli ┼či cu ajutorul unui trebuchet.

Avantajele ╚Öi dezavantajele catapultelor ├«n lupt─â   

De-a lungul ├«ntregii lor istorii, catapultele au reprezentat un complement util pentru orice armat─â, at├ót ├«n cazul asediilor, c├ót ┼či ├«n timpul luptelor ├«n c├ómp deschis. Mobilitatea lor redus─â ┼či vulnerabilitatea echipajelor care le m├ónuiau, precum ┼či lipsa preciziei majorit─â┼úii catapultelor, a f─âcut ├«ns─â ca ele s─â nu joace niciodat─â acela┼či rol important pe care l-a avut artileria modern─â, folosirea lor fiind circumscris─â ├«n general asediilor.


7 jpg jpeg

├Än func┼úie de ma┼činile pe care le aveau la dispozi┼úie, atacatorii le puteau utiliza ├«n mai multe scopuri. Atunci c├ónd erau utilizate proiectile conven┼úionale din piatr─â, printre obiective se num─ârau scoaterea din lupt─â a ap─âr─âtorilor de pe ziduri sau d─âr├ómarea unora dintre lucr─ârile mai pu┼úin impozante de fortificare, mai rar ┼či doar ├«n cazul posesiei unor ma┼čini grele ad─âug├óndu-se ┼či crearea unor mari bre┼če ├«n sistemul de fortifica┼úie, care s─â permit─â intruziunea trupelor de asalt.

Pe de alt─â parte, adeseori catapultele erau utilizate pentru a lansa proiectile mai pu┼úin conven┼úionale, precum amestecuri incendiare, foarte utile mai ales ├«n China sau ├«n nordul Europei, unde majoritatea cl─âdirilor erau construite din materii prime inflamabile (bambus, lemn, stuf). Unele ├«nc─ârc─âturi reprezentau adev─ârate ÔÇ×bombe biologiceÔÇŁ: ├«n 1346, la asediul Caffei genoveze, t─âtarii au aruncat ├«n cetate cadavre ale victimelor ciumei bubonice, iar ├«n 1422, la asediul castelului Karlstein din Boemia, r─âscula┼úii husi┼úi au bombardat inamicii at├ót cu cadavre umane, dar ┼či cu nu mai pu┼úin de 2000 de c─âru┼úe de b─âlegar, reu┼čind s─â provoace o grav─â epidemie ├«n r├óndul ap─âr─âtorilor. Factorul psihologic era de asemenea vizat: atacatorii puteau captura ap─âr─âtori ce ├«ncercau s─â fug─â sau alia┼úi ai acestora veni┼úi ├«n ajutor ┼či s─â le arunce capetele sau trupurile mutilate peste ziduri, a┼ča cum au f─âcut de pild─â ├«n 959 bizantinii ├«mpotriva arabilor la asediul asupra Candiei din insula Creta sau ├«n 1099 crucia┼úii cu cadavrele spionilor prin┼či ├«n timpul asedierii Ierusalimului. Dar nu doar proiectilele neconven┼úionale puteau afecta moralul ap─âr─âtorilor, ci chiar zgomotul teribil al proiectilelor zbur├ónd prin aer sau r─ânile groaznice pe care le produceau victimelor. Se ├«nt├ómpla astfel ca ap─âr─âtorii fortifica┼úiilor mai slabe s─â se predea la simpla vedere a unui arsenal impun─âtor de catapulte. Mai ales ├«n cazul ├«n care adversarii nu mai v─âzuser─â ma┼čini de r─âzboi, efectul psihologic era teribil, ca ├«n cazul unora dintre garnizoanele bizantine din Sicilia ┼či sudul Italiei, atacate de normanzii lui Robert Guiscard.

Nici cei asedia┼úi nu ignorau utilizarea catapultelor arunc─âtoare de pietre. Dac─â onagerul nu prea putea fi urcat pe ziduri pentru c─â prin reculul s─âu le putea deteriora, mangonelul putea fi utilizat ├«n acest fel. Oricum ├«ns─â, dac─â ap─âr─âtorii erau destul de pricepu┼úi, catapultele puteau fi a┼čezate ┼či ├«n spatele zidurilor, tragerea lor fiind dirijat─â prin ochire indirect─â pe baza indica┼úiilor venite de la observatorii de pe metereze. ┼óintele predilecte ale ap─âr─âtorilor erau forma┼úiunile compacte ale inamicilor, dar ┼či ma┼činile du┼čmane de lupt─â. Spre sf├ór┼čitul Evului Mediu, odat─â cu cre┼čterea preciziei trebuche┼úilor, se ├«nregistrau adev─ârate dueluri ├«ntre catapulte, de multe ori sf├ór┼čite cu avarierea unora dintre acestea. Pe de alt─â parte, nici ap─âr─âtorii nu subestimau factorul psihologic: locuitorii unei cet─â┼úi din Khorasan, asedia┼úi de marele Mahmud din Ghazni (din Afganistanul de ast─âzi), au aruncat asupra inamicilor co┼čuri pline cu ┼čerpi ┼či scorpioni venino┼či, cu un impact puternic asupra moralului. ├Än aceea┼či m─âsur─â, dup─â dezastrul roman suferit ├«n fa┼úa go┼úilor la Adrianopole ├«n 378, c├ónd ├«nsu┼či ├«mp─âratul Valens a c─âzut pe c├ómpul de lupt─â, ora┼čul ├«n sine a rezistat ┼či datorit─â surprizei imense pe care ma┼činile de r─âzboi au creat-o ├«n r├óndul barbarilor.

Dup─â cum spuneam ┼či anterior, din cauza mobilit─â┼úii reduse ┼či impreciziei, dar ┼či a costurilor foarte mari de produc┼úie ┼či mai ales ├«ntre┼úinere, catapultele nu au ajuns totu┼či niciodat─â s─â joace rolul artileriei moderne, bazate pe folosirea prafului de pu┼čc─â. Pe de alt─â parte, pot fi remarcate numeroase asem─ân─âri.

Pentru a avea o artilerie puternic─â, atunci, ca ┼či ├«n epoca modern─â, erau necesare resurse financiare ┼či materii prime ├«nsemnate. Ca exemplu ilustrativ trebuie men┼úionat faptul c─â ├«n timpul cruciadei a ┼čaptea (1249), regele francez Ludovic al IX-lea a reu┼čit s─â ridice o palisad─â cu care ┼či-a ├«nconjurat ├«ntreaga tab─âr─â folosind exclusiv lemnul celor 24 de trebuche┼úi captura┼úi de la musulmani. Astfel, doar marile for┼úe politice ale vremii ├«┼či puteau permite o artilerie demn─â de luat ├«n considerare.


6 jpg jpeg

De asemenea, pentru fabricarea ┼či utilizarea catapultelor (mai ales a celor romane, bazate pe torsiune) erau necesare numeroase cuno┼čtin┼úe ┼čtiin┼úifice, pe care le poseda un num─âr redus de persoane. Speciali┼čtii erau extrem de importan┼úi ┼či adeseori erau p─âzi┼úi ├«n acela┼či fel ├«n care sunt p─âstrate ast─âzi cele mai pre┼úioase secrete militare. Nu este ├«nt├ómpl─âtor c─â una dintre clauzele p─âcii din 102 d.Hr. dintre romani ┼či daci prevedea explicit tocmai predarea me┼čterilor pe care Decebal ├«i atr─âsese la el.

├Än aceea┼či m─âsur─â se poate vorbi ┼či de o proto-industrie de r─âzboi, exist├ónd numeroase referiri la procesul prin care proiectilele erau confec┼úionate ├«n urma alegerii materiei prime adecvate ┼či ┼člefuirii buc─â┼úilor p├ón─â ce ob┼úineau forma sferic─â dorit─â. Mai ales ├«n epoca greac─â ┼či roman─â, atunci c├ónd dimensiunile ma┼činii de r─âzboi depindeau ├«ntr-o larg─â m─âsur─â de diametrul proiectilelor, confec┼úionarea acestora era extrem de important─â, exist├ónd calibre speciale, marcate cu cifre. Ulterior, stricte┼úea ├«n alegerea muni┼úiei nu mai era at├ót de important─â (├«n 378 ap─âr─âtorii Adrianopolelui au folosit ca proiectile ┼či fragmente de coloane), de┼či pentru precizie ┼či un impact c├ót mai puternic erau ├«n continuare necesare activit─â┼úi prelucrative. Odat─â cu cre┼čterea frecven┼úei de tragere, num─ârul de proiectile necesare a crescut de asemenea vertiginos, oamenii implica┼úi ├«n aceast─â activitate fiind tot mai numero┼či.

├Än ciuda complexit─â┼úii la care ajunsese artileria grea premodern─â, dezvoltarea catapultelor ┼či a implica┼úiilor lor sociale ┼či economice a luat ├«ns─â sf├ór┼čit destul de brusc ca urmare a utiliz─ârii unei noi modalit─â┼úi de propulsie pentru proiectile, mai ieftin─â ┼či mai simpl─â. Epoca modern─â a fost prin excelen┼ú─â, ├«nc─â de la ├«nceputurile ei, epoca tunurilor.

Campbell, D., Delf, B. (2003), Greek and Roman Artillery, 399BC - AD 363, Osprey Publishing.    
Chevedden, P. (2000), ÔÇ×The Invention of the Counterweight Trebuchet: A Study in Cultural DiffusionÔÇŁ, ├«n dumbarton Oaks Papers 54, p. 71-116.
Connoly, P. (1998) Greece and Rome at War, London, Greenhill Books.
Gurstell, W. (2004) The Art of Catapult, Chicago, Chicago Review Press.
Hindley, G. (2009) Medieval Sieges and Siegecraft, Barnsley, Pen & Sword Military.
Purton, P.F. (2010) A History of the Early Medieval Siege, c. 450-1200, Woodbridge, Boydell Press.
Purton, P.F. (2010) A History of the Late Medieval Siege, 1200-1500, Woodbridge, Boydell Press.