Cât de bogat a fost Nababul?

Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul, s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.

Din păcate, enumerarea întregii sale averi în documentul de împărțire a moștenirii Nababului nu ne-a lăsat nici măcar o aproximare a valorii acesteia și nici o situație clară, sigură.

Documentul vorbește de 24 de moșii, de șapte vii, de 17 munți, de patru loturi de teren intravilan, de șase case, de un cont deschis la o bancă și de numerarul dotelor fiicelor sale – 2,1 milioane de lei. Restul sumelor care apar în actul testamentar sunt mici, până în 300.000 de lei. Se mai afirmă că din exploatarea unui teren petrolifer, în câțiva ani, el ar fi obținut un milion de lei.

Așadar, bogăția sa legendară pare că a existat, cu nuanța că ea a fost uneori hiperbolizată de imaginația încărcată de admirație și, mai ales, de invidie a contemporanilor. Ne-am fi așteptat, desigur, şi ca omul considerat cel mai bogat din România Vechiului Regat să dețină în conturi la bănci din țară ori din străinătate, cum este astăzi moda, milioane ori zeci de milioane de lei, dar nu este așa!

Și atunci, de ce a fost considerat el cel mai bogat român de la începutul secolului XX, Nababul țării?

O estimare

Baza și sursa bogăției sale au fost cele 24 de moșii, unele dintre ele având în subsol zăcăminte abundente de petrol. Ele îl proiectau pe Gheorghe Grigore Cantacuzino într-un grup select al celor care dețineau 66 mari proprietăți existente pe la 1900 în România Vechiului Regat și care însumau fiecare peste 5.000 de hectare.

În mod sigur, alături de Basarab Brâncoveanu, Dinu Mihail și Regele Carol I, și ei mari proprietari, Nababul se afla în primele poziții dintr-un Top 10 latifundiari.

Marea necunoscută este ce suprafață de teren a deținut Cantacuzino. În documentarea noastră am găsit o singură cifră legată de suprafața totală a pământurilor deținute de Nabab, și anume cea avansată de ziarele „Adevărul” și „Universul” și care însumează „aproximativ 300.000 de pogoane”, adică 150.000 de hectare. Ziarul „Universul” merge mai departe și afirmă că „după spusele Nababului, în anul 1901, un inginer geolog englez” a evaluat terenurile petrolifere la 700 milioane lei aur. Iată câteva cifre colosale.

În lipsa unor documente oficiale care să întărească aceste aserțiuni, trebuie să privim însă cu rezervă exactitatea afirmațiilor și a cifrelor prezentate, chiar dacă bogăția lui Gheorghe Grigore Cantacuzino este de necontestat.

Să încercăm și o estimare a valorii averii sale. În 1912, conform unei surse, prețul mediu pentru un hectar achiziționat de către Casa Rurală era de 957 de lei. La un calcul simplu, rezultă că terenurile Nababului, nu și bogățiile din subsolul lor, însumau 143.550.000 lei. Cât ar însemna în ziua de astăzi această sumă? Cunoaștem că, la 1915, un dolar american valora undeva în jurul a 5 lei. În dolari americani, pământurile Nababului în 1915 valorau 28.710.000 USD. Astăzi, în 2024, suma în dolari ar fi de 861.300.000 USD. Pe baza aceluiași mod de calcul, valoarea petrolului din subsol, 700 milioane de lei aur, însemna 140.000.000 milioane, iar în prezent ar fi de 4,2 miliarde USD.

Rezultă din cumularea celor două sume că doar terenurile agricole și cele petrolifere însumau peste cinci miliarde de dolari, și asta fără să mai punem la socoteală și zestrea imobiliară! Sigur, cifrele sunt discutabile și trebuie privite cu rezerve. Ele reprezintă doar un front de lucru, o ipoteză.

Anecdotica epocii: de la zgârcenie la competiția Nababului cu Regele Carol I

Autorul uneia dintre cele mai bune lucrări despre lumea în care a trăit Nababul, istoricul Ion Bulei afirmă că din toate întreprinderile economice pe care le conducea, Gheorghe Grigore Cantacuzino avea un venit anual de 3 milioane de lei.

Într-o epocă în care, pe la 1900, în Bucureşti, spre exemplu, preţul unui kg de pâine era de 0,24 lei, un kg de cartofi era 0,12 lei, un kg de carne – 0,67 lei, un litru de lapte costa 0,37 lei, un litru de vin era 0,68 lei, un litru de bere era 0,70 lei, era fabulos să ai la dispoziție 250.000 de lei pe lună din cele trei milioane...

Oricine altcineva s-ar fi bucurat de viață, nu și Nababul. El nu petrece, nu voiajează, nu risipește banii! El cumpără utilaje, vânează noi achiziții de moșii! Pare un Hagi Tudose al vremii sale. Plăcerea sa cea mai mare este să-și treacă în revistă terenurile și titlurile de proprietate, să discute cu administratorii săi despre cum să optimizeze exploatarea vastelor suprafețe arabile și a subsolului care mustește de petrol. Are o satisfacție aparte din acest lucru, însă mai are un defect: simte că trebuie să se laude în cercurile înalte pe care le frecventează cu trecutul familiei sale și cu bogăția sa. Așa s-au născut legendele rivalității dintre Nabab și Carol I.

Ecaterina Caradja povestește despre această competiție afirmând că bunicul său, Nababul, i-a spus regelui că avea 20 de munți, iar regele avea doar 18, aşa că a mai achiziționat încă trei. Cel mai probabil, discuția a avut loc în anul 1903, când Regele Carol tocmai achiziționase Clăbucetul Azugăi, acest munte fiind ultima achiziție funciară a regelui.

La fel de cunoscută este și anecdota potrivit căreia Nababul i-a cerut regelui să-i dea aprobarea ca acoperișul castelului său din Bușteni să fie învelit cu monede din aur, iar regele i-ar fi condiționat aprobarea doar dacă aceste monede ar fi fost montate pe cant. Anecdotele sunt anecdote, iar un posibil sens este că regele i-ar fi dovedit, prin condiționarea aprobării, că, de fapt, Nababul nu își putea permite, în ciuda averii sale, orice extravaganță.

Să fim serioși, Nababul nici măcar nu s-a gândit să-și blocheze o asemenea avere într-un acoperiș, singura opțiune logică a sa ar fi fost să cumpere și mai multe moșii. Însă o rivalitate și tresăriri de orgoliu din partea Nababului față de Regele Carol e posibil să fi existat.

Fragmentul face parte din articolul „Un portret subiectiv. Nababul, în memorialistica şi presa epocii”, publicat în numărul 266 al revistei „Historia”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 14 martie - 14 aprilie, și în format digital pe platforma paydemic.